Întrebări la „Lista lui Schindler”

Poate cel mai cunoscut film despre teroarea hitleristă asupra evreilor este Schindler’s List / Lista lui Schindler (1993), în regia lui Steven Spielberg, care a reușit să redea o imagine terifiantă a Holocaustului. Există în film, care este o ecranizare a unui roman scris de austalianul Thomas Keneally, și imaginile cunoscute de cei care au vizitat Auschwitz sau alte locuri ale terorii, există în film toate practicile șantajului nazist, dar și marile slăbiciuni ale dictatorilor, în primul rând femeia, alcoolul și mai ales mita.

Pe aceste slăbiciuni insistă și Oskar Schindler, un om e afaceri german, care se folosește de mâna ieftină de lucru a muncitorilor evrei din lagărele naziste pentru a produce diferite obiecte în fabricile sale, precum oale, balamale, dar și cartușe și bombe. De fapt, în ultima fază, fabrica sa de armament se dovedește cea mai neproductivă, fiindcă evreii de pe lista lui urmau să fie salvați și, ca atare, ei se prefac că muncesc, deci sabotează deliberat această producție. Toată lupta lui Schindler, jucat excelent de Liam Neeson, este să salveze de la moarte cât mai mulți evrei. Deși este membru al Partidului nazist, omul din el este îngrozit de ceea ce vede în lagăre, cum evreii sunt exterminați fără milă. Și a găsit calea de a-i trece pe o listă pentru a-i lua ca muncitori în fabricile sale. Justificarera lui în fața nemților este că acei evrei de pe listă erau deja specializați în a face obiectele respective, iar dacă nemții i-ar fi împușcat, trebuia s-o ia de la capăt cu specializarea și pierdea timp, adică bani.

Schindler se folosește de un administrator evreu, Stern (Ben Kingsley), și îi mituiește continuu pe ofițerii germani, ca să aibă la dispozișie un număr cât mai mare de muncitori. Când se anunță capitularea Germaniei și, deci, sfârșitul războiului, Schindler avea în fabrica lui fantomă 1 100 de evrei în viață. Deci el atât a putut să slaveze. Și într-o scenă finală, când Schindler părăsește fabrica-lagăr, plânge, de ce nu a vândut și mașina, mai salva 10 evrei sau de ce nu a vândut broșa de aur din piept, mai salva un evreu!

Este o scenă copleșitoare, care justifică de ce în final, când filmul alb-negru devine deodată color, și ne plasează în actualitate, supraviețuitorii vin în șir și pun o piatră pe mormântul lui Schindler. Este un ritual specific evreiesc, ceea ce înseamnă că evreii l-au asimilat rasei lor pe Schindler, un ne-evreu. Așa cum, la extrema cealaltă, poate fi dată ca exemplu Ana Pauker, pe care evreii o scot din rasa lor, deși era evreică, considerând-o criminală. Și aflăm că descendenții celor salvați de Schindler au ajuns azi să numere peste 6 mii de evrei!

Spielberg reușește să ne ofere această dramatică felie de istorie nu numai obiectiv, ci și subiectiv, cred că acest aspect dă valoare estetică filmului, dincolo de jocul actorilor, de montaj și atmosfera creată de personajul colectiv. El privește lumea terorii prin ochii uimiți ai lui Schindler, care își vede prietenul neamț, Amon (Ralph Fiennes), ucigând în prostie evrei. Și în întâlnirile lor, când beau împreună, Oskar încearcă să-l umanizeze pe Amon, prin inițiere. Amon crede că puterea înseamnă să-i ucizi cum vrei și când vrei pe oameni. Dar Oskar îi dă exemple și-i explică faptul că asta, crima, nu înseamnă putere, e poate justiție, dar puterea înseamnă a ierta, să ierți pe cel care greșește. Și Amon a doua zi încearcă să aplice această lecție în cazul unui tânăr evreu care greșise, îl iartă, dar apoi se răzgândește și-l împușcă pe la spate. Amon avea obiceiul să-i ucidă pe evreii din lagăr de pe balconul casei unde locuia. Își făcea gimnastica de diminață, ieșind pe balcon și trăgând în evreii care munceau în curtea lagărului. Avea o pușcă cu lunetă și îi împușca la întâmplare, discreționar, ca într-un joc, hazardul vieții și al morții.

