Este Centenarul nostru, nu al vostru, hidoase fețe de mucava!

Ba, din contră, ar trebui să dea el acatiste la biserică, să se roage pe unde o ști că e ascultat (!) pentru ca 2018 chiar „să fie redus”, în felul nostru de omagiere, doar „la folclor, la mâncat fasole și la cântat și dansat în piața publică. Și să se roage să nu se trezească românii cu chef de „dialog”! Că singurul dialog va fi cu clasa politică! Inclusiv despre felul în care toate partidele șoviniste ar putea fi dizolvate în Anul Centenarului. Și să nu ne ducă groful grija că nu știm decât a dănțui și înfuleca fasole! Că putem mult mai multe!

Față ăsta de mucava ne invită dară să ne spunem și noi „prejudecățile despre comunitatea maghiară” (!), subliniind însă, cu gura spartă de prostie, ceea ce ăia de dinaintea lui măcar au știut să mascheze: direcția adevăratelor prejudecăți, ălea dinspre politichia ungurească…

Păi’, bine măi față de hun ipocrit, unde am făcut noi dovadă că avem prejudecățile ălea pe care ni le arunci tu în spate? Da, e bine că ai pus un fân de adevăr în gura iepelor tale politice. Pentru că acolo sunt într-adevăr multe „prejudecăți”… Și șovinism, și sete de confruntări „cu arma în mână”…

Sigur, Kelemenică Hunorică își permite să ne facă „agenda” Centenarului, să ne învețe el, din spatele ramelor de grof de bibliotecă, despre felul în care ar trebui să ne sărbătorim suta de ani, adică, felul în care ar trebui să stăm la masa negocierilor lor, căciuliți în fața „prejudecăților” din care au țâșnit atâtea pretenții, căci doar de aia e pe cai mari prin guvernul nostru, nu?!…

Pesemne, ar fi și dispus să ne lase să ciocănim cu polonicul în cazanele cu fasole (mai bine în capul lui sec!), fără să ne mai ironizeze, ci dându-ne chiar dezlegare de „tradiții”. Dar mai întâi să le dăm lor partea de „caviar” a țării…  Și apoi ne-or cânta și la masă, poate… Ca să ne arate că ei sunt gata să uite „trecutul”. Că tot nu-l mai pot împărți cu noi.

Doar că noi nu avem ce trecut să împărțim cu voi! Pentru că nu ne ați făurit voi acest trecut! Nu v-ați jertfit voi în brazdele gliei, nu ați îmbrăcat voi cămeșile de suferință pentru țara asta! Și nu avem de ce să „împărțim” cu voi ceva din trecutul nostru! Nici prin cărțile de istorie, nici în celebrarea înaintașilor care au făcut Unirea, nici în port și nici în folclor! Nici măcar din cazanul cu fasole nu ar trebui să vă dăm ceva!

Să fiți mulțumiți că vă îngăduim să vă respirați aerul politic de grofi! Deși, dacă vi l-am risipi în cele patru zări, multă liniște ar fi aici!

Noi nu cu voi trebui să împărțim ceva! Ci doar cu aceia cu care o facem și înainte să apăreți voi aici, descălecați de pe iepele de stepă direct pe covoarele blazonate ale politicii!

Noi împărțim deja ceea ce e frumos și unitar cu frații noștri, cu cei ce au suferit prin strămoșii lor pentru această glie, cu toți cei ce ne respectă pentru ceea ce suntem și nu încearcă să ne învețe cum să citim istoria, cum să rescriem folclorul, tradițiile, ori despre felul în care ar trebui să ne purtăm la mesele cu fasole și cârnați!

Da, e adevărat! Ar trebui să avem o discuție; dar cu politicienii noștri! Căci, mai periculos decât un grof care măcar măcăne pe limba aia lui, spurcată, înveninată, într-un singur sens (și îi putem lua o cămașă nouă de Centenarul nostru, să-și lege mâinile la spate!), este politicianul român care, pentru a ne intra pe sub piele, se ia la trântă în argou de baltă cu bălăriile din politichia maghiară, apoi își cere scuze cu fruntea plecată, făcându-ne acel rău al aparenței că, o dată cu el, ne-am căciulit și noi, tremurând sub biciul acestor attila de carton.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*