Misterele unei spade a marelui voievod Ştefan cel Mare

Când Președintele român Klaus Iohannis a călcat pe pământ american în anul 2017, i-a oferit liderului american de la Casa Albă ca semn de prețuire, o copie a sabiei lui Ștefan cel Mare. În schimb, Iohannis a primit o vază inscripționată cu „The White House”. Acest cadou are parte și de o simbolistică aparte deoarece sabia lui Ștefan cel Mare, varianta originală, se află în Turcia, autoritățile de la Ankara refuzând în repetate rânduri să o înapoieze în ciuda cererii românilor. Sabia lui Ștefan cel Mare a fost luată de către turci la 30 de ani după moartea lui Ștefan cel Mare, când Petru Rareş a fost alungat de pe tron de Suleyman Magnificul, iar domnul adus de turci, Ştefan Lăcustă, i-a lăsat pe otomani să jefuiască tezaurul Moldovei. Pentru noi, românii, unul dintre cele mai importante artefacte din Muzeul Topkapî din Istanbul (Turcia) este o armă. Mai precis, este vorba de spada voievodului Ştefan cel Mare, o armă încărcată de legendă, venerată şi temută de turci, construită dintr-un oţel special la indicaţiile personale ale marelui voievod. Mult dorită „acasă”, aceasta a fost cerută în numeroase rânduri de către oficilitățile române, dar fără succes. Doar copii ale celebrei arme albe au ajuns la Putna și Chișinău.

În Muzeul Topkapî din Istanbul, fostul Mare Palat al sultanilor otomani, chiar în sala dedicată armelor, lângă o sabie japoneză, se află o spadă moldovenească. Simplă şi cu lama „muncită” în lupte, aceasta atrage atenţia prin dimensiuni, dar mai ales prin semnul heraldic aflat pe mâner. Mai precis, pe discul rotund al mânerului apar stema Moldovei, capul de bour şi inscripţia în limba slavonă „Io Ştefan Voievod domn al Ţării Moldovei”. Ea este clar, aşa cum au atestat toți specialiştii în armamentul epocii, sabia de luptă a voievodului moldovean. Povestea ei este una controvesată, existând mai multe supoziţii cu privire la originea sa, utilizarea armei, materialul din care a fost făcută şi mai ales modalitatea prin care a ajuns într-un muzeu turcesc. În primul rând, istoricii precizează că este vorba de o spadă, armă cu două tăişuri folosită de obicei cu ambele mâini, spre deosebire de sabie, cu un singur tăiş şi utilizată doar cu o singură mână. Spada lui Ştefan cel Mare era tipic moldovenească, un tipar de armă albă identificat de istorici ca individualizându-se în Epoca Medievală. „Cu lamă dreaptă şi două tăişuri, braţe drepte sau uşor curbate spre lamă, cu o lungime de cca. 110 -130 cm, este atestată prin descoperirile arheologice, prezenţa ei în scenele cu militari de pe frescele bisericilor moldoveneşti ridicate şi pictate în parte în timpul domniei voievodului şi de o serie de izvoare scrise. Astfel, acest tip de armă este confirmat de spadele descoperite la Tg.Neamţ, la Deleni (jud. Iaşi), la Cetatea Neamţului, sau de cele pictate la biserica din Bălineşti”, precizează, în lucrarea sa „Armamentul din dotarea oastei Moldovei în timpul domniei lui Ştefan cel Mare”, Carol Konig. În mod particular, sabia lui Ştefan cel Mare se încadrează în acest tipar al sabiei specifice moldoveneşti, utilizată cu două mâini şi pentru care trebuia o forţă fizică extraordinară.

Iată cum este descrisă în mod precis de istoricul doctor Andrei Eşanu, specialist în Evul Mediu: „Lama dreaptă cu două tăişuri cu lungimea de 125 cm; pe ambele feţe ale spadei, în lungul lamei, sunt făcute câte 3 şenţuleţe, cel din mijloc – mai lung, este însoţit de alte două mai scurte, de o parte şi de alta. Spada descrisă are vârf în formă de triunghi. Mânerul armei în formă de fus, numit de specialişti „de două mâini”, adică de apucat cu ambele mâini, este înfăşurat cu fir argintiu, iar după alţi istorici – cu fir de aur. Spada are gardă cu braţe drepte în formă de cruce, terminate cu butoni conici. Mânerul cu cap în formă de disc, care avea în mijloc un medalion, probabil o fi fost o piatră scumpă sau un blazon, care a căzut, iar pe marginea discului este gravată următoarea inscripţie cu caractere slavone,  pe o faţă: „† I|an´ Ştefan´ voevoda  g”, pe revers este continuată inscripţia: „ospodar´ zemli  Moldavskoü”, arată acesta în articolul „Spada lui Ştefan cel Mare”, publicat în revista „Accente” din Chişinău în 2004.

