Comuna Tunari: aici chiar se făceau tunuri…

Potrivit unei legende locale, păstrată din generație în generație, localitatea Tunari și-a luat numele de la un vechi atelier ce fabrica tunuri din lemn de cireș. Acestea erau confecționate din… lemn. Și nu orice fel de lemn. Era recomandat lemnul de cireș sălbatic, sau de migdal. Construit nu departe de șoseaua de centură a capitalei, acest atelier a creat neobișnuitele arme, atât de necesare în lipsa tunurilor de fier. Aceste arme artizanale reușeau să proiecteze ghiulele de fier sau de piatră destul de departe, numai că trebuiau înlocuite foarte repede. Lemnul crăpa după numai câteva trageri, sub presiunea imensă a gazelor formate în tub.

În lipsa tunurilor de fier, cei asediați, sau diferite grupări de revoluționari, s-au mulțumit cu piese de artilerie „lemnoasă”, ce erau aproape de unică folosință. Comuna se află în centrul județului Ilfov, la nord de București și la est de Otopeni, pe malurile râului Pasărea care izvorăște din apropierea comunei, de lângă aeroportul Henri Coandă. Pe la limita de sud a comunei trece șoseaua de centură a Bucureștiului, cu care se intersectează DJ200B. Existența istorică a localității Tunari este menționată abia în data de 10 mai 1692, de către spătarul Iordache Cantacuzino, împreună cu nepotul său de soră, anume Constantin Brâncoveanu, ajuns mai apoi domn. În iarna anului 1692, două moșii domnești vor fi unite sub numele Tunari și vor fi dăruite de Sfântul Constantin Brâncoveanu fiicei sale, domnița Stanca. În anul 1823, domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica l-a chemat la București pe Sfântul Grigorie Dascălul, pentru a-l rândui mitropolit al Țării Românești. În drum spre capitală, cuviosul a trebuit să treacă și prin satul Tunari, iar acest moment l-a menționat în cartea „Patericul românesc”. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Tunari se ridică la 5.336 de locuitori, La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Tunari-Dimieni, făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov și era formată, ca și astăzi, din satele Tunari și Dimieni. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul 1 Mai al orașului republican București, din care a făcut parte până în 1968, când a trecut din nou la județul Ilfov și a luat numele actual de Tunari.

În 1981, comuna a fost arondată Sectorului Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov. Nouă obiective din comuna Tunari sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Cinci dintre ele sunt situri arheologice — situl arheologic din colțul nord-estic al aeroportului Henri Coandă, aflat lângă Dimieni cuprinde o așezare daco-romană și o așezare cu necropolă de incinerație datând din secolele al II-lea–I î.Hr.; situl aflat la nord de același aeroport cuprinde așezări din epoca geto-dacică, Epoca Bronzului, precum și o așezare și o necropolă din secolul al XVII-lea; alte trei situri arheologice ample se află în zona satului Tunari. Drept monumente de arhitectură sunt clasificate biserica „Sfântul Nicolae” a fostei curți boierești a postelnicului Constantin Cantacuzino din Tunari, ridicată în 1742 și reconstruită în 1890, precum și Fortul 4 Tunari și bateria intermediară 4 –5 Tunari, ambele parte a vechiului sistem de fortificații din jurul Bucureștiului. Monumentul eroilor din Primul Război Mondial de lângă primăria din satul Tunari constituie un monument de for public.

Biserica „Sfântul Nicolae” din Tunari a fost construită în anul 1702, de către doamna Marica Brâncoveanu. Inițial, pe locul actualei bisericute din Tunari se înălța conacul și biserica de curte a domnitorului, lipsită multă vreme de pisanie. Potrivit unei pisanii a bisericii, copiată în anul 1880, aceasta a fost zidită în anul 1680. O altă dată apare pe marginea ferestrei diaconiconului: „Radu pietraru, 1754.” Cutremurul din anul 1803 afectează destul de mult biserica. Mai târziu, în anul 1850, biserica brâncovenească va fi dată în grija comunității locale. În anul 1944, soldații germani care au murit în luptele de pe Aeroportul Băneasa, au fost înmormântați cu cinste de către locuitorii din Tunari; alături de aceștia, ei au mai înmormântat din nou și osemintele a peste 400 de morți, aflate în jurul bisericii celei vechi. Biserica din Tunari a fost construită în stilul brâncovenesc, stil ușor de recunoscut prin intermediul pridvorului, sprijinit pe coloane realizate din gresie. Zugravii care au realizat pictura în frescă a bisericii și-au însemnat numele pe peretele proscomidiei: „Pomenește, preote, pre robii lui Dumnezeu zugravii Dima erei, Constandin, Constandache i Toma. 1756.”Zugrăvirea în frescă a bisericii este realizată în stil bizantin vechi, unele dintre icoane datând din anul 1885. Deși biserica a primit un ciclu complet de fresce, tabloul votiv nu îi înfățișează pe ctitori. În anul 1883 pictura originală a fost acoperită cu o pictură în ulei. Catapeteasma bisericii datează din anul 1890, aceasta înlocuind-o pe cea veche, grav avariată în urma cutremurului din anul 1803.

De-a lungul timpului, biserica din Tunari a fost supusă mai multor lucrări de amenajare, reparații și restaurari, cele mai de seamă fiind cele întreprinse în anii 1890, 1938-1939 și 1990. Astăzi, biserica închinată Sfântului Nicolae figurează pe lista Monumentelor Istorice, în imediata apropiere a acesteia fiind zidită o nouă biserică, măreață și mai încăpătoare. Piatra de temelie pentru biserica cea nouă din Tunari a fost așezată în vara anului 2006, aceasta având hramul numele Sfântului Nicolae. Totodată, părintele paroh a rânduit în incintă și un așezământ social, pentru ajutorarea celor săraci. Instituții de învățământ aflate pe raza comunei Tunari avem Școala Gimnaziala Nr.1 (clasele I-VIII) aflată pe Str. Mihai Eminescu, la Nr. 3, la mai puțin de 10 km de București. Școala funcționează în două corpuri de clădire, renovate recent și dotate conform standardelor în vigoare.  Prima școală a fost înființată aici în anul 1901. Nu există informații privind existența unor tradiții specifice în zonă și de asemenea, nu există informații privind prezența unor meșteșugari locali. La nivel de școală există un cerc de pictură pentru elevi. Ca posibile locații de spectacol și activități cultural-sportive avem în comuna Tunari un teren de sport – stadion și un Teatru de Vară. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*