Regiunea (ne)autonomă a unei majorități descărnată de fibra identității

După cum merg lucrurile, în special în parlament, dar și la nivel local, nu apariția unor ținuturi-enclavă ar putea fi principala noastră grijă la sfârșitul acestui An Centenar… Nu reînființarea sinistrei regiuni autonome maghiare sub forma unei regiuni în contur de cârpă secuiască ar putea fi finalul deceniilor de nepăsare, neveghe și neimplicare… Ci împingerea noastră, ca neam și țară, într-o asemenea enclavă… Izolarea noastră, a majorității, în regiuni, ba, chiar în adevărate „rezervații” de țară. Și teritorial-administrative, și culturale, și la nivel de identitate, și la nivelul dreptului nostru de a ne spune cuvântul și a ne impune.

Deja, de mult timp nu mai e vorba de „NOI și ei”… „Ei”, toate acele minorități față de care am fost mult prea binevoitori, mult prea permisivi, am dat dovadă de prea multă răbdare și înțelegere, lăsându-le să ne transforme ospitalitatea și buna conviețuire pe care le-am pus-o pe tavă, fără condiții, fără impuneri, fără obligații și restricții de limbă, port, religie, într-o discriminare fățișă a noastră, cei majoritari. „Ei”, anumite etnii care s-au transformat din simple minorități în venetici.

Și care au început a ne împresura și sugruma, a ne hăitui și vâna ca pe un popor de oi care, prea răbdătoare, prea binevoitoare, dar mai ales prea nepăsătoare, pot fi împinse într-un țarc.

Și nu este un simplu scenariu… Nu este nici o deviație de teorie conspiraționistă… În curând, ni se vor contura și regiuni autonome. Dar în ele nu vor sta, ca viermii pe frunzele încă verzi, veneticii. Ei se vor lăfăi pe pământurile, pe drepturile, pe istoria și identitatea noastră, pe care ni le vor fura, iar noi vom fi azvârliți, aceia care nu vom putea fi aruncați, în căutarea unei vieți mai bine dincolo de granițe, în „regiuni” în care ei, veneticii, ne vor defini drepturile. Ei nouă ne vor stabili ce, când și cât vom mai avea voie! Ce să vorbim, cum să le predăm copiilor noștri Istoria, cum să le zugrăvim urmașilor chipurile Eroilor din Panteonul Național, cum să ne prezentăm în fața lumii și a Istoriei. Dreptul de a ne (re)puncta identitatea pe care am lăsat-o să ne fie furată, sfâșiată de toate aceste cioburi venetice.

Se depun proiecte legislative prin care urmează să ni se impună, nu doar despre ce să nu mai vorbim, ci despre puținul despre care vom mai avea dreptul a rosti ceva! Maghiaro-secui, evreii… Ne pun picioarele lor, înstrăinate de bunătate și ospitalitatea pe care le-am oferit-o, drept pe grumaz…

Și ne vom trezi nu doar că maghiara sau alte limbi pe care le am agreat lângă urechea noastră vor fi devenit egale limbii noastre, ci vom asista poate cum însăși limbii române i se vor pune bariere. Prin noi dicționare a expresiilor și ideilor permise, exprimări tot mai restrânse, de la mase publice la grupuri de două-trei persoane… Prin legi punitive… Prin ștergerea ființei noastre, a identității, a rostirii, a portului, a tradițiilor…

Ne vom trezi nu doar că nu vom mai putea vorbi liber despre ceea ce gândim…. Ci însăși dreptul de a gândi va deveni un delict. Că limba română ne va mai fi permisă a fi rostită în public doar în acele rezervații pe care vor să ni le croiască veneticii. „Enclave”, la început culturale, de tradiții ori istorice, apoi și teritoriale.

Iar pe lângă felul în care ni s-a diktat deja ce port național am avea dreptul sa purtam pentru a nu deranja și „discrimina”, unde și cum să ne intonăm imnul și să ne ridicăm tricolorul, de acum ni se spune, printr-o nouă aberație depusă în parlament, ce subiecte devin tabu pentru noi, națiunea română, împinsă într-un colt tot mai restrâns, mai întâi al prezentului, apoi al istoriei, și, când vom fi fost îndepărtați de acestea, inclusiv al viitorului…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*