Efectul secularismului: schimbarea paradigmei religioase de la creştinism la islam?

Senatul francez a realizat recent un raport devastator: 2.800 de biserici vor fi demolate în Franța, multe din acestea cu o vechime de câteva secole. Decizia guvernului din Hexagon a fost luată în urma costurilor de restaurare ce sunt tot mai ridicate decât cele de demolare. În 2013 de exemplu, Biserica St. Jaques din Abbeville, construită în 1868, a fost demolată, cheltuielile totale fiind de 350 000 de euro. Această sumă este inferioară celei care era necesară pentru restaurarea templului. Numărul de credincioși a scăzut constant în ultimele decenii, iar aceste lăcaşuri au fost abandonate.

Cauza scăderii numărului de credincioşi fiind politicile de stânga şi secularizante ale guvernelor occidentale. Pentru multe orașe din Franța, lipsa de interes și înaltul preț al terenurilor unde sunt construite aceste biserici, pur și simplu nu mai justifică investițiile de restaurare. E o viziune strict materialistă în gândirea politicienilor francezi care au pierdut sensul spiritual al umanităţii. Gândirea mecanicistă neo-marxistă face incapabilă elita franceză să mai aibă activ organul perspectivei culturale şi religioase. Din 2007, când s-a luat această decizie, mai multe biserici au fost substituite de centre comerciale, magazine, blocuri de locuințe, săli de sport sau parcări de mașini, ca în fostul URSS. Un politician francez conservator acuză guvernul că în loc de a distruge biserici, ar trebui „să demoleze moscheile radicalilor”, care pun bombe la metrou, în pieţe sau cluburi. El acuză că o parte din aceste terenuri sunt vândute grupurilor islamiste ce construiesc moschei pe aceste locuri, informează Ştiri Creştine.

În realitate, pe teren, sute de noi moschei se construiesc în fiecare an în Europa. Acestea dispun de o capacitate pentru sute de mii de tineri musulmani, născuți în Europa sau pentru imigranții recent sosiți. În funcție de legile fiecărei țări, deseori aceste edificii primesc bani din partea guvernelor. Conform analizelor guvernamentale din ţările occidentale şi comisia europeană de la la Bruxelles prevede ca după 2050 populaţia majoritară a Europei să devină musulmană. Politica de stânga atee a slăbit în mod organizat și premeditat creştinismul şi a încurajat islamizarea continentului. La aceasta se adaugă sporul demografic pozitiv al familiilor musulmane faţă de cele creştine sau agnostice. Declinul creștinismului practicant în Europa, contracarat în același timp de secularism și de ateismul militant al elitelor, nu mai este o chestiune trecătoare, ci o certitudine social-religioasă.

Cifrele demonstrează că majoritatea în Europa nu mai sunt creștinii, ci sunt cei ce se declară „fără religie”, în corelare cu islamizarea. Numărul de credincioși creştini a scăzut constant şi dramatic în ultimii ani, multe biserici au fost practic abandonate, în timp ce numărul moscheilor crește simțitor. Pe lângă aceasta asistăm şi la o scădere a influenţei creștinilor în politică, în timp ce politicile umaniste de stânga domină agenda majorității guvernelor occidentale. Ţările din centrul şi estul Europei care au cunoscut dezastrul materialismului stângii radicale şi a ateismului marxist se opun distrugerii identităţii creştine a continentului. Utopia comunistă e o paradigmă care duce la disoluţia societăţilor occidentale clasice, devenind enclave ce pendulează între agnosticism şi islam. Politica de desacralizare nu duce la dispariţia religiei, ci dimpotrivă la înlocuirea creştinismului cu un islam mai tânăr şi viguros demografic, care are acceptul politicilor de stânga, ce favorizează în realitate schimbarea de paradigmă religioasă a continentului. În subsidiar stânga politică nu mai este adepta secularizării, ci un vehicol ideologic folosit în musulmanizarea bătrânului continent? Instituţiile europene devin indirect foruri de propagandă pentru schimbarea paradigmei religioase a Europei, prin politicile aşa-zis seculare, care de fapt devaforizează creştinismul şi favorizează islamul. Pierderea identităţii iudeo-creştine a Europei în favoarea islamizării va crea poate pe viitor probleme politicii culturale ale Israelului, ce poate să-şi piardă aliatul istoric european.Enclavele ”no go” s-au înmulțit în Franța ca urmare a politicii seculariste, devenind locuri în care cultura și tradiția iudeo-creștină a dispărut.

România care a cunoscut era demolărilor de biserici în vremea comunismului, astăzi este o ţară care recuperează şi arhitectonic credinţa creştină. Demolările de biserici au început după cutremurul din 1977. Nicolae Ceauşescu a ordonat distrugerea a 20 de lăcaşe de cult, cele mai multe din categoria monumentelor istorice. Biserica Sfânta Vineri, adăpostea icoana Sfintei Cuvioase Parascheva, icoana pictată la Viena, în 1748, şi la dărâmarea acesteia s-a produs o minune: martorii oculari ai demolării au povestit despre o ploaie cu bucăţi de gheaţă pornită din senin chiar în mijlocul operaţiunii.Comuniştii români au demolat cu mult mai puţine biserici, decât demolează astăzi guvernele de stânga secularizate din Occident. Şi în Germania situaţia e dezastruoasă privind demolarea bisericilor creştine. Până în prezent peste 350 de biserici au fost închise. Un cunoscut politician de stânga Joachim Reinig are ca obiectiv „integrarea cât mai rapidă” a miilor de refugiați musulmani ce sosesc în Europa în fiecare săptămână şi, conform unei propuneri a acestuia apărute în presă, bisericile creștine trebuiesc demolate pentru ca moschei musulmane să fie construite pe respectivele locuri? Creştinismul face parte din identitatea spirituală şi democrată a ţărilor europene. Lovindu-se în creştinism se atacă un drept fundamental al omului modern: libertatea religioasă. În anii 1980, Papa şi societatea civilă se indignau față de demolările ceauşiste, astăzi nici guvernele ţărilor vestice sau Vaticanul nu au nicio reacţie că se pun la pământ circa 3000 de biserici creştine, numeroase monumente istorice, în Franţa. Cine va apăra identitatea iudeo-creştină a Europei? Guvernul de la Paris îl depăşeşte pe Ceauşescu în chestiunea demolării de lăcașuri, ajungând să concureze cu regimul bolşevic din vremea lui Lenin. De ce?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*



23 august 1944

Click aici pentru film




de Octavian Bour








  • PARTENERI

/script-homepage.js">'; //} ?>