Scuturat, s-or scuturat
toate florile s-au luat
de mâna și-au alergat
la marital împărat.
Să ceară să nu mai piară
să stea veșnic pe pământ
florile de primavera.
Scuturat și-au înviat
crizanteme, diademe,
mărțișoare, domnișoare
cu aripioare sub picioare.
Eu le-am dăruit pe toate
sufletelor din cetate
și acum vreau să spun,
La mulți ani cu sănătate!
Să va aducă steaua în noapte
fire albe împletite, fire roșii răsucite.
MĂRȚIȘOR / MISTERUL INIȚIAȚILOR
Am putere să încremenesc timpul într-un tablou pictat de mâinile mele.
Primăvară, anotimp al nunții prins în pieptul unui mire făcut din lut roșu,
n-am să închin nimănui secretul ce doarme la poarta lipsită de chei.
Aștept, pănâ când dragonul se va trezi și-mi va da forţă să creez fructe,
roșu alături de alb, dimensiune a maeștrilor lipsiți de această dorință
ce mi-a transformat viața în căutare și suspin, ocean înfierbântat de
scoici și traversat de corabierii ce-și duc poveștile și existența sacră
dincolo de-această lume, pași ce nu lasă urme, alb cuprins în roșu,
covorul inițiaților, această sărbătoare ce bate la geamul genelor mele,
o închin tuturor și-mi doresc ca ziua cea sacră să bulverseze viaţa
tuturor formelor ce nu-și cunosc esența și fie ca Cerul să se apropie
de apă, iar din pasiunea aceasta cunoscută de zei să ia naștere nectarul.
Lasă un răspuns