Fieful lui Nicolae Iorga – o documentare de Constantin Dobrescu

În cele ce urmează încercăm să relevăm un episod din activitatea lui Nicolae Iorga la Vălenii de Munte, pe baza unor documente inedite depistate în dosarul nr 10/1938 din arhiva Judecătoriei Mixte Vălenii de Munte.

După cum se știe, în anul 1938 se împlineau trei decenii de la înființarea Universității de Vară, eveniment care urma să fie sărbătorit cu un fast deosebit. La Vălenii de Munte, „fieful domnului N. Iorga”, în acel an, funcționau o serie de „instituții de cultură națională”, coordonate de savant și anume: Universitatea populară de Vară, Școala de misionare „Regina Maria”, Așezământul tipografic „Datina Românească”, Așezămintele culturale „Cuvântul”, „Regele Ferdinand I”, „Principesa Elena”, Secția Ligii Culturale, Muzeul de artă veche bisericească, Așezământul Tinerilor Cursiști, etc.

În vederea sărbătoririi menționate, în oraș, conform dorinței prof. Nicolae Iorga, consilier regal, au început o serie de lucrări edilitare printre care amenajarea teatrului antic în aer liber unde urmau să se joace piesele domnului Nicolae Iorga, „Răzbunarea pământului”, „Oedip Rege”, „Iisus”, etc. Pentru a ajuta acestui efort edilitar, în perioada 10-30 iulie 1938, un numeros grup de premilitari universitari din București a fost adus la Vălenii de Munte. Tinerii urmau să execute aici muncă de folos obștesc. Au fost cazați „într-un atelier al școlii de meserii, cu acordul și dorința profesorului N. Iorga”.  Premilitarii erau organizați în echipe cuprinzând atât tineri români, cât și evrei. Pe lângă activitățile fizice prestate, ei erau obligați să audieze și prelegeri, ținute la Universitatea populară, referitoare la problema națională și revizionismul european. Menționăm că, la deschiderea oficială a cursurilor Universității populare, în ziua de 15 iulie 1938, au luat parte ministrul de interne Armand Călinescu, primarul general al Bucureștiului, autoritățile județene în frunte cu prefectul județului, colonelul Arghiropol,  primarul Văleniului, N. Arghir și alte oficialități locale. Încă din 23 aprilie 1938, ministrul de interne Armand Călinescu efectuase, la invitația prof Nicolae Iorga,o lungă vizită la Văleni pentru  a constata cum s-au implicat autoritățile locale în pregătirea aniversării Universității de Vară.Cu acest prilej, Armand Călinescu a cunoscut în detaliu „așezămintele culturale conduse de savant” și „a admirat opera culturală înfăptuită, cu multă trudă, în decursul anilor, de către profesorul Nicolae Iorga la Vălenii de Munte și s-a interesat îndeaproape de toată activitatea culturală și economică înfloritoare a acestei localități”.

Deoarece extrema dreaptă declarase război deschis savantului, mai ales după condamnarea lui Corneliu Zelea Codreanu, ministrul de interne Armand Călinescu a ordonat Inspectoratului General al Jandarmeriei înființarea unui post suplimentar format dintr-un detașament de zece jandarmi la Vălenii de Munte deoarece „actualii sergenți de stradă nu pot face față în bune condițiuni”.  La rândul ei, Chestura Poliției Ploiești a detașat în localitate trei gardieni. La finalul perioadei de executare a muncii de folos obștesc, premilitarii „au făcut scandal și au distrus un portret al d-lui prof. N. Iorga”. Savantul a fost revoltat de modul în care premilitarii și-au arătat „recunoștința pentru găzduirea (acordată) acestora în așezămintele fondate de el la Vălenii de Munte”.
Directorul Școlii de Meserii, D. Dumitrescu a informat pe Nicolae Iorga despre incident. Savantul, fără a sta pe gânduri, „a înștiințat telefonic pe ministrul de interne rugându-l a nu mai trimite altă serie de premilitari și totodată a dispus cercetări”.

Ministrul de interne, Armand Călinescu a pus în mișcare întreg aparatul represiv ordonând ca, la Vălenii de Munte, să se deplaseze primii procurori ai Tribunalului București și,   Tribunalului Prahova, maiorul V. Ariton, comandantul Legiunii de jandarmi Prahova, locotenent-colonelul Sava Tănăsescu, comandantul premilitarilor din Prahova, comisarul Ion Borcea din cadrul Direcției Generale a Poliției și N. Vlădescu, șeful Poliției Vălenii de Munte, pentru a efectua cercetările de rigoare și a raporta măsurile ce se impun. Obiectivul principal era depistarea presupuselor legături ale unora dintre premilitari cu mișcarea legionară și dacă aceasta intenționa să se răzbune pe Nicolae Iorga pentru rolul jucat în arestarea și judecarea lui Corneliu Zelea Codreanu.

