Mandibulă fosilă de Theriosuchus (Crocodil primitiv), descoperită în Hațeg și expusă la Deva

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva propune vizitatorilor, începând cu data de 1 noiembrie 2017, o nouă piesă în cadrul acțiunii „Exponatul lunii”, acestă piesă putând fi admirată în spaţiul special amenajat la intrarea în Palatul Magna Curia. Astfel, în această lună, piesa expusă este o mandibulă fosilă de Theriosuchus (Crocodil primitiv) și aparține colecției de paleontologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, ea intrând în patrimoniul acestei instituții în urma descoperirii ei de către reputatul paleontolog Ioan Groza, în zona Sânpetru – Tuștea (Depresiunea Hațeg, județul Hunedoara).

Theriosuchus era o adevărată fosilă vie care a trăit începând cu ultima parte a Jurasicului (acum aproximativ 150 de milioane de ani) şi până în prima parte a Cretacicului în China, Maroc, Scoţia, sudul Angliei şi Thailanda. După extincţie a continuat să supravieţuiască printr-un nucleu populaţional în Bazinul Haţeg. Analiza materialului fosil, fragmentar, indică talia ca nedepăşind 1 metru lungime, cu membrele lungi ce sugerează apartenenţa la specia mamiferelor mici”, precizează Dorin Cărăbeț, referent de specialitate în cadrul Compartimentului Științele Naturii de la MCDR Deva. Mandibula crocodilianului a fost găsită pe un strat de mâl pietrificat, aparținând perioadei de final a Cretacicului. Studiile făcute pe acest crocodil revelează faptul că reptila acvatică avea o talie foarte redusă, nedepășind un metru lungime. Avea un gât scurt, un trunchi tubular aplatizat, o coadă de o lungime modestă și niște membre substanțial mai lungi decât ale crocodilienilor din zilele noastre, păstrând proporțiile acestor reptile. Mai avea o dentiție complexă, prezentând forme diverse de dinți, de la cea tip lance, la cea conică, prin aceasta dovedindu-se faptul că mica creatură reptiliană se hrănea atât cu prăzi de consistență moale (pești, insecte, mici reptile, etc.), cât și cu unele de consistență dură, în genul moluștelor de apă, cu carapace. Coada flexibilă indică faptul că acestă viețuitoare își asigura în mod activ hrana din mediul acvatic, și totodată, membrele lungi îi susțineau foarte bine corpul în locomoția terestră. Se poate spune prin acesta că animalul era semiacvatic, iar acestă posibilitate îi dubla șansele de a-și găsi hrana. Avea un spate ranforsat, asemenea crocodilienilor de astăzi, ceea ce îi asigura o oarecare protecție în fața prădătorilor săi, însă fără îndoială, din fața aligatorului primitiv Allodaposuchus Precedens, cu care împărțea habitatul mlăștinos de pe atunci (și care poate fi văzut ca model reprodus în detaliu, la scara 1/1, în diorama expoziției de la secția de Științele Naturii a Muzeului din Deva), nu se putea feri. Toate acestea le-am putut afla de la Doina Cărăbeț, referent de specialitate în cadrul Compartimentului de Ștințele Naturii de la Muzeul din Deva.

Insula Hațeg a fost o insulă tropicală din Oceanul Tethys, în timpul erei Cretacic (147 – 65 milioane ani în urmă). Aceasta se situa în zona care corespunde azi „Bazinului Hațeg” sau „Țării Hațegului”, de unde și numele insulei. Se crede că pe insulă trăiau dinozauri pitici. Paleontologul Franz Nopcsa a introdus teoria conform căreia mărimea animalelor era determinată de disponibilitatea limitată de resurse pe care le presupunea mediul insular. De aici și forma specifică de piticism întâlnită la scheletele de dinozauri descoperite în zonă. Teoria „nanismului insular” a lui Nopcsa a devenit general acceptată. Noile descoperiri sugerează însă că nu toți dinozaurii din Hațeg au avut talii modeste, existând unele exemplare care atingeau lungimi de până la 15 m, ceea ce cu greu poate fi interpretat ca „pitic”. Aici au fost identificate circa 10 specii de dinozauri care au trăit doar pe această insulă, printre care amintim: Hatzegopteryx thambema (un pterozaur), Rhabdodon priscus (un ornitopod), Telmatosaurus transylvanicus (un hadrozaur), Struthiosaurus transylvanicus (un nodozaur), Magyarosaurus dacus (un titanozaur), Elopteryx nopcsai (un theropod), Megalosaurus hungaricus (un theropod), etc. Prin acestă specificitate a sa, zona fosiliferă a Insulei Hațeg aduce permanent noi surprize în cercetarea paleontologică mondială. Având în vedere aceste descoperiri, ar trebui creat aici un muzeu unde să se poată vedea aceste exponate (Dinozaurii din Hațeg), reconstituiri ale animalelor din acea perioadă, să se facă proiecții de filme documentare cu tematica cercetărilor întreprinse și să se creeze un traseu de vizitare, cu ghizi competenți. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*