Apa bună de la Cișmeaua lui Radu Vodă din Jilava

Ca și în cazul Schitului Bălteni de la Periș, personajul legendar al lui Negru Vodă ne urmărește și aici, în raza localității Jilava, unde se pare că a poposit în drumurile sale și a băut apă din acest izvor, și plăcându-i apa, a cerut să se amenajeze o cișmea de unde să bea toți trecătorii însetați. „Cişmeaua lui Radu Vodă”, așa cum o cunosc toți jilăvenii, este declarată ca monument istoric „de for public”, fiind  situată în spatele Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, pe Strada Mierlari, la nr. 87. Denumirea îi vine de la celebrul domnitor Radu Vodă, care a fost, potrivit legendei, fondatorul şi primul voievod al Ţării Româneşti. Radu I (n. 1330 – d. 1383), domn al Țării Românești între cca. 1377 – cca. 1383, este fiul lui Nicolae Alexandru, frate și succesor al lui Vladislav I, identificat de mulți istorici cu legendarul Radu Negru, voievod mitic al începuturilor statului medieval Țara Românească, fondator al instituțiilor acestui stat și prim legiuitor. Discuția despre Radu I rămâne deschisă căci, pe baza argumentelor de ordin istoric, nu se pot formula concluzii clare, dar apa cișmelei domnești din Jilava este și astăzi la fel de bună de băut ca atunci. La sediul primăriei am găsit pe primarul Petre Elefterie Ilie, care ne-a informat despre istoria localității și despre planurile sale de viitor.

Comuna se află amplasată la sud de București, de-a lungul șoselei DN5 și al căii ferate ce leagă Bucureștiul de Giurgiu. Comuna Jilava s-a format prin contopirea a trei sate: Jilava, Mierlari și Odăile. Din punct de vedere etnic, populația comunei cuprinde trei grupe: români, bulgari și romi. Ocupația principală a locuitorilor comunei Jilava a fost și este agricultura. Culturile legumicole cele mai des întâlnite sunt cele de roșii, varză, ardei, vinete, salată și castraveți. Apropierea de capitala țării, București, a adus în comuna Jilava și diferite unități industriale. În perioada interbelică aici funcționau trei fabrici: Bumbăcăria Românească Jilava, Fabrica de cărămidă și Fabrica de cauciuc „Mira”. În anii regimului comunist cele trei unități au fost extinse și modernizate și au luat naștere noi unități, precum: Întreprinderea de Prefabricate din Beton „Progresul”, Întreprinderea de Bunuri de Consum de Cauciuc Jilava, Tăbăcăria Minerală Jilava, Trustul de Mecanizare București. Aceste unități au absorbit o parte însemnată din forța de muncă a localității. După 1989, aceste unități au fost reorganizate, o mare parte a jilăvenilor salariați ajungând șomeri și reorientându-se din nou către agricultură.

Cercetările arheologice din anul 1929 efectuate aici au scos la iveală importante vestigii care dovedesc existența unei locuiri umane de peste 2000 de ani î.Hr. (aparțin culturii de tip „Gumelnița B”). Au fost descoperite și două morminte datând din sec III-IV pe care specialiștii le-au identificat ca aparținând dacilor liberi sau sarmaților și unul din secolul al XI-lea, al unui călăreț cu cal care, judecând după inventar (un vârf de lance, o zăbală de fier), nu aparținea autohtonilor, ci unui peceneg. Cel mai vechi document cunoscut până acum care atestă existența Jilavei a fost emis la București în iunie 1716 prin care „popa Radu de la Jilava vinde logofătului Matei Fărcășanu o casă cu loc și grădină”. Dintr-un alt document emis șase ani mai târziu tot la București, și în care este pomenit același „popa Radu de la Jilava”, reiese că satul aparținea logofătului Constantin II. După aceste izvoare, satul Jilava a luat ființă în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Inițial, satele Jilava și Mierlari erau așezate pe malurile Sabarului. Tradiția spune că apele Sabarului s-au revărsat și au înecat satul, așa că locuitorii au fost nevoiți să se mute pe locurile mai înalte. Posibil că acest eveniment s-a petrecut la începutul secolului al XIX-lea, prin anii 1815-1831, când a fost ctitorită actuala biserică de la Jilava și s-au așezat în sat un mare număr de „ungureni” veniți din Ardeal. Din punct de vedere administrativ, comuna a fost inclusă în 1950 în raionul N. Bălcescu al orașului regional București, până în 1968, când a devenit, cu numele de Jilava, comună suburbană a municipiului București. În 1981, a fost arondată Sectorului Agricol Ilfov, din subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov.

Comuna a devenit cunoscută și datorită penitenciarului Jilava (nume oficial – Penitenciarul București), unul dintre cele mai mari și mai faimoase din România. În complexul de aici se află și Fortul 13, fostă închisoare de tranzit pentru deținuții politici anticomuniști, astăzi clasificată drept monument istoric de interes național și clasificată drept monument de arhitectură și Memorial al Luptei Antitotalitare. În afara acestuia, în comună mai există două obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de arhitectură de interes local: Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” (datând din 1817) și Biserica „Adormirea Maicii Domnului”(datând din 1843). Pe teritoriul localității se află un Monument al Eroilor Români căzuți în Primul Război Mondial, dar și un Monument al Eroilor Sovietici căzuți pentru eliberarea României, aflat în grija  Ambasadei Ruse. Printre alte monumente demne de semnalat putem menționa existența unei cruci – troiță din piatră ce poartă o inscripție în alfabetul chirilic, dar și o reprezentare a Sfântului Gheorghe luptând cu balaurul. Aceasta se află în curtea Biserici Sfinții Constantin și Elena din șoseaua Giurgiului, la nr.288.

În localitate funcționează o grădiniță cu program normal și o grădiniță cu program prelungit, dar și două școli gimnaziale. La nivel local se sărbătorește anual „Ziua Eroilor”, sărbătoare importantă ce are loc conform calendarului ortodox în ziua de Înălțare, adică la 40 de zile după Sfântul Paște. De asemenea se organizează și „Ziua Localității” pe data de 21 mai. În școlile din acestă localitate funcționează cîteva cercuri sportive și de creație artistică, precum: Cerc de  pictură (coordonator prof: Cozac Niculina), Cerc de Teatru (prof: Cozac Niculina), Ansamblu de Dansuri Populare „Jilăveanca”, Muzica Instrumentală cu „Trubadurii” (locul I pe țară; coordonator prof. Ionel Preda), Grupul de Karate „Kyokushin”, dar și Concursul de Interpretare vocală „Tinere talente”, aflat la cea de a II-a ediție pe școală. Pentru iubitorii sportului exisă aici două baze sportive cu dotările aferente.

Mai sorbim o gură de apă cristalină din „Cişmeaua lui Radu Vodă” și părăsim localitatea Jilava încărcați de informații și emoție, pornind pe drumuri ilfovene, spre alte zări și alte localități minunate…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*