Nu confiscați Unirea!

Se simt deja șacalii! Se simt prin preajmă și dihorii, și ulii, și alte nenumărate scârbavnice jivine profitoare! Pentru că așa se întâmplă de fiecare dată… Cei curați, onești, puri la suflet, naivi (de încrezători) și dăruiți unui ideal, încep un proces, se luptă cu morile de vând, își sacrifică ani întregi pentru a lăsa o urmă, iar pe tranșeele săpate de ei vin feluriți prădători ce trăiesc doar pentru a fura munca altora, a se impune și a-și glorifica pentru sine realizările semenilor.

Frați români! Nu lăsați să vă fie confiscată frumusețea Reîntregirii! Nu lăsați politicienii să acapareze idealurile și drumurile clădite de numeroase asociații și sute de tineri care au îmbătrânit clădind întru’ Reunire. Nu lăsați să vi se fure un ideal! Pentru că politicienii și ciracii lor de clan nu-l vor duce mai sus decât pot să o facă oamenii simpli! Nu-i vor da o dimensiune care să grăbească lucrurile! Iar prezența lor nu va fi nici măcar o garanție a finalizării acțiunii începute de tinerii reunirii, singurii artizani ai schimbării unor mentalități.

Noi am mai trăit un astfel de ceas… Și am trecut cu un junghi în inimă prin așa ceva… Or, nu am învățat nimic din felul în care ne-a fost confiscată Revoluția? Din felul în care o explozie astrală aproape de dimensiunea Centenarului de acum, ca dăruire, încredere, pasiune și pornire spre jertfă, ne-a fost furată?… Acaparată de același fel de jivine care acum, iată, se strâng în jurul unei alte bucăți istorice apetisante. Tot pentru binele lor, tot pentru azvârlirea în uitare a celor ce au crezut, au luptat ori chiar și-au sacrificat o tinerețe pentru un crez. Sigur, „și-au sacrificat” rămâne doar o formă de exprimare a durerii în fața furtului care este pe cale a se face. Pentru că, oricare ar fi calea și reușita de infiltrare a jivinelor profitoare, ei, cei ce au fondat un ideal și au început a umbla cu el prin mijlocul națiunii, unind malurile de flori în inima dorinței unice, vor rămâne, în fața Istoriei, adevărații făptuitori a unei clipe, fie și cât un grăunte în clepsidra istoriei, de dăruire și devotament astral.

Pentru că, așa cum în post Revoluția Română, confiscată, descărnată de idealurile din care au irumpt libertățile noastre, cei ce au ieșit în față, fie ei și dezamăgiți, nu de întorsătura „lucrurilor” (nu cea a Istoriei, ci a semenilor lor), în conștiința lor, fie și ca mari anonimi în fața Panteonului Național, știu cu fiece fibră suferindă în dezamăgire că au de ce să fie mândri, putând privi Istoria în ochi, la fel dară și cei ce până acum s-au dăruit cu trup și suflet Istoriei, în sacrificiul dăruirii tinereții, a maturității ori, peste ani, îmbătrâniți într-o altă dezamăgire, vor ști, tot acolo în fața Panteonului Național al înaintașilor, că au de ce să stea drepți.

Și totuși, noi, cei trecuți printr-o irumpere astrală, cei albiți într-un sfert de secol trecut de dezamăgire, cei furați de meritul lor, putem să ne facem auzit strigătul-semnal. Poate nu vom fi luați în seamă… Poate strigătul nostru va fi mult prea încetinit față de viteza de infiltrare a jivinelor profitoare. Dar măcar, pe ici pe colo, putem să ne facem simțită prezența.

O asociație a studenților și elevilor basarabeni s-a grăbit să dea un pompos certificat unui politician de aici. Au motivele lor… Au poate și scuza, ori speranța!, că dacă se dau bine pe lângă cei ce, se vede deja cu ochiul liber!, confiscă un ideal, vor obține cândva o recunoaștere, recompense… Sau poate nu înțeleg mocirla în care au intrat acordând, fie și la nivel simbolic, un certificat de prieten al Republicii Moldova pentru Liviu Dragnea… Ori, dimpotrivă, înțeleg… Și știu prea bine că prin acordarea acestui certificat au dat o cheie unui impostor, fiind ca și cum au invitat un hoț (și) în casa lor… Sau poate și ipocrizia are o vârstă a tinereții…

„Națiunea” a trecut în mai multe rânduri prin astfel de dezamăgiri… Când scriam despre naționalism, istorie patriotică și despre marii mareșali ai țării, eram huliți, azvârliți la secțiunea „fițuici”. Iar după ce împreună cu alți confrați de gazetărie am reușit să clădim o cale spre repunerea unor lucruri în rostul lor de Adevăruri Istorice, au venit alții și s-au infiltrat. Au simțit momentul, au speculat oportunitățile…

Unde erau cei ce astăzi se așează la gura sinecurii în care vor să transforme Reîntregirea în toți anii în care „Națiunea” trimitea, aproape clandestin, ziare în Moldova? Unde erau aceștia când tipăream reviste de cultură istorică și patriotică?

Să veghem, frați români… Nu mai avem scuza că am fost luați prin surprindere de hoții de clipe astrale.

Sunt sute de tineri care ani întregi au pus cărămizi la ceea ce astăzi se înalță ca un monument! Și nu au făcut-o pentru ca, decenii mai târziu, să se urce pe acesta, cu labele lor jegoase, feluriți politicieni și sinecuriști!

Sunt sute de oameni anonimi care prin faptele lor culturale au pregătit Drumul. Sunt edili care au înfruntat indicațiile de neimplicare sau chiar ostilitatea partidelor lor față de astfel de „subiecte delicate”, pentru a veni acum și a celebra impostorii.

Sigur, dacă tinerii studenți și elevi basarabeni ai acelei „obști” pot trăi cu rușinea comisă prin certificatul acordat unui specimen precum Liviu Dragnea, este treaba lor. Înseamnă că sunt pregătiți să intre în viață! Dar nu în cea a dăruirii pentru Neam și Țară, ci în cea a intereselor personal-materialiste. Or, la vârsta lor, este mult prea puțin. Atât să le fie idealul? Să țină trena sinecuriștilor de dincolo de malul lor pentru a-și asigura o punte?

Un răspuns la Nu confiscați Unirea!

  1. Craiovranu Georges spune:

    Bine gandit,bine zis,la fix scris !
    Pai mai tov-ilor actualmente”excelente” senatori …si sa n-o mai dam cotita si daca tot „Partidu e in toate”,ce sa ne mai incurcam cu Centenar 100(care la un loc miroase a pleonasm)ci sa-i spunem,ca in pionieria-UTC-ista a voastra :CENTENARIADA (amintind de DACIADA…).Corect ?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*