„Nu ne furaţi limba noastră cea română!”

Dragi fraţi și surori!

Facem acest apel la adeziunea dumneavoastră într-un moment de mare cumpănă pentru comunitatea noastră din Ucraina, deoarece ne este pusă sub semnul neantului însăşi existenţa în leagănul limbii materne. După cum deja aţi luat aminte, la 5 septembrie curent Rada Supremă a Ucrainei a adoptat o nouă lege a învăţământului, promulgată de preşedinte la 25 septembrie. Ea prevede, printre altele, excluziunea învăţământului în limbile minorităţilor naţionale, prin coerciţie şi în limba noastră natală, română. Potrivit acestei legi, începând cu anul de învăţământ 2018, limba maternă a elevilor noştri va fi admisă doar în ciclul primar. În clasele a 5-a – a 9-a toate materiile vor fi predate în limba ucraineană, cu excepţia limbii şi literaturii române ca obiect de studiu aparte, iar în clasele a X-a – a XII-a învăţământul se va efectua doar în limba ucraineană. În consecinţă, copiii noştri vor intra în şcoală români şi vor ieşi din ea… ucraineni.

În decursul secolelor strămoşii noştri din acest colţ de Ţară Ştefană s-au aflat sub diverse regimuri de ocupaţie, însă nimeni dintre intruşi nu s-a atins de limba în care vorbea populaţia băştinaşă. După raptul nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţei, buneii şi părinţii noştri au fost duşi în Siberia şi Kazahstan, pământul şi agoniseala de-o viaţă le-au fost confiscate, însă de limba fiinţei noastre nu ne-a privat nimeni. Stalin şi Beria ne-au îmbrăcat graiul într-o haină insolită , însă vorbeam şi studiam cu toţii la şcoală în limba maternă, deşi în rufă străină. Abia acum, la începutul celui de al treilea mileniu, după ce Ucraina a obţinut independenţa şi a declarat că va urma calea democraţiei autentice, abia acum limba noastră a devenit o povară şi o piedică pentru conducătorii ei, care promovează faţă de minorităţi o politică de adevărat etnocid spiritual, inclusiv lingvistic. Nu credem că există păcat mai mare decât acela de a interzice cuiva să vorbească liber şi să înveţe la şcoală în limba maternă, în limba pe care i-a dat-o Bunul Dumnezeu. Din nenorocire, acest lucru nu este conştientizat doar de ultrapatrioţii ucraineni care, în loc să-şi vadă de problemele lor spirituale, vin cu interdicţii şi scuipă în izvorul cristalin al altor limbi materne. Astfel, procesul de deznaţionalizare a românilor din Ucraina, declanşat cu 10-15 ani în urmă, când în programa şcolară a fost redus numărul de ore la limba şi literatura română prin introducerea cursului integrat de literatură română şi universală, a intrat acum în faza finală – punerea totală la index a limbii române în procesul de învăţământ. Nu cunoaştem vreo ţară în lume care să interzică unei etnii băştinaşe libertatea de a învăţa în limba maternă. Or, toată lumea ştie că oraşul Cernăuţi a fost atestat pentru prima oară într-un privilegiu al Domnitorului Moldovei Alexandru cel Bun şi că prima şcoală din oraş, care a început să funcţioneze cu mai bine de 200 de ani în urmă, a fost cu predarea în limba română.

Cinismul conducătorilor Ucrainei depăşeşte orice limită atunci când ei încearcă să demonstreze lumii întregi că, încălcând Constituţia, au procedat în felul acesta din grija părintească ce ne-o poartă. Adică, printr-un abuz de putere, ne lipsesc de posibilitatea de a învăţa la şcoală în limba maternă, ne obturează orizonturile civilizaţiei, mijloacele fireşti pentru…a ne asigura un viitor fericit în Ucraina. Chipurile, trebuie să însuşim la perfecţie limba ucraineană ca să ne integrăm mai temeinic în societate. De fapt e vorba de transformarea ţării într-un spaţiu coercitiv, de o asimilare făţişă, brutală a tuturor etniilor minoritare din Ucraina, şi în primul rând a noastră, a românilor, pentru a nu recunoaşte că suntem băştinaşi dezmoşteniţi pe aceste meleaguri şi s-ar cuveni să ne bucurăm de toate drepturile aposteriori.

Dragii noştri fraţi şi surori!