În lupta de la Vaslui din 1475, Ştefan și armata sa se acoperă de glorie, spulberând uriaşa oaste otomană care intrase în Moldova. Impresionat de faptele de arme ale voievodului, Papa Sixtus al IV lea i-a conferit titlul de „athleta christi” („atletul lui Hristos”), dar şi două daruri, un steag de luptă şi o sabie (cea prezentă astăzi la Topkapî, din punctul de vedere al unor istorici). La comanda Papei, sabia a fost realizată în atelierele armurierilor italieni, fiind binecuvântată personal de Papă şi blagoslovită special la Roma. Tocmai de aceea i-au fost atribuite şi calităţi magice O altă variantă a legendei apariției acestei spade, acceptată ca fiind cea mai credibilă, este cea a făuririi ei în atelierele italieneşti (genoveze) la comanda personală a lui Ştefan cel Mare. Practic, voievodul a dorit o spadă făcută de cei mai buni armurieri ai Europei şi a dat o comandă specială. Istoricii se bazează pe corespondenţa purtată de voievod cu genovezii, descoperită de Nicolae Iorga.

Este interesant că documentul semnalat arată că cel care a primit comanda, un oarecare Cristofor, asociatul atelierului care făcea astfel de piese, a răspuns că meşterii armurieri, necunoscând acest tip de spadă, să trimită pe cineva în Moldova pentru a se informa”, preciza Carol Konig. Un armurier genovez a fost trimis în consecinţă în Moldova pentru a studia modelul de spadă moldovenească. În cele din urmă, comanda voievodului ar fi fost onorată, genovezii predând o armă făcută cu un oţel special, de Toledo, cel mai rezistent la aceea vreme în Europa. Pe de altă parte, istoricul Ştefan Gorovei, un specialist al „epocii ştefaniene”, spune că sabia este, cel mai probabil, un semn al puterii şi că nu a fost făcută de genovezi şi nici primită cadou de la Papă, ci moştenită din tată-n fiu, încă din vremea întemeierii Moldovei. Mai precis, istoricul spune că sabia ar fi aparţinut lui Dragoş Vodă, transmisă la încoronare, tuturor domnitorilor Moldovei.

S-ar putea ca şi sabia de la Topkapî din Istanbul, pe care după criterii heraldice sigure am atribuit-o lui Dragoş Vodă sau lui Sas Vodă-să fi îndeplinit un asemenea rol”, arată Ştefan Gorovei în lucrarea sa „Muşatinii”. De altfel, sabia era ţinută în mod ritualic, de un înalt slujbaş, din neam de mari boieri, numit „spătar”, adică de la spată-sabie. În epoca lui Ştefan cel Mare sunt atestaţi mai mulţi asemenea spătari, printre care şi Seacâş, Bodea sau Vrânceanu. În aceste condiţii, sabia nu a fost folosită efectiv în luptă, eliminând riscul ca o relicvă importantă a dinastiei şi un simbol regal să fie deteriorată sau pierdută.

Dar, cum a ajuns spada lui Ştefan cel Mare la turci? Și la acest capitol există mai multe supoziţii, dintre care două sunt cele mai credibile. În primul rând se presupune că Ştefan cel Mare şi-a predat personal sabia turcilor, în momentul în care a acceptat să plătească tribut. Este puţin probabil însă ca voievodul să fi renunţat la simbolul dinastiei şi al moharhilor Moldovei (Mușatinii). O altă variantă presupune posibila jefuire a visteriei domneşti de către turci. Acest eveniment s-ar fi întâmplat după anul 1538, când Petru Rareş a fost alungat din scaunul domniei de campaniile de represalii ale lui Soliman Magnificul. Domnul adus de turci, Ştefan Lăcustă, i-a lăsat pe otomani să jefuiască tezaurul, luând cu ei şi spada voievodală. De atunci, spada lui Ştefan cel Mare a stat în palatul sultanului otoman. Deşi au fost deschise tratative cu autorităţile turceşti pentru aducerea spadei în România, inclusiv existând varianta unui schimb de artefacte, arma a rămas la Istanbul. În muzeele româneşti există doar copii ale celebrei arme. Voievodul Ştefan cel Mare a fost unul dintre cei mai războinici principi din estul Europei în secolul al XV-lea. Era recunoscută vitejia sa pe câmpul de luptă, fiind atestat faptul că intra în luptă personal alături de garda domnească şi semăna teroare, astfel încurajându-şi armata. De altfel, tot asta arată şi vechile cronici: „La lucru de războaie meşter, unde era nevie, însuşi se vâra, ca văzându-l ai săi, să nu îndărăpteneze, şi pentru aceia rar războiu de nu biruia”, preciza Grigore Ureche în al său „Letopiseţ al Ţării Moldovei”. Chiar şi Bonfinius, cronicarul ungur al regelui Matei Corvin, preciza: „Era însufleţit pentru lucruri frumoase şi mândre, pe lângă acestea era activ şi straşnic la război”, arăta cronicarul. La acestea se adaugă şi alte caracterizările ale lui Jan Dlugosz sau Wapowski, alți cronicari ai vremii.

