Nu ne ștergeți Istoria!

Este Anul Centenarului pe care ar trebui să-l elogiem privind și spre viitor! Este Anul celebrării faptelor eroilor noștri, dar și momentul trasării unor obiective măcar pe sfertul a ceea ce au făcut ei! Măcar să ne impunem niște ținte, căci împlinirea lor, în Anul Centenarului, este ratată…

Și totuși, ce fac guvernanții și clasa politică?!… Omagiază, celebrează, se închină pentru jertfa strămoșilor? Nu! Dimpotrivă, se comportă de parcă Anul Centenarului trebuie să reprezinte o poartă, o linie de sfârșit, o ușă de neamintire pe viitor a unei epoci, a unei istorii.

Pesemne, în cancelariile în care s-a trasat felul în care Anul Centenarului trebuie să (ne) fie minimalizat ca importanță, să fie acoperit cu problemele și dezechilibrele social-economice induse prin mâna unor miniștrii cârpaci (cârpaci, dar și niște lași și trădători sadea!), niște cârpe cu aspect de maimuțe cu coloană de cauciuc, se pregătește deja opisul de după acest An. Acela în care referirea, omagierea, sublinierea faptelor unei Istorii să fie ușor-ușor împinsă spre sancțiunea delictului de promovare istoriografică. Pentru că linia este clară: un ochi închis spre trecut, cu palma cenzurii plesnită peste orice dorință de amintire, un ochi abia-abia mijit, printre zeci de probleme și necazuri, spre viitor…

Trecutul pare a ne fi scris în An de Centenar, nu ca omagiere a jertfei înaintașilor, ci o linie de sfâșit, de ucidere a dreptului nostru la Istorie.

Suntem în Anul Centenarului și noi abia cârpim cu mistria și bidineaua monumentele pe care ar fi trebuit să le înconjurăm cu marile pavoaze ale celebrării Unirii.

Casele memoriale nu doar că stau în ruină… Sunt de-a dreptul vandalizate, s-a dat liber la nepăsare și jaf. Nepăsarea autorităților locale, prin eliminarea abuzului în funcție, și la impulsionarea spre furtul ultimei cărămizi prin tot mai puținele posibilității de-i pune pe hoți (și mai ales a-i ține!), acolo unde le este locul…

În Anul Centenarului întreaga suflare militară ar fi trebuit să-și aducă de la sine aminte de mândria de a purta, zi de zi, uniforma înaintașilor! Nu era nevoie de un ordin de ministru pentru asta! Iar dacă a venit, e și mai bine! Dar, din nou o măsură menită parcă, nu pentru a celebra, nu pentru a sublinia mândria, prin însemnele înscrise pe uniforme prin jertfele înaintașilor, ci pentru a duce totul în derâdere.

Armata Română este unul dintre ultimii depozitari ai reperelor de Identitate Națională. Ultimul bastion în care ne-am fi așteptat ca ghearele cioclilor de identități naționale să ajungă. Și, e drept, nu au ajuns… Nu direct, trădarea venind din interior…

Pentru că, nu o minte obosită, ci una având clar de executat un ordin (pentru că și parte din conducerea armatei pare a fi devenit o ordonanță în propria-i țară) putea impune ștergerea de pe uniformele militarilor a mândriei unei națiuni: însemnele. Acum cele militare, mâine-poimâine și cele naționale, tricolorul…

La ce erau necesare noi haine militare de stradă într-un an în care trebuia scos în fața țării tot ce are mai frumos Armata?

Noile uniforme, nu doar că sunt lipsite de orice personalitate, dar arată de-a dreptul jalnic, spălăcite, părând un conglomerat de țoale luate de la portăreii de hoteluri. Sunt mai șterse ca impresie vizuală chiar decât cele ale unor firme de pază! Ba, acelea chiar sunt elegante și pline de însemne de spui că acolo s-au mutat ofițerii care păzesc țara!

Sigur, când un militar într-o astfel de uniformă va trece pe stradă, îi și ne va păli și ultimul sentiment de mândrie, cu țoale de spițerie neputând nici măcar să mai mimezi mândria față de însemnele de armă.

Sunt identități ce ni se șterg… Iar cei ce ar trebui să protesteze tac… Nu pentru că nu le-ar păsa, nu pentru că nu-i-ar dura, dar deja au prea multe pe cap pentru propria supraviețuire.

Să nu mai permitem să ni se renege tradițiile, rădăcinile. Căci apoi ni se va nega și dreptul la ele ca amintire. Și da, militarii trebuie să-și poarte uniforma pe stradă! Dar nu oricând și oriunde! Căci oare cum i-ar sta miliarului cu o sacoșă de rafie prin piață? Sigur, noile modele de uniforme par parcă special pentru asta făcute… Niște haine chiar de piață; de piațetele cu legume și fructe…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*