Online-ul vieții de ales al… poporului

Orice altceva, dar nu legi! Pe ălea le gândesc oricum doar câțiva, le fac, „trudind” pe seama secretarelor și a zecilor de consilieri, ceva mai mulți „aleși”, cu o mână mai mulți decât primii, cam cât de un grup parlamentar legiuitor!, și (e drept, acum se întâlnesc cu toții într-o osteneală finală!) le votează în plen, „in corpore”. Dar, în esență, în munca legislativă propriu-zisă, în actul de gândire în sine (act de creație ce ar merita o ramură într-o asociație de drepturi intelectuale!) nu se implică poate nici măcar un sfert din totalul aleșilor.

Or, vremurile s-au schimbat! Alegătorii au devenit mai pretențioși și mult mai cârcotași, până la ieșirea în stradă chiar!, când vine vorba de ceea ce fac „aleșii” lor.

E drept, câțiva dintre „aleși” au sesizat trendul și și-au mulat inactivitatea de decenii pe un culoar de prestații parlamentare, cum altfel?!, alese! Că doar nu erau să iasă cu sapa în curtea Parlamentului toți aia care nu știu nici măcar să citească foile pe care le primesc pe ordinea de zi de la cei cu… mapa.

Și cum să justifici, nu activitatea parlamentară, că nu asta îi arde pe aleși în perspectiva următoarelor cicluri electorale, ci indemnizațiile de-a dreptul nesimțite?! Atât de nesimțite că spui că acolo se găsește motorul economiei naționale, ce să mai, de-a dreptul sursa de creștere a produsului intern și resursele de dezvoltare a întregii țări! Cum să vii să-ți justifici, tu, ca ales, mai ales când faci parte din tagma celor ce nici măcar nu știu ce primesc prin mapele parlamentare, votând ca oile la semnul șefilor de grup politic, toate acele diurne și indemnizații uriașe?! Cum să explici, de exemplu, privaților (care, în cel mai sincer studiu al ultimelor decenii, sunt menționați ca făcând foamea, la propriu, și având restanțe la întreținere), că tu, ales, stând, produci pentru tine cât un produs intern, iar ei, întreprinzătorii privați, muncind zi și noapte, nu reușesc să-și acopere nici măcar minimul pentru o existență decentă?!

Prima mișcare de spoliere a imaginii inactivității parlamentare a fost crearea comisiilor „de anchetă”. Evident, pentru orice altceva, nu pentru inițierea și dezbaterea legilor. Și acolo s-a mers pe același trend: ăia mai isteți cu mapa inițiativelor, câțiva, cât de o minicomisie, cu lucrul și redactarea, iar restul muritorilor aleși cu „anchete” despre frunze și frecat păpădii miraculoase.

La început a fost o comisie „de anchetă”. Apoi încă una, și încă una, și tot așa de le-au pierdut și numărul, și numele… Că doar indemnizațiile sunt lunare, iar mandatul lung… Comisii noi și vechi, cu termene de derogare, căci, nu-i așa?!, pentru aflarea adevărului trebuie să mergi până la capăt! Nu la capătul problemei, ci al mandatului!

Și cum aleșii sunt totuși câtă iarbă și buruiană, s-a mai găsit ceva de lucru. Evident, tot intelectual! Transformarea în mici actori ai propriei scene parlamentare. Așa că deputații au votat înființarea unui canal de „social media” intern pentru promovarea în online a activității alesului. Pe care îl punea mai bine acolo unde oricum trândăvește zi de zi: în offline!

O zi cu deputatul tău”… În realizarea casei de propagandă parlamentare, cu interviuri și real show-uri, nerecomandate din start manifestanților din piață!, despre cât de grea este viața de ales parlamentar.

Pentru început, căci orice casă de producție are nevoie de timp pentru creație, entertainmentul parlamentar se va limita la programul „alesul și luna de promovare”, pe canalele de social media SparlaFarseBook și DepYouToube!

Așa au și aleșii remanența inactivității lor cu clipuri pentru viitor, iar asistentele – consiliere în promovare! -, plătite cu lefuri de bancheri, și care doar azvârleau câte o promovare în online, încasând în schimb lefurile într-un offline cu multe zerouri, justificarea pentru „fluturașii” ajunși pe la urechile poporului.

Ideea este genială, trebuie să o recunoaștem! Căci, la câți aleși sunt, studioul de producție propagandistică „Casa poporului” va avea „material” pentru fiecare zi! Iar de aici, se va putea extinde spre deplina satisfacție a alegătorului, prin externalizarea producțiilor către agenții de creație și case (adevărate!) de producție. Să dea Parlamentul de lucru și poporului (ăla „ales”, pe sinecura de afiliați și simpatizanți ai partidelor).

Așadar, orice altceva, dar nu legi! Că doar nu pentru asta i-am trimis pe toți ăia de le-am pierdut și numărul și numele, în turma parlamentului, nu?!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*