Addenda la bilețelul lui Churchill…

Din când în când, presă mondială deplânge – sau doar constată – că nu prea mai există mari lideri carismatici la nivel de state, conglomerate sau tendințe geopolitice influente. Unde sunt în zilele noastre conducătorii de anvergura unor Kennedy și Nixon, de Gaulle și Mitterrand, Adenauer și Willi Brandt, Golda Meir și Moshe Dayan, Nehru și Nasser sau alții asemenea lor, în lumea de azi, unde exercițiul puterii supreme pare a coroda parcă tot mai rapid prestigiul și autoritatea monumentelor în viață?

La începutul anului trecut, săptămânalul francez «L’Express» constata, sub titlul «Marea pană a Occidentului», că, în timp ce președintele Obama se pregătește să plece de la Casa Albă, nu uită să-i pună capcane urmașului Trump, iar «în Europa, liderii cad că muștele, se văd obligați să renunțe la ambitiile lor sau întâmpină mari greutăți ». Mai stabili par liderii de mână forte din state cu sisteme dirijiste precum Rusia și Turcia, mai constata «L’Express», care nu certifica, însă, o asemenea rețeta pentru Occident.

Dar nostalgia pentru lideri carismatici ai lumii democrației poate inunds fără opreliști arta. Răsfățatul de ultima oră al cinematografiei hollywoodiene este acum Sir Winston Churchill, protagonistul peliculei «Darkest Hour» (iar în versiunea românească «Ziua decisivă»). Din îndelungata și controversata carieră politică, de arme, literară și de artist plastic, a legendarului personaj, filmul se fixează pe momentul desemnării sale ca premier, la începutul celui de-al doilea Război Mondial, când, într-un moment deosebit de critic pentru țara sa, Churchil le-a spus răspicat concetățenilor săi că nu le poate oferi decât «sânge, greutăți, sudoare și lacrimi». Uneori, sinceritatea e bună și te face celebru în istorie. Alteori însă… Dar să nu anticipăm.

Și totuși, din enumerare lipsește ceva esențial: prestația sa ca unul dintre «cei trei mari», negocierile și deciziile sale asupra alcătuirii lumii de după război. La 16 aprilie 1941, Churchill îi scria lui Molotov: «Vă urez tuturor succes (…) în negocierile cu privire la România, în cadrul cărora considerăm că aveți cel mai greu cuvânt de spus». Și: «Nu am simțit niciodată că relațiile noastre cu România sau Bulgaria cereau sacrificii speciale din partea noastră». Faimosul șervețel sau bilețel cu propunerea de împărțeală a României între Vestul și Estul de atunci al Europei și lumii, primește noi confirmări, de netăgăduit, prin asemenea noi dezvăluiri documentare. Cinicele susțineri ale proaspătului resuscitat erou al scenei mondiale sunt incluse în documentatul și analiticul volum al istoricului și politologului Ioan C. Popa, intitulat «Față nevăzută a agresorului. Pactul Ribbentrop-Molotov și urmările lui pentru România».

Churchill iese erou din război, devine unul dintre «cei trei mari» ai lumii imediat postbelice, chiar dacă la primele alegeri britanice de după război va fi înfrânt. Rezumându-i biografia, cotidianul «Le Monde» îi enumeră drept calități «viziunea politică, tenacitatea și geniul oratoric» și îi sintetizează cumva palamaresul vieții active: «peste 50 de ani în serviciul guvernării, 50 de cărți scrise, un Premiu Nobel pentru literatură, distins în patru războaie, 5000 de tablouri pictate și 16 expoziții la Royal Academy din Londra».

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*