Tăcerea de după potopul roșu…

Mai bine le „afiliază” și pe astea la o confederație sindicală! Păi’, cum să-ți permiți să mai fii o asociație, o fundație de utilitate publică, iar el, sistemul, să nu aibă o gheară înfiptă în gâtul tău „civic”. Preventiv! Asta pentru acele organizații care vor trece de „lapidarea” cu invenții legislative pe care o face sistemul la adresa tuturor nealiniaților.

Și trebuie să ai cu adevărat tupeu și nesimțire să vii tu, mecanism lipit de dinții angrenajului politic, să impui ong-urilor să-și declare veniturile, înainte de a te fi jurat că o vor face și partidele! Dar și asta e o formă de stat „paralel”, nu?! Una în care partidele nu-și declară veniturile, sau o fac după propriile interese, rămân și cu banii din campaniile ilicite de strângere a fondurilor și nici nu pot fi executate de terții care le-au făcut afișe, bannere! În schimb, asociațiile și fundațiile trebuie bine strivite între dinții (paraleli, pentru ele, oblici pentru clasa politică) ai sistemului!

Dar, în fond, asta înseamnă să fii guvernant-mafiot! Să folosești Executivul, aflat în slujba țării, pe post de casă de avocatură pentru infractorii politici, și pe post de executiv cu titlu… executoriu la adresa societății, productive, prin firmele ei, și civică, prin ong-uri, asociații și fundații împinse acum spre un zid, nu al plângerii (că ăla e a lui Dragnea!), ci al supunerii.

Și, de fapt, nu ar fi o problemă cu adevărat deranjantă nici măcar declararea veniturilor de către ong-uri! În afara de cea legată de moralitatea acelora care o cer, părți a unei clase politice care își protejează până la anonimat escrocheriile din visteriile de partid.

Dinții cu adevărat selectivi se găsesc în alte prevederi. Precum simplificarea procedurilor de lichidare a unui ong dacă nu își declară veniturile pentru fiecare individ cotizant (dar ce facem cu donațiile anonime, cu sms-urile pentru câte un incubator sau cu vărsarea celor doi la sută?!), pentru a o aduce în poziția în care trebuie să o ia de la capăt în postura dorită de guvernanți: în genunchi, cerșind bunăvoințe, dând asigurări și garanții ale uniformizării…

Arma folosită de guvern pentru a decide care fundații mai merită statul de utilitate publică, iar prin urmare finanțări de la buget, este imorală și inegală! Pentru că ong-urile civice trebuie să controleze ele sistemul politic și guvernamental, să vadă când dinții acestuia zdrobesc drepturile și libertățile noastre, nu „binomul” politico-executiv să le decidă rostul pentru societate!

Mai ales că asociațiile sunt chiar ultima redută în fața revărsării de ciumă roșie, de acum printr-o adevărată mare adunare națională regândită la nivelul unor sindicate strecurate prin toate cotloanele societății aflată în program accelerat de comunistoidizare, sindicate care primesc drepturi demne de o adevărată nouă clasă, de peste mijloc!, de neonomenclaturiști, cu reprezentare de la nivel național la cel local, prin prefecturi, primării, cătune și alte locuri în care noii activiști ai puterii își vor găsi fotoliile de maimuțăreală în rolul a zeci de noi „mici dumnezei”.

Căci da, din momentul în care cea mai mare federație sindicală a bătut palma cu Guvernul, primind locuri de reprezentare și impunere prin fiefuri-sinecuri din care, la umbra anonimatului sindicalisto-politic, să taie și să spânzure (căci acolo ne întoarcem), societatea este pierdută. Pierdută pentru cei ce mai cred în libertățile democratice, dar câștigată de sistemul neocomunistoid pretotalitar al acestor vremuri de nepăsare civică.

Deja e destul de târziu și pentru un apel la „deșteptare!”. Iar speranța din acel ultim turn de veghe, prin speranța-rugă „Dumnezeu să ne ajute!” e pe cale să devină caducă, strivită într-un timid murmur de vremuri cenușii: „Dumnezeu să ne apere…”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*