Oraşul dobrogean dispărut Ester (Ister)

Dobrogea, ce din margine de mare și vecină cu delta marelui fluviu Dunărea, ascunde în aparenta sa pustietate tainele unei vieți tumultoase, ce a adus și bune, dar și rele, pentru locuitorii săi. Dintre aceste taine putem aminti existența unui oraș ce a dipărut cu totul din orizontul zilelor noastre de astăzi. Este vorba despre orașul Ester, cunoscut și ca Ister (nume luat posibil de la fluviul Istru – Dunărea). Sultani, spioni, călători, negustori, geografi povestesc în scrierile lor despre existenţa acestui oraş din Dobrogea, ras de pe faţa pământului. Oraşul Ester era situat pe vremuri lângă Cheile Dobrogei, pe malul afluentului Visterna al Casimcei.

Cum mergi dinspre Târguşor spre Mihail Kogălniceanu, încă se mai ghicesc ruinele unei aşezări. O serie de informaţii despre acest loc au fost găsite în documentele turceşti şi bulgăreşti. În anii ’80, arheologul Gabriel Custurea de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) a săpat în necropola vechiului oraş. Echipa de arheologi a revenit în zonă în anul 2000 şi a cercetat una dintre bisericile amintite în jurnalele trecătorilor. Astăzi, s-a mai păstrat doar temelia acestei biserici. În schimb, arheologii au descoperit o serie de monede, inele, ceramică, paftale și alte artefacte din perioada medievală. Oraşul Ester se întindea pe o suprafaţă de peste 10 ha, iar apusul cetăţii s-a înregistrat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în timpul războaielor ruso-turce. Ester-ul avea străzile pavate cu piatră şi se afla pe drumul care unea Bazargicul (actualul Dobrich) de Isaccea, prin Adamclisi şi Babadag. Custurea povesteşte că era un „drum bătut” de negustorii vremii, dar şi de armată. El a mai declarat că în anul 1538 cu ocazia expediţiei sultanului Soliman Magnificul în Moldova, întreaga oaste turcească a poposit la Ester.

Prima atestare a Esterului datează din 1538, când apare în jurnalul sultanului Soliman Magnificul. Oraşul a fost semnalat sub numele Istrabaghî, în jurnalul expediţiei sultanului împotriva lui Petru Rareş. În anul 1703 avem o  menţionare a oraşului, în hărţile lui Guillaume de L’Isle. De această dată, numele Ester apare schimbat în Vistuar. Aşezarea apare sub această denumire în mai multe hărţi ale secolului. Şase ani mai târziu, în 1709, despre micul oraş creştin, situat după Babadag, vorbeşte şi suedezul Michel Eneman. Însă, subliniază Custurea, o serie de consemnări despre locurile de lângă Cheile Dobrogei avem de la Evliya Celebi. La mijlocul secolului al XVII-lea, vestitul călător întorcându-se de la Babadag la Constantinopol, menţionează, în drumul său, după satul Ine-han Ceşmesi (azi Fântânele) un oraş numit Istrabad sau Ester-Abad. Cercetătorul T. Mateescu relata în paginile Revistei Pontica despre călătorul turc Celebi, care descria Esterul drept „un oraş situat la poalele unui deal care avea grădini, vii şi 1.500 de case frumoase cu olane şi scânduri subţiri, fiind deci printre primele centre populate ale Dobrogei. Avea totodată hanuri, bragagerii, vreo 200 de alte prăvălii, un azil precum şi numeroase biserici”. Custurea subliniază că Celebi vorbeşte despre oraşul cu număr ridicat de creştini, cu multe biserici, dar şi cu multe moschei, o medresă etc. La acea vreme, istoricului îi atrăsese atenţia numărul mare de creştini din zonă. Peste câţiva ani, în 1657, călătorul trece iar prin Ester şi îl numeşte, de această dată, în jurnalul său „Ister”. Pomeneşte de „raialele” (teritoriu locuit de creştini, dar ocupat de turci) dintr-un „oraş important” din drumul său.

La rândul său, istoricul turc Halil Inalcik consemnează că Ester era locuit de mulţi creştini români. În registrele vremii, unele târguri din nordul Dobrogei, printre care şi Esterul, erau exclusiv creştine. Şi solul polonez Toma Alexandrovici, întorcându-se de la Constantinopol, ajunge la „Ister, oraşul în ruine, între stânci”, de această dată, unde înnoptează. Situaţia se schimbă la sfârşitul secolului XVIII, când călătorii găsesc dintr-un oraş prosper, unul părăsit, ruinat, pustiit. Aceasta pare să fie istoria unui oraș multicultural din Dobrogea, acum „ascuns” în praful sutelor de ani și aflat în așteptarea arheologilor ce vor spune pe mai departe povestea sa. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*