Ne-am adresat deja Preşedintelui Ucrainei şi Preşedintelui României, unor instanţe internaţionale, iar acum vă cerem dumneavoastră sprijinul efectiv în demersul nostru pentru prezervarea limbii materne şi a spiritualităţii româneşti. Vă implorăm: nu ne lăsaţi singuri în faţa pericolului letal de a ne pierde limba, iar odată cu ea şi fiinţa etnică. Cernăuţiul l-a dat literaturii naţionale şi celei universale pe Mihai Eminescu, a fost leagănul multor personalităţi marcante ale culturii noastre şi ar fi un dezastru de neconceput şi de neiertat să se întâmple cea ce şi-au pus în gând nişte oameni fără Dumnezeu, terorişti ai istoriei. Sperăm că vom fi auziţi, înţeleşi şi sprijiniţi în lupta noastră vitală pentru limba maternă şi păstrarea identităţii naţionale.

Cernăuţi, 17 octombrie 2017

Alexandrina Cernov, redactor şef al revistei „Glasul Bucovinei”, membru de onoare al Academiei Române
Vasile Tărăţeanu, preşedintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, membru de onoare al Academiei Române
Mircea Lutic, scriitor, laureat al Premiului literar „Mihai Eminescu” al Academiei Române;
Ilie T. Zegrea, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi
Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi
Mircea Pilat, preşedintele Asociaţiei Ştiinţifico-pedagogice „Aron Pumnul” din regiunea Cernăuţi
Iurie Levcec, preşedintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti

*

Nu ne furaţi limba română!
Maria Toacă, Felicia Nichita-Toma

„Lăsați-ne școlile, suntem cetățeni cinstiți ai Ucrainei, stimăm statul, dar nu renunțăm la limba noastră” (Iurie Levcic)

Dacă n-am şti cât de „iubiţi” suntem la noi, acasă, şi dacă nu se anunţa prealabil despre protestul românilor din regiunea Cernăuţi, care s-au adunat la 17 octombrie curent în faţa Administraţiei Regionale de Stat Cernăuţi în număr de peste 400 de persoane pentru a-şi apăra de ucrainizare, în mod paşnic, civilizat şi democratic, şcolile cu limba română de predare, protestând vehement faţă de articolul 7 al noii legi a educaţiei ce limitează dreptul minorităţilor naţionale la învăţământ în limba maternă, practic, în cazul nostru, pune cruce pe învăţământul în limba română, se crea impresia că românii din ţinut sunt cei mai apăraţi şi ocrotiţi de poliţia cernăuţeană, căci până la locul manifestării trebuia să treci câteva redute. Îi păzeau bine pe reprezentanţii „Corpului naţional”, care au ocupat intrarea în clădirea cu lei cu mult mai înainte de a se aduna românii şi care au încercat, de câteva ori, să-i provoace pe protestatarii veniţi să-şi apere graiul, scandând: „Statul nostru, legile noastre”, „Ia aminte, române, eşti cetăţean al Ucrainei!”, „Fraţi români, determinaţi-vă, sunteţi cu Ucraina ori cu Putin?”. Nu înţelegem poziţia „activiştilor” ucraineni: ce legătură are Putin cu faptul că ne apărăm graiul şi neamul? Or, atunci, când am fost „eliberaţi”, deportaţi, masacraţi, omorâţi prin foamete şi munci silnice în lagărele morţii de sovietici, ne-a întrebat cineva dacă dorim? Ca şi acum, când ne lipsesc de limba maternă? Trăind într-o ţară democratică şi civilizată precum pretinde a fi Ucraina, nu mai avem dreptul la propria opinie,la graiul strămoşilor şi identitate naţională? Or, din nou se încearcă să ne învinuiască pe noi, românii, cetăţeni toleranţi ai statului în care trăim, de separatism, că suntem duşmani ai ucrainenilor?

Chiar până a începe manifestarea, Oksana Paliiciuk, şefa Departamentului Învăţământ şi Ştiinţă a A.R.S., a ţinut să liniştească spiritele aprinse ale românilor prin faptul că cei de la conducerea regiunii sunt oricând gata de dialog: „aşteptăm expertiza comisiei veneţiene, însă Legea e lege şi trebuie s-o îndeplinim”. Ce-i drept, dialogul trebuia început încă până la adoptarea şi promulgarea legii. Dacă eram auziţi, înţeleşi, drasticul articol nr.7 era modificat sau exclus, nu se ajungea la proteste şi indignarea opiniei minorităţilor naţionale. Cuvintele conducătorului învăţământului din regiune au trezit revolta protestatarilor, care au început să scandeze: „Ганьба!” („Ruşine!”).

