Nu vindeți „sufletul neamului româneasc”!

Zilele trecute am primit o invitaţie de la Casa de licitaţii Artmark, căreia i-am urmărit constant destinul şi o consider un pilon de rezistenţă post-decembristă pentru cultura României, la fel de importanta ca Uniunile de creaţie, de pildă. Ba, prin efervescenţa evenimentelor, este un pilon viu, mereu în avangardă. Este vorba acum despre o licitaţie ieşită din comun, fiindcă obiectul licitaţiei îl consemnează pe Eminescu. Dar iată textul invitaţiei:

Sufletul neamului românesc,
Licitaţia unei colecţii Mihai Eminescu conţine obiecte inedite ce au aparţinut celui care a dat graiului românesc un farmec de netăgăduit. Portretul de la 19 ani, cartea de vizită ca prim redactor al ziarului „Timpul”, o fotografie mai puţin cunoscută a Veronicăi Micle, cufărul de voiaj al poetului, tovarăş nelipsit al călătoriilor sale, precum şi multe ediţii princeps sunt doar câteva dintre obiectele încărcate de istorie şi poezie.

Atunci, imediat le-am scris celor care diriguiesc această Casă, măiastră în atâtea licitaţii, dar care a ajuns acum să mijlocească o licitaţie de necrezut, dintr-o sferă tabu:

Dragi prieteni,
Aceste obiecte ar trebui achiziţionate de Muzeul Naţional sau de muzeele Eminescu din ţară. E păcat să se risipească. Iar cufărul, ştiam eu, era la Academie, cum de s-a înstrăinat? El ar trebui să revină la Academie. Acolo unde se aflau manuscrisele din el. Va rog faceţi demersurile necesare de conservare a lor, înainte de a purcede la licitaţie. Risipirea unor astfel de obiecte echivalează cu risipirea identităţii naţionale. Va rog, faceţi un act de cultură, nu mijlociti împrăştierea a ceea ce este sfânt. Astfel de obiecte nu ţin de licitaţii sau de afaceri, de orice fel.  Ele sunt sacre. Poporul român are nevoie de ele, să mediteze la ele, unii poate se şi închină la ele.

Orice obiect aparţinând lui Eminescu depăşeşte farmecul unei licitaţii de-o seară, depăşeşte chiar istoria actuală, pe care nimeni nu o face demnă, ci o tot contraface, de aceea nu cred că vreun obiect aparţinând lui Johannis sau Dragnea va avea vreodată vreo cât de mică importantă.

Aici se vede forţă unei case de licitaţii, să renunţe la nişte avantaje materiale de moment pentru un câştig spiritual ce o plasează în eternitate. Rolul unei case de licitaţii în România de azi are o astfel de conotaţie, are o funcţie naţională, nu seamănă cu ceea ce se întâmplă la alte case, precum cele din America, pe care le frecventez eu. Artmark trebuie să fie şi un simbol patriotic, să fie în artă un reper pentru identitatea naţională, aşa cum este în muzică Festivalul Enescu. Eu aşa văd lucrurile de aici, de la New York. Sper să aibă ecou în sufletul dvs rândurile mele”.

Şi adaug în continuare: Va rog, nu vindeţi „sufletul neamului româneasc”! Nu urmaţi răul, nu faceţi aşa cum a procedat marele Amartaloi de la ICR, care l-a băgat pe Eminescu în debara! Nu fiţi părtaşi la asemenea „succese” de-o seară, spre satisfacţia unor străini de neam. Sumele încasate pe aceste obiecte vor fi derizorii, nu vor îmbogăţi pe nimeni, dar fără ele ţara e mai săracă. Nu împrăştiaţi ceea ce nu vă aparţine, ceea ce Dumnezeu i-a dat geniului eminescian. Păstraţi astfel de obiecte sacre, faceţi din ele o sală de pelerinaj la Casa Cesianu. Dacă aş fi ungur, în locul lui Kelemen, le-aş cumpără pe toate şi aş face cu ele o chilie Eminescu în sediul UDMR. Dar nu, acest lucru nu s-ar întâmplă niciodată, fiindcă chilia i-ar româniza pe unguri.

Am asistat mai an şi la licitarea unor obiecte personale aparţinând lui Brâncuşi. S-a ales praful de ele! Am auzit că aşa ceva s-a întâmplat şi cu artefacte Caragiale sau ale altor mari personalităţi. Nu e bine. Obiectele de patrimoniu trebuie să rămână în proprietatea poporului român, să aibă grijă guvernul de asemenea lucruri.În loc să se petreacă o conştientizare a clasei politice, vindem obiecte de patrimoniu! Adevărate crime morale! Eu văd o astfel de licitaţie ca o decapitare.

Tot citesc că în ţară au loc fel de fel de proteste, pentru tot felul de rătăciri. Dar aş vrea să aud că se iscă un protest de o cu totul altă natură, un protest pe verticală, de identitate, pentru că fotografia vieneză, de la 19 ani, a lui Eminescu se duce pe Apa Sâmbetei. Nu poţi înstrăina aşa ceva, aşa cum nu poţi înstrăina Cuminţenia Pământului, Lupa Capitolină sau Drapelul lui Avram Iancu! Ce-ar spune Eminescu dacă ediţia princeps a cărţii sale de poezii ar ajunge pe mâna Satanei? Mai bine să ne păstrăm obiectele sacre acasă, să le conservăm, fiindcă prezentul şi viitorul au mare nevoie de ele.

Un răspuns la Nu vindeți „sufletul neamului româneasc”!

  1. IO...gereules spune:

    Toata stima poentru suflul puternic de patriotism romanesc.Spun patriotism romanesac pentreuca unele minoritati nationale confunda patriile.Iar Kelemenul din secuimea pierduta in istorie nu e ungur si nici secui si mai e si lider peacolo.Unii ca el sant sau au venit in Romania la furat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*