Teșule Solomovici, fă bine și plătește-ți datoriile înainte de a da colțul!

Pe mulți dintre evreii cunoscuți am încercat să-i prind la o discuție așezată privind vinovăția românească față de evrei: Abatorul, Iași-iunie 1941 și Transnistria. Eu având pe acest subiect păreri cu care l-am supărat foc pe rabinul Moses Rozen și pe câțiva dintre evreii de la Institutul de istorie a PCR, reciclați după 1990 în istorici ai Holocaustului! Adică specializați în ceva ce nu a existat: o istorie a PCR și holocaustul din România. Evrei care și-au dedicat viața minciunii! N-au fost singurii! Au fost și românași de-ai noștri specialiști în istoria inexistentă a PCR! Sau, după 1990, mari specialiști în Holocaust!

Cu totul alta este situația lui Teşu Solomovici. Fusese exmatriculat din facultate pe vremea când evreii cominterniști erau în fruntea bucatelor în România și în facultatea de filologie! Și silit să facă alia! După 1990 a venit din Israel, spre a ne arăta cât de puțin seamănă între ei anumite categorii de evrei… În România supraviețuiau ultimii proletcultiști din Europa! Cei care-l repudiaseră pe recalcitrantul Teșu. Revenirea sa în peisaj, după o absență îndelungată din holul facultății de litere, a fost imediat remarcată. Îl țineam minte din anii studenției, cu silueta sa de haiduc, chiar dacă nu se consemnează nici un evreu printre haiducii de odinioară! Dar timpul nu-i trecut: dacă n-au existat, de ce nu i-am inventa?! Experiența foștilor istorici ai comunismului biruitor ne-ar putea fi de mare folos!…

Am avut mai multe întâlniri cu Domnul Teșu, mai mult decât amicale, chiar și atunci când am avut păreri diferite – nu total diferite, privind contenciosul româno-evreiesc. Am fost la câteva emisiuni TV împreună și am discutat ca doi inși civilizați și plini de respect față de celălalt. Dlui Teşu, pentru că mi-era simpatic cu osebire, i-am făcut o invitaţie specială. L-am poftit să vină la Vatra Românească, pe vremea când stăteam pe Moliere, în Primăverii, să vină cu vreo trei-patru amici, mai mult sau mai puţin evrei, şi să ne punem pe mâncat şi pe băut ca-n vremurile bune, iar dacă se va ivi ocazia şi fără să ne stricăm plăcerea de a bea un vin bun, să discutăm şi subiectele care „ne dor”. Adică l-am invitat la un chef, la un meci, dacă vreți, România – Israel, de golit paharele. La un chef pe teme date dacă vreți: holocaustul, genocidul anti-evreiesc din România… Inclusiv genocidul anti-românesc din aceeași România!

N-a refuzat dl Teşu, ba chiar l-a amuzat ideea, am fixat data şi locul, l-am aşteptat cu masa întinsă şi cu o echipă de cheflii, la care s-a adaos şi Gelu Voican Voiculescu, oferindu-și serviciile ca arbitru, ca moderator, iar mai pe înserate tocmisem să vină şi un taraf de lăutari autentici, descoperiți de etnograful Marian Munteanu, totul pregătit ca să-l fac pe dl Teşu să regrete şi mai mult că a plecat din România. Să se bucure că a revenit pe unde lupul a mâncat oaia!

Domnul Teșu a avut motive și mai puternice să regrete plecarea din România! Probabil că nu a regretat că a ajuns în Israel, dar că a plecat din România a avut multe motive să regrete! Mi-ar fi plăcut așadar să încingem un chef pe cinste, ca să simtă fizic amicul Teșu ce a pierdut plecând din România: răul de a doua zi de după chef! Ăsta să fi fost motivul pentru care nu s-a prezentat la meci?

De la domnul Teșu nu am aflat care o fi fost cauza. Din alte surse, verificate, am aflat că la Comunitate s-a fost ținut special o ședință extraordinară a sanhedrinului din Calea Dudești, pe această temă: să se ducă Teșu sau nu la cheful unde fusese invitat? Însoțit de cine, dacă va fi cazul? Eu îi sugerasem să-l aducă pe domnul Ștefan Cazimir, pe care-l cunoscusem că-i bun la petreceri de pe vremea inspecțiilor de grad didactic din țară. N-a mai fost cazul, căci mahării de la Comunitate au decis să nu! Să nu cedeze domnul Teșu cursei care i se întinsese! Dacă cumva se îmbată și-l apucă cheful de adevăr și este pe ascuns filmat când va spune: „Hai, domnilor, nu vă mai prefaceți că nu știți că și noi știm care este adevărul?! De unde atâta holocaust în Transnistria! Nici măcar la Dorohoi nu a fost!… Să fim serioși!… Nu mai e cazul să convingeți pe nimeni!”

Dar dl Teşu nu a venit… Am acum vaga bănuială că a fost sfătuit să nu vină… Poate chiar i s-a cerut de la Comunitate să nu calce pe la Vatra Românească… Nu m-aş mira să aflu că i s-a interzis. Oricum, chiar dacă nu mai avem frumosul sediu din Moliere, noi, cei din Vatra Românească suntem în continuare dispuşi să organizăm un meci între români şi evrei, pe masă cu toate sticlele de Cotnari şi Carmel disponibile, şi cu toate argumentele care ar putea să ne strice cheful. Doar n-om fi nebuni şi atât de proşti încât să le lăsăm să-şi facă de cap. La noi, la români, cheful şi petrecerea primează! Ne-au luat atâtea evreii, de ce n-ar lua şi obiceiul acesta al nostru?! Mai ales că suntem gata să-l dăm pe gratis. Ca gheşeft!…

Profit de ocazia pe care mi-o oferă aceste rânduri şi reînnoiesc această invitaţie pentru oricare dintre cititorii evrei ai acestor rânduri. Inclusiv pentru susţinătorii neevrei ai holocaustului din România. Vreau să aflu de la „altera pars” în ce constă eroarea mea şi împreună să identificăm adevărul! Căci, mai presus de toate, in vino veritas! Nu ai acces la adevăr decât în măsura în care te-ai primenit cu câteva căni de vin adevărat. Le pun la dispoziţie tuturor celor interesaţi de adevărul despre cum au dus-o evreii în Transnistria guvernată de români, de prof. George Alexianu.

Ce vin bun au băut în Transnistria evreii! Mai cu osebire în „pensionul” de la Odessa?! Nu e păcat de vinul acela ca să se găsească acum atâţia mincinoşi care să nu recunoască faptele înaintaşilor?! Ba chiar să refuze orice discuţie asupra unui subiect în care ei s-au pronunţat fără nicio acoperire a acuzaţiilor atât de grave cu care au incriminat un popor şi o ţară întreagă fără să le tremure vocea criminală?!

Hai, amice Teșu, înainte de a da amândoi colțul, să ne mai vedem o dată, pe îndelete, să mai bifăm câte unele din cele ce au rămas nespuse de nici unul dintre noi către celălalt! Și mă leg să nu mai zic nimic de holocaust, de kominternism și alte subiecte delicate, jenante pentru orice evreu normal!

În ce mă privește, nu mă deranjează niciun subiect care ar răsări pe masa noastră, printre paharele golite!…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*