Nu avem experiență, nu suntem instruiți în ale protestelor de tot felul așa cum sunt activiștii ucraineni. I-am văzut cât de organizați și cât de uniți sunt întru ura față de băștinașii români din ținutul Cernăuțiului și față de români în genere, la pichetarea Consulatului General al României la Cernăuți, în ziua de 27 septembrie a.c. Atunci, bărbații din Corul „Dragoș Vodă”, care veniseră să demonstreze că limba română nu este singură în fața unor slogane ostile, au fost poftiți politicos să se retragă cât mai departe de incinta Consulatului, rugăminte pe care au îndeplinit-o cu loialitate. Cu totul alta a fost situația la pichetarea Administrației Regionale de Stat de către comunitatea românească în semn de protest față de art. 7 al legii învățământului, prin care limba română este scoasă din școli.

Oare atât de mult se teme puterea executivă de români, încât și-a asigurat un scut din forțele naționaliste, care fluturau steagurile de stat, țineau pancarte cu lozinci sfidătoare la adresa românilor, vociferau provocător?! Polițiștii, datori să asigure ordinea, n-au avut nici o pretenție față de aceștia, nu i-au îndepărtat, dimpotrivă, i-au lăsat în ușa Casei cu Lei, clădirea Administrației, (de parcă românii s-ar fi pregătit s-o ia cu asalt), încurajându-i în cerința lor de a fi înlăturate drapelele tricolore.

Corecți și pașnici în acțiunea de apărare a graiului matern, susținuți de rugăciunile și cântările duhovnicești ale celor peste 30 de preoți din cele patru raioane românofone din ţinut, în frunte cu protopopii, oamenii noștri, totuși, n-au cedat, apărându-și dreptul la simbolul național, la Tricolor. Nu ne amintim ca în ultimul timp în Ucraina să fi fost o manifestare de protest mai pașnică, de un imperativ spiritual mai mare. Păcat doar că doleanțele noastre, exprimate public cu mare întârziere, nici de data aceasta n-au fost auzite. Dorința de a ne instrui copiii în limba maternă a fost întoarsă pe dos de șefa învățământului, imputându-ne că nu dorim să învățăm, să vorbim limba de stat, că uităm
cărui stat aparținem…

„Suntem un popor pașnic, însă pașnic nu înseamnă și fricos, ci înţelept” (Dumitru Caulea, dirijorul Corului „Dragoş Vodă”).

Protestatarii, dimpotrivă, au ieșit în stradă să demonstreze că sunt cetățeni ucraineni și, deoarece trăiesc în Ucraina, servesc acestei țări, dar cer să li se respecte drepturile garantate de Constituție, cer să fie respectați ca cetățeni egali în drepturi cu națiunea titulară. Și-apoi cum pot fi învinuiți că servesc lui Putin copiii de la Lunca Herței, localitate în apropierea căreia au fost împușcați de „eliberatorii” de la Răsărit sute de români! Ar fi trebuit să ne adunăm mai mulți la acest întârziat protest, căci revolta clocotește în inimile mult mai multor români decât au fost la 17 octombrie în fața A.R.S. Dar și cei câți am avut curaj, am arătat că ne pasă, că ne doare, ne alarmează forțatul proces de asimilare a etniei noastre. Au fost copii de la Centrul de artă pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale românești, condus de Iurie Levcic, au fost micuți aduși de părinții care, într-adevăr, se îngrijesc de viitorul lor, au apărat Tricolorul bărbații corului „Dragoș Vodă” cu dirijor Dumitru Caulea. Am văzut mulți români de la Roșa, Crasna, Ciudei, Voloca, Boian, Culiceni, Igeşti, profesori și părinți ai elevilor de la Gimnaziul nr. 6, profesori de la Ropcea, români din satele raionului Noua Suliță, în care procesul ucrainizării școlilor a început cu mulți ani înainte de această lege.

De la Chișinău a sosit să ne încurajeze profesorul, autorul albumelor fotografice ale românilor de pretutindeni, Vasile Șoimaru. În fruntea protestatarilor se aflau și studenți de la Catedra de Filologie Română și Clasică a Universității Cernăuțene și elevi din raionul Herța. Nu-i vom nominaliza pentru a nu abate neplăceri asupra lor. Însă români ca Gheorghe Moraru din Bănceni, Eleonora Bizovi, Florin Dârda, Vasile Botă, Eleonora Sfeclă din Boian, Adrian Iliuţ, Gheorghe Motrescu din Ciudei, Nicolae Mintencu, Marin Penteleiciuc din Voloca, Nicolae Paulencu şi Ionică Semeniuc din Hruşăuţi, chiar ne-au rugat să le scriem numele, declarând că nu se tem de nimic. Bibliotecara de la Molnița, Ludmila Alazaroae (cu mamă ucraineancă), ne-a mărturisit că fiul ei, student la Universitatea din Cernăuți, a însușit cu ușurință limbi străine, având o bază bună de acasă, datorită cunoașterii limbii române.

