Fenomenul ferocității nespus de vizibil în epoca contemporană. De-a lungul timpului lumea s-a schimbat mult, și-a modificat viziunea față de natura lucrurilor înconjurătoare, însă, cu mare regret, nu și-a schimbat caracterul, acesta însumând în sine un ansamblu de însușiri psihice-morale prin care se manifestă modul de comportare al omului în diverse acțiuni, dar mai ales, în condițiile când omul este influențat de propria poziție socială și de propriul mediu social. Ambițiile omului au fost și sunt parte componentă atât din trecut, cât și din prezent. Este bine cunoscut faptul că omul în procesul dezvoltării parcurge mai multe etape până la maturizare, acestea fiind de la începutul copilăriei și până la vârsta adolescenței. Evident este un lucru firesc, respectiv, un copil crescut în condiții umane civilizate își va construi o personalitate decentă, iar un copil crescut în condiții sociale mai puțin sănătoase atunci personalitatea acestuia, posibil sau cu certitudune, va fi afectată de mai mulți factori negativi decât pozitivi. Necătând la respectivele descrieri, dependente de mediul social, omului îi poate fi afectată personalitatea atât în procesul de dezvoltare până la maturizare, cât și după, dacă să luăm în considerație o vorbă populară: „Omul se educă și învață pe parcursul întregii vieți”.
În această discuție sunt binevenite și cuvintele lui Emile Durkheim (filozof și sociolog francez de origine evreiască), care spunea: „Fiecare societate își face un anumit ideal despre om, despre ceea ce trebuie să fie el, atât din punct de vedere intelectual, cât și fizic și moral; acest ideal este, într-o oarecare măsură, același pentru toți cetățenii, dar de la un punct oarecare el se diferențiază după mediile particulare pe care orice societate le cuprinde în sânul ei”. Cu adevărat așa este, mediul social este componentul cel mai esențial ce contribuie în formarea personalității omului, nemijlocit, în procesul de dezvoltare și existență al acestuia. Deci, pentru ca o societate să contribuie în cel mai sănătos mod în formarea unei personalități decente, atunci totul depinde cum este interpretat procesul de integrare socială al omului în această colectivitate, cum este întegrat în societate nivelul de educație și instruire, cum sunt stimulate/ motivate de societate năzuințele și necesitățile omului în creștere și nu numai. Dacă toate aceste aspecte sociale sunt neglijate și nu se aplică prin practică întru beneficiul omului, dar rămân doar la nivel teoretic, atunci formarea unei personalități autentice nu va avea loc niciodată, iar o asemenea societate va produce numai erori care vor fi mereu în detrimentul omului/ concetățeanului. Cu atât mai mult, o asemenea societate va forma omul prin cele mai inumane caracteristici și, totodată, va declanșa un proces viabil social prin care se vor dezvolta infracțiunile, în consecință, acestea fiind cel mai grav pericol social.
Dacă să ne referim la pericolul social, cu caracteristici negative, atunci acesta este un component care, mai întăi de toate, pune în primejdie integritatea concetățeanului, în rezultat formând o colectivitate care se abate de la regulile morale de conduită decentă. În ultimile două decenii cetățeanul unor colectivități se confruntă tot mai evident și mai des cu fenomenul pericolului social, în consecință, confirmându-se că o bună parte dintre ei sunt actorii principali în săvârșirea fărădelegilor, respectiv, fiind implicați în acțiuni ce dezvoltă situații care amenință liniștea socială și, totodată, pun în primejdie existența întregii comunități. Dacă să analizăm cu luciditate aceste aspecte, atunci vom determina că pericolul social, ca fenomen negativ, naște anume în acele colectivități unde există sărăcie socială, în rezultat, producând procesul de insecuritate și degradare socială. Astfel, în linii generale, omul unei societăți sărace este capabil de orice și acționează în diverse ipostaze numai ca să supraviețuiască în condițiile de vulnerabilitate. În zilele noastre în asemenea situații sunt implicate mii și mii de persoane, o mulțime de colectivități umane care, la rândul lor, se regăsesc între pericole sociale, acestea fiind însoțite de atitudini și acțiuni bestiale. Credem, aici nici nu este cazul de menționat despre acele comunități în care au loc conflicte militare, deoarece totalitatea împrejurărilor vorbesc de la sine despre condițiile cumplite prin care se regăsește ființa umană. În acest caz ne vom referi la acele comunități în care lupta vădită pentru putere este o condiție prioritară a existenței, indiferent de faptul că aceasta provoacă doar o situație destul de negativă și este numai în detrimentul cetățeanului/ în detrimentul societății. Centrându-ne pe fapte concrete, ar urma să punem în discuție problemele societății basarabene, comunitate ce are la bază atât fenomenul pericolului social în viața cotidiană a cetățeanului, cât și procesul de degradare și sărăcie socială de nivel atroce.
