Ochi de vultur

OCHI DE VULTUR

Privirea mea, întreaga fiinţă stă în faţa unui nuc, un nuc falnic, bătrân şi plin de vulturi. Probabil îşi au cuibul acolo, nu ştiu, sau poate au sosit pentru mine. O fi vreun semn? În tradiţia şamanică vulturul simbolizează eliberare, eliberarea sufletului meu, a ochilor plini de lacrimi, întoarcerea la zborul iniţial.

Închişi, deschişi
deasupra lumii
şi-a stelelor
cuprinşi

regi şi supuşi
vulturi pleşuvi
destine amare
frunze şi gheare,

fiorul meu
strâns în noapte
peste câteva şoapte
de la vreun Zeu

stăpâni în cer
cuprinşi în mister
cuibul ascuns
în nepătruns

ouă de aur
dintr-un tezaur
doar inima-mi grea
ştie a-l căuta

mă înspăimântaţi
zburdându-mi pe frunte
mergeţi departe
în grota din munte.

PRIN MÂINILE MELE

Poate a curs fiere, dar ştiu că e necesară evoluţiei mele, acum, iubirea am oferit-o celor ce-mi cunosc fiinţa, fără a cere nimic în schimb, decât o mica atentie si respect.

Fiecare are un dar aparte, acea splendoare interioară ce-şi transpune mintea şi trupul într-o lume perfectă. Arta curge precum o cascadă lăsând piatra să-şi găsească perechea. Aştept cuvintele voastre fără ascunziş, unda verde ce-mi împrospătează rădăcina, căci alături eu, tu, el sau ea, formăm un tot.

Unde sunteţi când am atâta nevoie? Nu cer, ci dau totul să vă fiu alături, dar raţiunea voastră nu alunecă mai mult de cercul închis al minţii. Aştept încă zorile omului nou, a schimbării şi transformării totale, împreună la bine şi rău, eu sunt cel ce se plimbă între Întuneric şi Lumină, sincer şi fără teamă.

Mâna mea a strâns cu forţă palma celui ce mi-a făcut binele, de multe ori m-am aplecat înaintea celor ce mi-au arătat iubirea, dar, m-am aprins atunci când ura şi reaua-voinţă au dat ocol sufletului meu.
Aşa am răspuns ca un bumerang universal pe care
un arhitect iniţiat l-a proiectat pentru această dimensiune.

La masa mea poţi mânca orice doreşti, cu o singură condiţie:

SĂ TE BUCURI DE HRANĂ!

Un răspuns la Ochi de vultur

  1. John Xenea spune:

    Ieri a fost Ziua Culturii Naționale si totodata s-au implinit 168 de ani de la nasterea poetului nostru national, Mihai Eminescu, pentru care am scris urmatorul catren:

    Iulică ŢENEA / Perth / Australia

    L-am luat pe Eminescu, doarme la mine-n piept
    îmi caută în taină inima și modest se-nchină
    n-a adormit, veghează încă neamul și stă drept
    ținând argint pe frunte și-n palma lui lumină.

    PS / Il iubesc pentru ca a fost un ZEU al poeziei, a contribuit foarte mult la formarea limbii romane si mi-a transmis si mie putin din talentul sau.

    Domnul sa-l aiba in paza ! AMIN !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*