O sabie a lui Decebal la Vatican?…

Izvoarele unei asemenea știri importante ne conduc către povestea umanistului, istoricului și preotului sas Johannes Lebellius, unul dintre primii propagatori ai luteranismului în Trasilvania, alături de Johannes Honterus. Acesta s-a născut în cetatea Bistriței, în anul 1490 și a scris în jurul anului 1545 o istorie a orașului Tălmaciu („De oppido Thalmus”) păstrată în manuscris un timp și tipărită apoi la Sibiu de comunitatea sașilor trasilvăneni abia în anul 1779, când guvernator era Baronul Samuel von Brukenthal. În cartea sa, Lebellius afirma că cetatea Tălmaciu ar fi fost întemeiată de coloniștii evrei refugiați din Palestina, după răscoala evreilor și distrugerea templului din Ierusalim de către împăratul roman Titus, în anul 70 d.Hr. După multe peregrinări pe teritoriile din afara Imperiului Roman, purtătorii odoarelor religioase salvate din templu ar fi fost primiți de regele Decebal pe teritoriul Daciei. Regele le-ar fi permis să înființeze o cetate aproape de intrarea râului Olt în defileul Carpaților. Numele noii cetăți ar fi fost Thalmus, amintind de „Talmud”, cartea sfântă a evreilor. Nu avem prea multe informații privind rolul jucat de evrei în războaiele duse de romani împotriva dacilor. Puținele surse păstrate amintesc mai degrabă de soldați evrei care luptau în legiunile romane. Pentru că Ungaria fusese înfrântă de turci în bătălia de la Mohács, în anul 1526, Reforma religioasă s-a extins în Transilvania, sașii părăsind catolicismul și trecând la luteranism, iar ungurii trecând la calvinism.

În anul 1846, comunitatea evreilor liberi din localitatea Mănăstireni (Liberis Monastirensis Hebreorum), din apropiere de Orăștie, adresează o scrisoare în limba latină contelui maghiar József Kemény (1795 − 1855). Acesta, de formație jurist, a studiat la Academia de Drept din Cluj. A lucrat o perioada la Trezoreria din Sibiu, dar în anul 1835 demisionează și se implică în viața politică. Din 1846 se retrage din viața publică la Mânăstireni și se dedică exclusiv cercetării istoriei și a vestigiilor istorice descoperite în Transilvania. În 1846 ajunge la el o scrisoare adresată de „mai mulți israeliți din Transilvania“, cu rugămintea de-a nu le uita istoria: „În Transilvania unde istoria nu ne primește deloc suntem priviți în permanență ca străini, deși în anul 90 d.Ch , conform erei creștine, am săvârșit fapte epocale, fiind chemați de regele Decebal al geților pentru înfrângerea romanilor.“ În aceeași scrisoare se afirmă că „Sabia Regelui Deceballus” ar fi fost păstrată din generație în generație de conducătorii comunității evreiești din Transilvania, ascunsă între sulurile Thorei (între rimonim și et-hayim). Sabia dacică de tip „sica” ar fi una „normală” (fără a ieși în evidență prin ceva, ca o armă a unui mare rege), creată din fier, dar ar avea o inscripție scrisă cu alfabet grecesc: „Dekbalos Dokoioni”. Condusă de rabinul din Teiuș, delegația evreilor a continuat demersurile la Dieta Transilvaniei din Cluj, apoi la Dieta Ungariei de la Budapesta, spre a se ști adevărata istorie.

Textul scrisorii în limba latină s-ar afla în colecțiile Bibliotecii Naționale a Ungariei. Dar apoi a izbucnit revoluția maghiară de la 1848, iar minoritățile − șașii, evreii, țiganii, o mare parte a secuilor − s-au simțit mai aproape de idealurile majorității românești decât de tendințele hegemoniste și expansioniste maghiare și nu au mai continuat demersurile începute. Chiar, dimpotrivă, pentru că în apropierea orașului Seged au fost aduși 112 revoluționari români și 42 de evrei care au fost condamnați la moarte de „revoluționarii” de atunci maghiari. Întrebați de ce vor să moară pentru un rege care nu este al lor, evreii au răspuns că ei au fost primiți aici de „fratele lor din vremurile de demult”, care i-a tratat cu ospitalitate și le-a dat voie să întemeieze o cetate. Fără să se lase ispitiți de ofertele maghiare, evreii ar fi murit strigând: „Le`Hachaym Melek Dekbalos”, adică „Trăiască Regele Decebal”. Aceste informații se găsesc în „Studiile de istorie a Transilvaniei”, carte publicată de istoricul József Kemény în limbile latină și maghiară, în mai multe ediții, începând cu anul 1850. După înfrângerea revoluției maghiare, sabia lui Decebal ar fi ajuns pe anumite căi într-unul dintre Muzeele Vaticanului, acolo unde este posibil să se mai afle multe dovezi despre adevărata istorie a Geției de Aur primordiale a cărei vatră se întindea peste toată Europa, jumătate de Asia și nordul Africii și al cărei popor multietnic avea la bază semințiile salvate după ultimul mare potop planetar.