Directorul Școlii de Meserii a avizat pe toți profesorii și maeștrii școlii asupra faptelor. Aceștia  au rămas neplăcut impresionați atunci când locotenent-colonelul Sava Tănăsescu a căutat să minimalizeze  cele petrecute acuzându-l  pe directorul școlii „că dorește să însceneze contra premilitarilor distrugerea unui portret al lui Nicolae Iorga pentru a-i compromite, amenințându-l că-l va trimite sub pază la Curtea Marțială din Brașov”.

Ce se întâmplase în realitate? Din procesul verbal de anchetă, întocmit de prim-procurorul O. Varojanu de la Tribunalul Ilfov, în ziua de 2 august 1938, în urma audierii și pe baza declarațiilor  directorului  D. Dumitrescu și a d-lor Florian Vlaiculescu, Gh.N. Păduraru, C. Teodoru, Eugen Teodorescu,  rezulta că premilitarii „au luat din peretele dormitorului, un tablou cu chipul domnului prof. Nicolae Iorga, l-au călcat în picioare și l-au măzgălit”.  Cadrul (rama tabloului) fusese deteriorat, sticla spartă, dar fotografia ce-l reprezenta pe Nicolae Iorga în uniformă de consilier regal „nu a fost călcată în picioare, nici măzgălită”.
În ziua de 6 august 1938, prim-procurorul l-a interogat pe Ionescu T.Ion, zis Nelu, din București, elev la liceul etatizat „Libros”, care a recunoscut că „am dat jos de pe perete portretul Domnului profesor Iorga și l-am rupt, fiindcă era situat nu numai pe același perete, dar și între Majestățile lor M. S. Regele Ferdinand și M.S. Regina Maria. În această cameră nu exista nici portretul Majestății Sale Regele Carol al II-lea, nici al Măriei Sale Marelui Voevod Mihai. În plus m-a intrigat faptul că acest portret era împodobit cu tricolorul național, iar celelalte două portrete ale Majestăților lor nu aveau acest ornament”.

În procesul verbal încheiat de comisarul Ion Borcea de la Direcția Generală a Poliției, premilitarul Ion T. Ionescu recunoștea faptul de distrugere a portretului d-lui prof Iorga. El își justifica gestul prin indignarea pornită din sentimente patriotice și dinastice că lipseau, din sala respectivă, portretele M.S.Regelui Carol al II-lea și al Marelui Voevod Mihai, fiind expus numai portretul d-lui Iorga împodobit cu tricolor, între tablourile Regelui Ferdinand și Reginei Maria. Ionescu T. Ion arăta că „am simțit o revoltă sufletească văzând fotografia d-lui prof. Nicolae Iorga între Majestățile lor”. Am comis gestul, „din proprie inițiativă, pe motivul că am socotit că este o insultă adusă Coroanei, deoarece între membrii familiei regale nu pot fi așezate alte fotografii”, declara el. El considera că directorul școlii este vinovat de această așezare nepotrivită, dar că „pentru domnul prof. N. Iorga am toată admirația”.

Cazul a fost deferit justiției. Soluția a fost consemnată în Cartea de judecată penală nr 62 din 31 octombrie 1938 a Judecătoriei Mixte Vălenii de Munte privind pe inculpatul Ionescu T. Ion, acuzat „pentru faptul de distrugere a unui tablou reprezentând pe  domnul profesor și consilier regal Nicolae Iorga, tablou proprietatea gimnaziului industrial din Vălenii de Munte”. Având în vedere că inculpatul nu împlinise 19 ani la comiterea faptei, i s-a aplicat pedeapsa mustrării în ședința publică. Ministerul Educației Naționale a aplicat lui Ionescu T. Ion o pedeapsă mult mai dură, „eliminarea din toate școlile din țară pe timp de un an”.

Cercetarea documentelor menționate atestă prestigiul și autoritatea de care se bucura profesorul și consilierul regal Nicolae Iorga, în anul 1938,  în fața organelor statului, dar și a unora dintre locuitorii din Vălenii de Munte, în opinia cărora era statuat la nivelul monarhilor unificatori Ferdinand și Maria.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*