Derapaje de Ziua Națională…

Mulți dintre  românii stabiliți  în străinătate așteaptă cu bucurie, cu entuziazm, cu sentimentul mândriei naționale Sărbătoarea Naționala de 1 Decembrie, ziua renașterii naționale, ziua făuririi cu atâtea sacrificii a statului național român, ziua neatârnării, ziua demnității naționale.

Invitat sau neinvitat, am participat în cei mai mulți dintre anii trecuți la evenimentul organizat de Ambasada României în Suedia deoarece consider că este de datorie națională să sărbatorim evenimentul cum se cuvine în suflet, ca și oficial alături de conaționali.

Anul acesta, locația aleasă sărbătoririi Zilei Naționale a fost Konserthuset – Sala de Concert, situată în inima capitalei Suediei, o locație impunătoare, onorantă și sigur plătită cu bani grei de România pentru acest eveniment. Oaspeții, reprezentanți diplomatici acreditați la Stockholm, conaționali cu toții îmbrăcați festiv, atmosfera de sărbatoare, pe deplin reușită, mâncarea tradițională românească din plin, erau semnele că ambasada s-a străduit pe deplin pentru ca evenimentul să aibă o reușită asigurată, ca în mulți dintre anii trecuți.  Nimic nu anunța că sarmalele reci de la propriu, vor fi și acre….

Deschiderea oficială a serii a aparținut Domnului Ambasador Iulian Buga, diplomat cu carieră impresionantă cu state vechi de 25 de ani în Ministerul Afacerilor Externe.  De altfel, Domnul Ambasador Iulian Buga ținut să impresioneze asistența cu un mic CV personal pornind de la dragostea pentru istorie ce i-a fost însămânțată de propriul părinte – profesor de istorie, până la contribuția personală în accederea României în urmă cu zece ani la Comunitatea Europeană.  Discursul Domniei Sale privind esența momentului a fost unul  relativ bun, încheind cu mulțumiri adresate propriei soții, personalului ambasadei și Institutului Cultural Român din Stockholm pentru organizarea serii festive.

Poate că eu sunt prea patetic considerând că mulțumirile și recunoștința trebuiau adresate sutelor de mii de soldați români sacrificați pe un frontul cumplit al anilor 1916/1918, moment istoric în care existența României ca stat a fost pe muchie de cuțit. Eroii de atunci au făcut posibil ca noi astăzi să putem să ne exprimăm în limba maternă și să ne sărbătorim ziua națională în acordurile muzicale ale neamului românesc și nu în acorduri maghiare, rusești, bulgărești sau sârbești. Mulțumiri eterne  trebuiau adresate Franței și marelui General Henri Berthelot, Marii Prieteni susținători ai României ce au făcut posibilă Marea Unire de la 1918, Reginei Maria și tuturor Românilor care au realizat Marea Unire cu imense sacrificii. Poate că Domnul ambasador, ar fi putut să ne spună că fiecare român este dator ca măcar o dată în viață să depună flori la monumentul de la Mărășești. Se impunea poate o reluare mai sistematică a momentului 1918 și a semnificației sale uriașe pentru cei ce simt românește. A ajuta la organizarea unui astfel de eveniment este o datorie subînțeleasă iar personalul ambasadei pentru asta este plătit.

Seara a continuat cu un concert simfonic organizat de Institutul Cultural Român și susținut de cvartetul de coarde Arcadia din Cluj, format din eminenți muzicieni cu largă recunoaștere internațională Ana Török – vioară, Răsvan Dumitru – violă, Traian Boală  –  viola și  Zsolt Török violoncel.  Programul serii: Franz Joseph Haydn  Cvartet de coarde  nr 29 i G-dur, Op. 33 Nr 5, FHE Nr. 74, Pascal Bentoiu Cvartet de coarde  nr 2 , Op. 19 Béla Bartok Cvartet de coarde nr 2 a-moll, Sz. 67, BB 75, Op. 17.

Oricât de mult am iubi muzica, compozitori precum Hayden  – austriac sau Bartok  – maghiar deși pot fi ascultați dacă vrem 364 de zile an, nu-și au locul la un concert de ziua națională, cu atât mai mult cu cât România Mare s-a realizat în dauna Austro-Ungariei, cu atât mai mult cu cât Ungaria este în continuare revanșardă în privința Trianonului și a tratatului de la Versailles, cu atât mai mult în urma scandalului diplomatic de anul trecut în care Ministerul Afacerilor Externe Maghiar și-a exprimat clar poziția cu privire la Ziua naționala a României și anume motiv de comemorare, de profundă tristețe pentru maghiarii de pretutindeni. Chiar și în acest an diplomaților maghiari le este interzis de către propriul minister să particile oriunde în lume la ziua națională a României.