De aceea, este posibil ca marele rege Decebal să fi acceptat crearea acestei cetăți Tălmaciu de către o minoritate, așa cum i-am primit pe toți și le-am oferit „pământ și apă” de-a lungul istoriei. Astfel capătă credibilitate și teoria mea legată de Monumentul de la Adamclisi (Biserica Omului), dedicat de semințiile salvate (aflate sus, pe metereze) poporului get – be – get (reprezentat de familia getă prezentă pe acoperișul monumentului, la picioarele Marelui Zeu fără de chip), care ajutat de turmele sale de animale domestice, a salvat specia umană să treacă de perioada cataclismică planetară. Filosofia vechilor strămoși semăna întrucâtva cu cea a amerindienilor: pământul este al lui Dumnezeu, nu al oamenilor. Ei îl au doar temporar în administrare, până la venirea periodică a Stăpânului adevărat. Numai că anumite seminții acceptate pe teritoriile noastre milenare nu s-au mulțumit cu ce au primit și vor stăpânire absolută. Acestora nu le convine adevărul istoric ce, iată, iese la lumină chiar și după mii și mii de ani.

Un răspuns la O sabie a lui Decebal la Vatican?…

  1. IO...gereules spune:

    Da.Si”pietrele vor vobii”spunea Eminescu intelegand perfect facerea lumii si existenta ei in timp ingloband succesiuni de popoare si natii pe suprafata pamantului,corp al Universului creat de Demiurgul a toate stapinitor si legiuitor.Adevarul pana la urma iese la iveala cu voia sa fara voia unora.Revenind la Talmaciul nostru acum aflam ca de fapt a fost o constructie sociala israelita,un grup de oameni veniti tocmai din indepartata Palestina pana la Decebalul(regele)dacilor sa-i dea ajutor in lupta sa cu Imperiul Roman care le-a spulberat tara jidanilor.Dece acest Impeeriu a facut asa ceva nu prea e clar,deoarece in istoria lumii au fost introduse multe povesti,uneori fantastice care numai adevarul nu-l spun.Dar sa credem acest adevar,Talmaciul intemeiat ca o grupare sociala israelita cu numele Talmudului.Foarte bine.Aceasta localitate,locatie sau trib era local,nu reprezenta toata Transilvania si nici tot teritoreiul locuit de getii primordiali,stramosii poporului roman.Spun asta pentru a amitii unora ca evreii care au fost atunci,daca au fost si cati au fost nu pot fi frati cu romanii.Si asta nu din caza romanilor ci din cauza Talmudului care nu-i lasa pe evrei sa se infrataeasca si cu alte semintii si cu care sa se ajute la nevoe.Ei,mai de curand au si intodus notiunea de antisemitism ca sa-i tina la distanta pe toti neevreii,goymii cum zic jidanii.Prebabil ca pe vremea lui Decebalus per Scorilo nu exista Talmudul sfant din ziua de astazi peste israeliti.Pe atunci,probabil, Talmudul era altceva,avea o cu totul alta semnificatie fata de cel pe care-l stie lumea de astazi.Acesta o fi fost introdus mai tarziu de tribul Ashchenaze,navalitor peste Europa(pe care s-o cucereasc prin orice mijloace posibile,dar fara lupta cinstita ci cu perfidie.)E o ipoteza.Istoricii,cei drepti,au sigur ceva de spus.Iar despre literele grecesti de pe sabia lui Decebal se pare ca acest fapt spune ca limba greaca a imprumutat sau a furat din scrierea tracilor urmasi ai pelasgilor si getilor de aur primordiali(asa cum grecii ne-au furat mitologia,istoria fantastica a strabunilor nostrii,in care se ascunde o rautate adanca,neinteleasa a acestora impotriva romanilor.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*