Cu o situație socială greu de suportat, societatea basarabeană în ultimile două-trei decenii a devenit un centru social în care fărădelegile prin faptele săvârșite contrazic legile juridice și normele morale de conduită decentă ale omului. O societate bântuită de ambiția umană, aceasta incluzând în sine dorința intensă pentru putere, bani, superioritate. O societate în care ordinea publică/ ordinea de drept aproape că nu există, există doar supunerea omului simplu din societate în fața celor ce au putere, bani, influență. Acest lucru demonstrează faptul că într-o asemenea comunitate cultura educației este la un nivel inferior, iar prin cultura oarbă a puterii și a banului se construiește societatea fragedă și plină de neajunsuri care, într-un final, reprezintă o ambianță primitivă de dezvoltare socială. Deci, cu o astfel de dezvoltare, societatea, în acelați timp, este inhibată și de barbarie, rezultat al sărăciei și degradării sociale unde omul simplu se confruntă cu supraviețuirea, iar omul puterii și al banului influențează societatea negativ și, totodată, produce infracțiuni ce reprezintă un grad ridicat de pericol social pentru întreaga comunitate, dar, cel mai grav, acest component motivează cetățeanul spre o comportare indecentă, influențându-i comportamentul spre acțiuni defavorabile și pline de cruzime. Sub acest aspect în comunitatea basarabeană se produc infracțiuni de o bestialitate aparte, astfel însumând: omoruri la comandă, având la bază lupta pentru interese personale între oamenii de afaceri și nu numai; violența asupra femeilor, minorilor, copiilor, aceștea fiind exploatați sexual și nu numai; traficul de ființe umane, în umbra acestora activând grupări criminale ce au foloase ilicite din toate acestea; răspândirea în masă a consumului de droguri, la fel, cuprinzând venituri ilicite; incriminări nemotivate; coruptie; răpiri; morminte jefuite; consumul de alcool; furturi din apartamente/ de animale/ din instituții medicale, precum și din morgi unde sunt sustrase bisturii pentru disecția cadavrelor etc; și, nu în ultimul rând, relațiile inumane dintre părinți și copii, dintre concubini, etc., unde în foarte multe familii au loc o multitudine de crime prin omoruri. O situație socială greu de imaginat și de înțeles, aceasta reprezentând, de-a dreptul, nivelul primitiv de cultură ce este suprapus cu nivelul de cruzime umană.
