Paradoxul băsescian…

Traian Băsescu va rămâne în istoria României postdecembriste prin meciul nul făcut cu sistemul mafiot în cele două mandate prezidențiale și, îndeosebi, prin cele două memorabile  spuse: „Iarna nu-i ca vara” și „Legile sunt făcute de hoți pentru hoți”.

Treaba cu hoții stă cam așa: Vasăzică, tu, președintele României, știai că legile sunt hoțești și că fatalmente vor pune umărul la ruina țării tale, dar cu toate astea (fie din dezgustătoare prudență, fie din detestabile motive de ordin clientelar) le-ai promulgat, în acest chip devenind parte nedemn-activă din vastul și aproape indestructibilul proces de demantelare națională, pentru ca la urmă, adică după legalizarea tâlhăriei, să te speli pe mâini cu ajutorul unor ziceri de două parale.

Și iată rizibilul paradox băsescian, unul din nenumăratele paradoxuri postdecembriste: În calitate de președinte, direct sau indirect contribui la încurajarea, generalizarea și consolidarea corupției, dar în calitate de senator al unei minuscule formațiuni politice, faci mare caz pe la unele posturi de tembelizare în masă cu eforturile depuse întru asanarea deciziilor luate de cârmuirea vremelnico-netrebnică!

Păi, nea Traiane, pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu și terfelite de aleși ca alde matale, se știe foarte bine că năravurile fanariote (minciuna, necinstea, lingușeala, ipocrizia etc.) au devenit în scurt timp obișnuințe și că obișnuințele sunt ridicate de aleșii postdecembriști la rangul de legi. Așa că, ce mai tura-vura, toată pălăvrăgeala cu opoziția făcută tăvălugului pesedisto-aldist este, ca să mă exprim elegant, o desăvârșită aflare în treabă. Ceva de genul următor: Cetățenii naivi să nu spună că n-am făcut nimic în timpul mandatului, iar la viitoarea escrocherie democratică să nu ne mai dea voturile, deși cam toată lumea de la noi știe prea bine că opoziția centrală și în teritoriu n-a fost, nu este și nu va fi băgată în seamă de majoritatea conjuncturală, motiv pentru care românii rămași în țară s-au specializat în bătuta pe loc.

Da, căci penalul binom  Dragnea-Tăriceanu, dimpreună cu sculele sale centrale și teritoriale, nu numai că-i dă cu tifla opoziției și sistematic ofensează onestitatea din această țară mult încercată, dar ține cu tot dinadinsul ca, împotriva logicii elementare, să-și implementeze „la virgulă” aberantul program de guvernare, cu pensii speciale ce depășesc lefurile neobrăzate (circa 100 000 de alde ăștia încasează lunar mai mult ca cinci milioane de amărâți, cu și fără școli înalte), cu generali, magistrați și alți favorizați ai regimului, cărora li se creează șansa să se pensioneze sub 50 de ani pentru a putea fi de îndată reangajați, astfel cumulând pensia nesimțită cu leafa necuvenită (ce mai, jaf la drumul mare!), cu pensii pentru grefieri de peste 12 000 lei și pentru chirurgi șefi de doar 1700 lei (atunci câte zeci de mii încasează un fost magistrat superior?!) și cu un mizilic de 1000 lei pentru fostul deținut politic, torționarul acestuia fiind răsplătit de statul nostru ticăloșit cu o pensie ce trece binișor de 5000 lei!

2 răspunsuri la Paradoxul băsescian…

  1. Nicoleta Ceganeanu Neagoe spune:

    Publicatia dumneavoastra este fascinanta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*