Nici măcar dansurile populare românești compuse de celebrul compozitor Bela Bartok nu-și au locul într-un program de ziua națională a României. Poate că de ziua națională a României ar fi avut loc acorduri franțuzești ca mulțumire la sprijinul imens al Franței la realizarea României Mari. Am fi vrut să sărbătorim în acordurile lui George Enescu, ale lui Ciprian Porumbescu sau în alte acorduri valoroase ale muzicii simfonice și moderne românești. Aș fi vrut să aud Rapsodia Română, sau poate Ciocârlia cântată la nai sau la vioară… Avem atât de multă muzică românească frumoasă și veselă.

Ar putea Ministerul Afacerilor Externe al României să explice de ce noi românii din Stockholm și diplomații acreditați la Stockholm am fost obligați să sarbatorim ziua națională a României în acordurile melodramatice ale Cvartetului de coarde nr 2 al lui Bela Bartok, cvartet scris chiar în 1917, în timp ce trupele germane și austro-ungare erau învinse la Mărășești și Oituz? Sunt convins că dacă partea maghiară ar comemora 1 Decembrie 1918 ar alege ca fond muzical același cvartet. Cvartetul de coarde nr 2 a-moll, Sz. 67, BB 75, Op. 17 a fost intrepretat pentru prima dată la Budapesta pe data de 3 martie 1918.

Cred că Ministerul Afacerilor Externe ne-ar putea face un cadou de 1 Decembrie prin lăsarea la vatră a Domnului Ambasador Iulian Buga și a Directorului Institulului Cultural Român (Institutul dezrădăcinării naționale a diasporei) – Domnul Dan Shafran. Domniile Sale pot asculta acasă muzică din Austro-Ungaria – Bela Bartok și Franz Josef Heyden 365 de zile pe an. Recitalul cvartetului de coarde ar fi fost perfect pentru Transilvania înregimentată în Imperiul Austro-Ungar – o piesă scrisă de un mare muzician austriac, urmată de o piesă scrisă de un foarte puțin cunoscut muzician român, urmată de o piesă scrisă de un mare muzician maghiar și  culmea, scrisă chiar în 1917 și prezentată publicului la Budapesta în 1918 la Budapesta.

Soldatul român se răsucește în mormânt!

Dacă în anii trecuți Ambasada României la Stockholm a arătat indiferență totală la derapajele sistematice din mass-media suedeză, semnalizate de românii din Stockholm, cu privire la informații și aprecieri injuste la adresa României, de data aceasta afrontul adus poporului român de proprii oficiali este imens și de neiertat.

În ceea ce mă privește, voi continua să merg invitat sau neinvitat la Ziua Națională organizată de Ambasada Suediei la Stockholm, iar dacă Ministerul de Externe a României nu-i va monitoriza activitatea, o vom face noi, românii de aici. Suntem oripilați ! Mai mulți din sală au vrut să se ridice și să protesteze. Nu au făcut-o pentru România și prezența corpului diplomatic acreditat la Stockholm.

Trăiască România! La mulți ani scumpă patrie!

P.S.:

Explicații posibile la derapajul ICR (Institutul Cultural Român)… Din aprilie 2017 ICR este condus în formula Liliana Ţuroiu, preşedinte, Krizbai Bela Dan şi Mirel Taloş, vicepreşedinţi. Iată ce scria ziarul Cotidianul la data de 26 aprilie despre componența noii conduceri: «Toate aceste personaje care vor conduce destinele culturii române în străinătate sînt complet în afara adevăratului fenomen cultural: directoarea se ocupă de modă, unul dintre adjuncţi, de relaţiile evreilor de origine română cu autorităţile din Israel şi celălalt a scris cîteva proze prin vreo două reviste. Să vedem însă mai de aproape ce îi recomandă pe cei trei viitori conducători ai ICR. Liliana Ţuroiu, este fina lui Adriean Videanu, cea mai mare „realizare culturală” a sa fiind rochia de nuntă a Laviniei Şandru la prima căsătorie, cu Darius Vâlcov, fostul primar PDL al Slatinei! Liliana Ţuroiu a fost propusă de PSD, ca semn de curtoazie faţă de vocaţia PDL-istă a modistei. Krizbai Bela Dan este propunerea UDMR. Este un personaj extrem de ciudat, care, conform propriului CV, cunoaşte cinci limbi, între care, deşi este cetăţean român, limba română pur şi simplu nu există! Omul scrie în CV-ul său că limba sa maternă este „maghiara”, iar celelalte limbi străine cunoscute sînt: engleza, germana, franceza şi ebraica! Pentru viitorul vicepreşedinte al ICR, care are ca sarcină de serviciu promovarea culturii române, limba română nu este nici limbă maternă, nici limbă străină! Mirel Taloș este al doilea vicepreşedinte al ICR, fiind propus de ALDE. Din CV-ul său, reţinem singurele aptitudini demne de a fi subliniate: a fost consilierul lui Călin Popescu Tăriceanu timp de doi ani şi membru al Comisiei de control al SRI! Mai mult ca picanterie, noul vicepreşedinte al ICR se laudă cu cîteva proze scurte publicate revistele literare „Conta” şi „Caiete Silvane”».

Cu un președinte filogerman și cu promovator maghiar al culturii române, mă mai mir că ascult concert austro-ungar de ziua națională… Trist!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*