Conform statisticilor, numai în anul 2016 pe teritoriul Moldovei au fost înregistrate aproximativ 40 de mii de infracțiuni/ încălcări penale, fiind cu 6 la sută mai multe față de anul 2015, dintre ele 68 de omoruri, iar 57 la sută fiind infracțiuni conjugale; respectiv, violuri, furturi, infracțiuni ce țin de consumul de droguri și alcool. Astfel, societatea moldovenească este arhiplină de hoți, ucigași care violează fără nicio temere ordinea publică. Se consideră că numărul infracțiunilor din ultimii zece ani este mereu în creștere, însă conform realității sute și mii de infracțiuni nu sunt declarate public pentru a nu crea imaginea beteagă despre societatea basarabeană. Numai pe parcursul anului 2016 au fost înregistrate 341 de cazuri femei violate, iar în medie ar fi că se produce câte un viol în fiecare zi și câte un omor la fiecare două zile). Un aspect extrem de alarmant pentru o societate, proporția criminalității fiind mereu în creștere, inclusiv a criminalității organizate ce include traficul de persoane în scopuri sexuale (femei, copii), traficul de organe umane, traficul de forță umană pentru muncă forțată/ neplătită (o mare parte dintre aceste persoane fiind copii de vârstă minoră). Totodată, într-o extensiune masivă sunt relațiile inumane dintre părinți și copii, dintre concubini, etc., unde în foarte multe cazuri au loc o multitudine de crime prin omoruri. De proporții mari s-a dezvoltat fenomenul de violență în familie, cauza fiind consumul excesiv de alcool, lipsa de instruire și cultură elementară, dominant fiind și rolul bărbatului în familie care încă sisține tradiția patriarhatului. Ajungând la stări de extremă furie, bărbații din societatea moldovenească își pierd stăpânirea de sine, în rezultat, prin morala psihică extrem de iritată, provoacă crime de o sălbătăcie înfiorătoare. Asemenea lucruri le comit nu numai bărbații, dar și femeile, inclusiv și copiii minori/ adolescenții ce ridică mâna asupra părintelui. Nespus de alarmant este faptul că în toți anii de independență a țării până în prezent zeci de copii și-au omorât părinții, zeci de părinți și-au omorât copiii, nemaivorbind de faptul că mii de bărbați și-au omorât soțiile prin bătaie violentă. Conform datelor secției nr.1 a Direcției pentru combaterea crimelor grave a INI, articol 145 Cod Penal (omor) în societatea moldovenească în perioada anilor 2010-2015 au avut loc următoarele: anul 2010-255 omoruri, anul 2011-210, anul 2012-220, anul 2014-169, anul 2015-177.
Este cutremurător acest lucru, la baza acestor crime existând sărăcia și mizeria, furia și năravul, gelozia prin răzbunare, aviditate pentru avere, etc. Dar, nu se exclude faptul că și în familiile cu o stare materială bună se întâmplă asemenea lucruri. Atunci ne întrebăm: ce stă la baza fenomenului de cruzime umană – incultura sau sărăcia socială? Bineînțeles, mizeria socială motivează și provoacă omul într-un mod mai accentuat spre violența psihică și fizică, astfel împingându-l să realizeze infracțiuni de diverse tipuri. Astfel, revenim la cele menționate anterior: „… un copil crescut în condiții umane civilizate își va construi o personalitate decentă, iar un copil crescut în condiții sociale mai puțin sănătoase atunci personalitatea acestuia, posibil și cu certitudine, va fi afectată de mai mulți factori negativi decât pozitivi…”. Deci, dacă într-o societate nu există un sistem autentic de instruire și educație, nu există absolut deloc integrarea socială a omului, iar sărăcia și mizeria socială persistă la orice pas, atunci dependența față de alcool, droguri, violență, infracțiuni de diverse tipuri devine ocupația multdorită a cetățeanului. În consecință, prin crimele săvârșite, omul demonstrează care îi este comportamentul moral, dar, mai ales, caracterul psihic ce este predispus către cruzime, aceasta reprezentând starea primitivă a omului prin procesele respective de dezvoltare socială, totodată, dovedind incapacitatea de a respecta conceptul de cultură și civilizație umană. Întrebarea este: cum ar putea fi frânat un asemenea proces într-o societate în care cetățeanul este dominat de ferocitate și violență socială, de un nivel exagerat de criminalitate; este influențat prin sărăcie către un nivel inadmisibil de incultură? Nemijlocit, ne întrebăm: cum ar putea fi remodelat comportamentul cetățeanului în condițiile când instituțiile statului, instituțiile respective de asistență publică sunt complet absente la tot ceea ce se întâmplă în societate?
Lasă un răspuns