Minciuna

MINCIUNA

În bălăceala de cuvinte irostite
ce tulbură minţile întunecate şi obosite
se-ascund hotii si toti derbedeii să îşi înalţe osanale precum zeii.

În dosul zidului de fier miroase stârv
iar maştile ce sunt purtate-au ruginit
am obosit să-l caut singur pe Dumnezeu
simţind în spate lovitura de cuţit.

CUVINTE ÎNSINGURATE

Opreşte ceasornicul te rog şi dă liniştea mai încet, căci afară un înger îşi frânge aripile cu gesturi evlavioase.
Colţul lacrimii ostenite de-atâtea cascade s-a aşezat pe obrazul de catifea al unei mirese adormite.

O mână de copil desenează un tablou abstract dând formă crucii din suflet.
De pe umărul meu stâng se desprinde un fluture albastru răscolind inima-mi clopot.

Uneori mă cuprind duioase psihoze şi urmăresc cu ochiul dechis lăsarea ceţii pe pântecul cerului, iar el mă răsplăteşte inmugurindu-şi lăstarii.

Religiile amintirilor pasagere încearcă să-mi pună duete în bagajul mental, făcând abstracţie de rănile din palmă. Este iarnă blândă în sufletul meu, mă abandonez luminii şi nu-mi este teamă.

Vinul misticilor are o culoare aparte, căpiţa vremii e galbenă şi ea.
Cai albi se profilează pe orizontul violet, galopând liniştiţi.
În staţia vieţii vine un singur tren, . . .al meu.

Nu voi sta încuiat în toamna gândului printre copacii dezbrăcaţi de frunze.

M-AM ELIBERAT . . .

ÎN TREACĂT SPUSE

Conştiinţa umanităţii ar trebui schimbată, deoarece îşi duce existenţa pe marginile periculoase ale unei piramide, într-un joc dur şi halucinant.

Un joc de condiţionare a individului complet alienat, rupt de natură, agonizând în singurătate şi setea de suicid.
Omul în goliciunea lui, se afişează în vitrine de lux, expunându-şi mediocrităţile şi lipsa de sentimente.

Membrii activi ai unei societăţi bolnave, concep planuri care se năruie, dezvoltând filosofii extremiste şi holocausturi atroce.

Chintesenţa haosului se metamorfozează în disperarea întunecată ce-şi continuă drumul cu o voce furioasă ce-şi strigă neputinţa.

Ura mănâncă sufletul degradând valorile, dând naştere unor momente surde şi obscure, o amprentă a sărăciei interioare.

Se pune accent pe tragismul suferinţei şi-al autoexecutiei, procesul treptat al descompunerii omului în monologuri
incomensurabile, închinându-se fără scrupule unor puteri străine.

-DE LA POMUL USCAT N-AI CUM S-AŞTEPŢI ROADE-

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*