Un semn al trecerii pe-acest pământ… (Liliana Smerea Vacaru)

Nimic din ce-am avut pe-această lume,
Nu voi lua cu mine în mormânt!
De-aceea vreau să las câteva urme,
Ca semn al trecerii pe-acest pământ.

Nici corpul meu, ce-i drept, nu-mi aparține.
E doar un ambalaj în care a locuit
Sufletul meu neînțeles de lume,
Aceeași lume pentru care am suferit!

Nu am râvnit onoruri, nici averi!
În trecerea-mi firească pe pământ
Am fost un fâlfâit de aripi între azi și ieri,
Căci mâine e departe și nu știu dacă ajung!

Poate că n-am știut să-mi potrivesc piciorul
Să calc peefect pe urme clare adânci
Și am lăsat adesea să mă poarte dorul
Pe aripi firave. Și m-am lovit de stânci!

Insiferent de ce v-a spune lumea
(Nu-mi pasă cum și ce va judeca!)
Eu știu că nu-mi doresc perfecțiunea.
Vreau doar să îmbunătățesc câte ceva.

Așadar, dacă voi putea să las o urmă,
Ca semn al existenței mele pe pământ:
Un sfat, o-mbrățișare, câte-o faptă bună…
Atunci sunt fericită! Degeaba n-am trăit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*