Dar, așa cum ne surprinde mereu istoria cu noile descoperiri ce ies din negura anilor trecuți și de această dată avem un mister ce se cere dezlegat. Mai există o spadă numită „Spada lui Ștefan cel Mare”, care a adunat timp de mai mulți ani praful în subsolul Muzeului Județean din Vaslui. Ea a devenit vedeta expoziției Muzeului de Istorie al Bucovinei, din august 2017. Arma are o importantã istoricã foarte mare și este consideratã a fi „sora geamănă” a spadei din Muzeul Topkapî, din Turcia. Din păcate, directorul muzeului vasluian, Ramona Mocanu, nu a expus până acum artefactul, această expoziție fiind prima șansă a românilor de a admira celebra spadă. „Spada este practic sora geamănă a celei cunoscute de români de la Muzeul din Topkapî. Spada a fost descoperită la sfârșitul anilor ’70 într-o locuință din Curtea Domnească din Vaslui.”, a explicat Emil Ursu, directorul Muzeului de Istorie al Bucovinei. Spada va fi expusă la Suceava până în februarie 2018, urmând să fie împrumutată mai multor muzee până în data de 1 decembrie 2018, când va fi prezentată la Alba Iulia, cu ocazia Centenatului Unirii. Conform unor surse, directoarea Muzeului Județean din Vaslui nici nu ar fi știut de existența sabiei lui Ștefan cel Mare, ce a adunat praful, stând cuminte,  în subsolul instituției muzeale. Acum aceasta a devenit cea mai importantă piesă din expoziția specială dedicată domnitorului moldav, de la Muzeul de Istorie al Bucovinei. Spada a fost descoperită într-un depozit de la Curtea Domneascã din Vaslui, obiectul fiind cel mai valoros dintre cele 250 adunate din întreaga țară pentru evenimentul „Ștefan cel Mare – din istorie în veșnicie”.

Chiar și Emil Ursu, directorul Muzeului de Istorie al Bucovinei din Suceava, a rãmas uimit de faptul cã arma a fost ținută într-un depozit, fără a fi expusă vreodată. Această expoziție suceveană este cea mai importantă acțiune de acest gen după anul 1990, adunând piese de la Muzeul Național de Istorie al României, Muzeul Național de Artă, Muzeul Național al Literaturii Române și de la muzeele județene din Neamț, Botoșani, Vaslui, Iași și Bacău. Potrivit lui Emil Ursu, arheolog de profesie: „…Aceastã spadă reprezintă o noutate absolută și o surpriză foarte plăcută, deoarece din acest moment putem vorbi că în România există o spadă a marelui voievod, cunoscută și datată cert”, a spus directorul muzeului din Suceava. El a adăugat că această descoperire arheologică a fost făcută publică încă din anul 1980, dar fără a se prezenta și o fotografie a artefactului. Această redescoperire ne aduce în față și o nouă ipoteză de lucru: una dintre spade poate fi cea oferită de Papă, iar cea de a doua o copie făcută de meșterii armurieri italieni (la cererea voievodului, ce nu dorea să stropească cu sânge sfânta sabia), sau marele voievod a comandat două exemplare identice, spre a se asigura de faptul că are la îndemână o sabie ascuțită atunci când pornește la război, împotriva celor ce calcă pământul creștin al Moldovei. Și astfel, la Alba Iulia, în An Centenar, vom avea sabia voievodului sfânt Ștefan cel Mare…

Un răspuns la Misterele unei spade a marelui voievod Ştefan cel Mare

  1. g. c. spune:

    V-ati cam grabit si dv., ca si altii, cu marea descoperire de la Vaslui!
    Mi interesati-va și aflati, daca nu stiti, la ce foloseste valva falsa.
    Spada de la Vaslui, laudata la Suceava, este intr-adevar spada lui Ștefan cel Mare, dar, cum frumos am auzit zicandu-se, este spada lui Ștefan cel Mare interpretat de Cozorici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*