La priveghiul unui mare artist…

Pe 14 martie s-au împlinit  89 de ani de la nașterea lui Iurie Darie. A fost  un mare artist cu un chip fermecător care ne-a făcut fericiţi de multe ori în tinereţe… Omul, artistul, actorul, pictorul, designerul,  a muncit o viață întreagă și ne-a   încântat sufletele cu filmele sale…pe care le-am adunat aici ca să nu-l uităm!

Deși n-a avut aptitudini muzicale  a fost solicitat în 1953  să-i sufle din goarnă pe Nepoții Gornistului  anunțând că Răsare Soarele, care răsărind doar pentru unii, s-a dat Alarmă în Munți. Nu s-a speriat și a telefonat la Directorul Nostru spunându-i: Alo, ați greșit numărul, la alarmă a participat Băieții Noștri de la Post Restant, declar asta Pe răspunderea mea.  Presimțind  că se va afla că S-a furat o bombă și-a zis că dacă e bombă, bombă să fie…și a luat-o pe Lica Dej și-a plecat cu ea la Cannes…Când s-a întors a fost considerat „înapoiat” și trimis la O vacanță la Mare să facă  Dragoste la Zero grade cu Forentina Mosora care  la trimis acasă în Calea Victoriei, unde de fapt locuia.  Șoptindu-i-se că se pregătește Procesul Alb, a îmbrăcat haina lui „Faust XX”  și a coborât în Subteranul unde a întâlnit-o pe Irina Petrescu de care s-a rugat: „Mai lasă-mă un minut, mai lasă-mă o secundă, mai lasă-mă o briză, o undă”…dar ea  i-a spus clar că nu se încurcă cu Răutăciosul adolescent … Revenind la suprafață a acceptat să umble cu câţiva comici  De la munte la mare cu Brigada diverse intră în acțiune. Dar  dându-și seama că toate-s  Mofturi 1900, a declarat textual: Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, bineînțeles în contumacie,  realizând  că totul nu-i decât un foc de paie al marelui mistificator Titus Popovici, prin stiloul căruia istoria României începuse să curgă direct din directivele C. C. ale partidului unic,  i-a racolat pe Frații Jderi, pe Ciprian Porumbescu, pe Cantemir și a dat, sub conducerea lui Ștefan cel Mare, lupta care s-a numit, mult mai târziu, de la Vaslui 1474. dar care a fost filmată la Buftea. Având argument Buzduganul cu trei peceți, deghizându-se în Mușchetarul Român în Ultima noapte a singurătății a rezolvat și problema succesiuni, ulterior născându-se  fiul său, Ducu, iar el a putut pleca să lupte Pentru Patrie în Războiul pentru Independență, cu toate că Dragonul Dulea îi pregătea lui și altora, Cianură și picătură de ploaie obligându-l să folosească Ringul ca  să-și ia Revanșa că după Drumul Oaselor ajunsese Galax, omul păpușă. Atunci a făcut un Viraj Periculos la nemți, potrivit dictonului: „Fie pâinea cât de rea tot mai bine-i în ReFeGermania”. Reîntors a câștigat Rămășagul cu Coana Chirița și a avut Cale Liberă pentru O zi la București unde se cocea marele film al televiziunii române Revoluția Română în direct la care a participat neremunerat și fără să obțină ulterior certificat de revoluționar, ajungând în Punctul Zero de unde a fost salvat de o doamnă cu Zâmbet de Floare și de Sergiu Nicolaescu care i-a dat gradul de feldmareșal și l-a băgat în Triunghiul Morții, de unde a scăpat ca prin minune ajutat de prietenii Candid Stoica, Radu Iftimovici şi Anca Pandrea cu ajutorul cărora a făcut „Teatrul Incomod”, prezentând pe diverse scene „Curve de lux”.

Și mai apoi „Patru pe o canapea plus valetul”…. Dar deşi mulţi denumesc filmul, în comparaţie cu teatrul, doar o conservă, gândul  şi inima lui,  tot la film a rămas, declarând unor ziarişti: „Îmi este dor de tineJean Georgescu, ca și de tine dragul meu Gopo, de voi, Doru Năstase, Vitanidis, Manole Marcus, dar ce păcat că am aflat de-abia la sfârșitul vieți, ceea ce voi știați de mult, că până la urmă, cu toate strădaniile noastre, cu toată munca pe care am depus-o, ca niște nebuni, ca niște posedați, totul nu este decât…CELULOID!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*