Filmul nu explică însă de ce nemții ucid în prostie evrei, ca la abator, de ce ei sunt așa de bine organizați, ca o mașină a terorii, de ce sunt lipsiți de orice strop de umanitate, și de ce evreii se lasă uciși pe capete, de ce își acceptă soarta de victime, de ce nu reacționează într-un fel sau altul. Tot efortul lor este să-i păcălească pe nemți, să le intre în voie, să aibă anumite privilegii de detenție, până găsesc breșa unei scăpări. Dar nici unul nu scapă, sunt uciși pe capete, iar de n-ar fi fost Oskar, nu scăpau de la moarte nici cei 1 100 de evrei de origine poloneză de pe lista lui.

La un moment dat, există o explicație. Oskar îi explică servitoarei lui Amon, Helen, că el, Amon, ucide fiindcă oamenii pe care îi ucide, îi sunt indiferenți, pe când pe ea nu o va ucide, fiindcă o iubește. Se face elogiul femeii evreiești, care îi atrage irezistibil pe bărbați, fiindcă este misterioasă, are un magnetism magic. Poate de aceea Amon o bate bestial pe Helen, vrea să distrugă și acest mit.

Și nici nu aflăm de ce îi salvează Schindler, comportându-se mai ceva ca un evreu, ca un fel de Dumnezeu, de ce își dă toată averea, valizele cu bani, călăilor, pentru a salva o mână de evrei, căci o mână sunt față de cifra de 6 milioane de evrei care au fost uciși în lagărele naziste!

Da, dar Stern îi spune că și o viață dacă salvezi, salvezi o lume întreagă.

În esență, așadar, nemții sunt dați a priori ca bestii, iar evreii sunt prezentați ca oameni. Dar istoria filmului este bogată și în cazuri de nemți care au fost oameni. Spielberg ne arată cum o rasă inferioară terorizează o rasă superioară, deși nicăieri nu ni se vorbește despre „poporul ales”.

Care este cauza aestei terori, de ce nemții se cred rasă superioară, cei buni, iar evreii cei răi, și, pe de altă parte, de ce evreii se consideră a fi ei cei buni, iar nemții niște bestii? De ce Oskar e bun și Amon rău? Fiindcă Oskar e uman și Amon inuman? Dar când îl educă Oskar, devine și Amon uman. Deci se poate umaniza și fiara din el!

Aici pot face un racord cu ideea mea din romanul Armaghedon revelat.

Holocaustul este o bătălie gigantică dintre forțele răului și forțele binelui, un Armagheon anunțat. Când nu se știe ce este Binele, forțele răului se consideră forțe ale binelui, căci răul este identificat cu evreii și omenirea trebuie salvată, scăpată de ei. Și forțele binelui, considerate de evrei forțele răului, înving, fac această curățenie generală (ucid 6 milioane de evrei), până când alte forțe ale binelui, aliații din al doilea război mondial, înving forțele răului, pe nemți. Dovadă că la urmă, în lagărul eliberat, apare un soldat sovietic călare și le spune evreilor care se află adunați acolo, la poartă, „sunteți liberi, armata sovietică v-a eliberat”. Dar unde să ne ducem, întreabă evreii, încotro s-o luăm? La est nu, zice soldatul, fiindcă vă urăsc toți acolo, la vest, la fel, fiindcă voi ați adus pacostea, dar se vede de aici un  oraș, mergeți acolo. Și evreii pleacă într-acolo. E Cracovia, care va deveni casa multora dintre ei.

Această confuzie dintre forțele binelui și forțele răului este motorul istoriei. Unii se consideră buni și îi consideră pe alții răi, apoi invers. Problema rămâne aceea din scena cheie, discuția dintre Oskar și Amon, când Oskar îl inițiază pe Amon, când descoperim că Armaghedon se află în Amon și că el poate fi educat, că forțlele răului din el pot fi învinse de forțele binelui, care în acest caz pot fi reduse la un singur cuvânt, umanizare. Poate fi Amon umanizat? Poate. Dar în contextul dat, al lagărului, acest lucru nu e posibil până la capăt. Ca experiment, merge o vreme, se înfiripă o clipă umanizarea, apoi fiara din el se dezlănțuie din nou.

După revederea filmului lui Spielberg, încununat cu zeci de premii, printre care 7 Oscar, aflat pe lista celor mai bune zece filme din toate timpurile, am rămas cu această întrebare fundamentală: Care a fost cauza terorii naziste, când un popor s-a înarmat până în dinți, s-a organizat perfect, fiindcă a vrut să șteargă de pe fața pământului alt popor, și cum poate fi preîntâmpinată o nouă teroare de acest gen?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*