Organizatorii pichetării moderați de Vasile Tărâțeanu, președintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi””, lideri de societăți, care au semnat petiția către organele de stat, au exprimat în luările de cuvânt dorința întregii comunități, dezideratele fiind înscrise și pe pancartele purtate de protestatari. Dna Aurica Bojescu, secretara Uniunii interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, a vorbit atotcuprinzător, în română și ucraineană, despre cerințele legitime ale românilor la învățământul în limba maternă, cerințe susținute și de structurile europene. Aceleași imperative și îndemn la treaza rațiune către autorități au înaintat în luările de cuvânt Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, Dumitru Caulea, Iurie Levcic, Vasile Bâcu, președintele Societății „Mihai Eminescu”, Elena Nandriș, primarul comunei Mahala, poetul Ilie T. Zegrea, președintele Uniunii Scriitorilor Români din Cernăuți, Valentina Cârciu, mamă a doi copii de la gimnaziul nr. 6. Micuța Veronica Andrieș, din grupa românească a grădiniței nr. 1 din Cernăuți, și-a exprimat în versuri duioase dorința de a învăța în limba părinților și bunicilor ei.

Deși slabă ne este speranța că protestul nostru va schimba art. 7 sau că vor fi luate în considerație obiecțiile instanțelor europene, totuși am demonstrat că nu suntem o turmă bună de dus la abator, că nu ne vom lăsa îngropați de vii. Acest protest a arătat că suntem apți să ne apărăm drepturile, să opunem cu demnitate rezistență valului feroce de nimicire a identității noastre.

Discuţii bilaterale pe tema Legii învăţământului din Ucraina

Ministrul pentru Românii de Pretutindeni, Andreea Păstîrnac, a avut o întrevedere cu ministrul de externe al Ucrainei, Pavlo Klimkin, în marja vizitei de lucru pe care șeful diplomației de la Kiev o desfășoară în România.

Aplicarea noii Legi a Învățământului din Ucraina și efectele pe care aceasta le produce asupra comunității românești și educației în limba maternă în țara vecină au fost principalele subiecte de discuție pe agenda de lucru. În acest context, ministrul român a reiterat preocuparea față de textul noii Legi a Învățământului și a solicitat autorităților ucrainene să adopte toate măsurile necesare pentru a asigura dreptul persoanelor care învață în limba română în Ucraina. Oficialul român a arătat că a primit numeroase semnale din partea comunității românești din Ucraina privind impactul negativ al noii Legi a învățământului, care poate conduce la pierderea treptată a identității lingvistice a etnicilor români. Totodată, demnitarul român a subliniat faptul că nivelul și calitatea învățământului în limba română nu trebuie să fie afectate de reforma administrativă din statul vecin.

Ministrul român a prezentat lacunele procedurale ale modului în care a fost adoptată noua lege, subliniind că procesul de adoptare a exclus dezbaterea publică, fiind astfel eliminată posibilitatea comunității românești din Ucraina de a transmite observații și propuneri privind învățământul în limba maternă. De asemenea, ministrul a discutat despre identificarea de soluții pentru a menține drepturile educaționale ale etnicilor români de a studia în limba română. Măsurile propuse de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni vizează două dimensiuni: sprijinirea elevilor care învață în limba română în Ucraina și susținerea profesorilor care predau în limba română. Partea română a mai propus și acordarea unor donații de carte românească comunității din Odesa, cu sprijinul autorităților ucrainene. Ministrul a prezentat și faptul că procedurile pentru deschiderea Centrului de Informare al României din Solotvino/Slatina, proiect realizat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni si Ministerul Afacerilor Externe, în parteneriat cu autoritățile ucrainene, sunt în curs de finalizare.

În cadrul discuțiilor au fost reluate aspecte legate de renovarea Casei Memoriale „Aron Pumnul” din Cernăuți, precum și identificarea cadrului juridic bilateral care să faciliteze acest demers. Ministrul de externe ucrainean a dat asigurări că statul vecin prezintă un interes deosebit în menținerea relațiilor bilaterale și în respectarea identității lingvistice a minorității naționale românești. Pavlo Klimkin a subliniat faptul că va transmite către Ministerul Educației și Ministerul Culturii din Ucraina mesajul părții române.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*