Băsescu, simbolul degradării politice…

Zvârcolirile lui Traian Băsescu pentru a-și salva de la închisoare membri de familie, o colaboratoare apropiată ca Elena Udrea și tot felul de șmecheri pe care el „i-a căftănit în înalte autorități ale statului de drepți”, cum sarcastic se exprimă Șerban Cionof (Hai Băsescu la vedere spune tot despre lichele, Jurnalul Național. 2 martie 2017) ne întăresc suspiciunea că tot ceea ce știm despre cei zece ani de guvernare ai fostului președinte reprezintă doar vârful icebergului. În acest moment el acționează ca un agent destructiv al statului de drept și justiției, solidarizându-se cu cea mai retrogradă orientare în politica românească. Ar trebui să ne întrebăm dacă prestația lui Traian Băsescu a acționat în vreun moment etic și constructiv. Când el a dobândit puterea s-a pierdut prea ușor din vedere un fapt criminal ca dispariția flotei, subiect nici după două decenii elucidat. Nu întâmplător. Subiectele jenante, care-i fac vulnerabili pe cei ce au puterea, sunt întotdeauna evitate la noi până când este expirat cel vizat. Nici revoluția, nici morții de la revoluție, nici mineriadele, nici recuperarea prejudiciilor în cazul fraudelor nu sunt pe deplin elucidate.

Mai nou se pune sub semnul întrebării legitimitatea celui de-al doilea mandat al lui Traian Băsescu, discutându-se despre „trădarea” lui Ponta și Dragnea, care l-ar fi lucrat pe Mircea Geoană, favorizându-l pe marinar. A sărit Ion Iliescu ca să nu lase spiritele să se încingă prea tare, arătând că voturile diasporei l-au făcut pe Băsescu președinte a doua oară.

Ceea ce s-a așteptat de la Băsescu a fost intensificarea combaterii corupției, terminarea „baronimii”, învigorarea instituțiilor statului, ale justiției. În realitate cei zece ani ai lui de președenție au instalat în România o dictatură personală și de clan, sub masca celei mai abjecte demagogii trâmbițate despre statul de drept. Curând, după căderea vălului și plecarea tiranului de la Cotroceni, a început să se întrevadă esența guvernării lui Traian Băsescu, obsedat de menținerea cu orice preț a puterii prin lovituri sub centură, lucrături josnice, spionarea altora, în bună parte, prin colaboratoarea sa Elena Udrea, care circula prin mediile de interes pentru președinte. Și dacă ne amintim bine, șuetele ei cu Victor Ponta erau la ordinea zilei. Adriana Săftoiu a surprins cu exactitate dinamismul personajului, care și-a folosit diabolic inteligența. Un capital uman prețios a fost risipit în machiavelice aranjamente de culise, toate menite să compună imaginea convenabilă președintelui, căci Traian Băsescu tăiește din imagine, „are un scop precis: nici o zi fără mine”, observă autoarea Cronicii de la Cotroceni. Cât de multe lucruri s-ar fi putut realiza în România pentru majoritatea populației și cât de puține s-au făcut din cauza lidership-ului lui Băsescu cel obsedat, înainte de toate, de el însuși și menținerea puterii personale. În al doilea mandat al său românii s-au ales cu desființarea a tot mai multe locuri de muncă, președintele îndemnându-și supușii să se vânture prin lume în căutare de joburi, reducerea salariilor, desființarea a peste șaizeci de spitale, defrișarea pădurilor și mai ales înflorirea fraudei printre suporterii conducătorului. I-a păsat atât de mult de prestigiul României, încât l-a plasat în fruntea Institutului Cultural Român pe Horia Roman Patapievici, care a înjurat neamul românesc și cultura lui în „faimosul” lui volum Politice și l-a spulberat de la cultură pe Augustin Buzura, romancier serios cu o activitate care-l recomanda pentru postul de la ICR.

Excesul autoritar și absența unui elementar simț etic l-a făcut pe Traian Băsescu antipopular, cauzând situații explozive în sânul populației. Pe 12 ianuarie 2012 au început protestele în capitală la care au participat în jur de zece mii de oameni, ele continuând timp de douăzeci și cinci de zile și manifestându-se în treizeci și șapte din cele patruzeci de județe ale țării. Protestele au culminat cu un refrendum de demitere a președintelui. Au votat pentru demitere 87.52 la sută dintre cetățeni, adică 7.403.836 de persoane. Băsescu a rămas în jilț datorită sprijinului extern și al celui intern, venind din partea celui mai reacționar segment al clasei politice românești, care se recunoștea în corupția acestuia, apărată prin minciună zgomotoasă și continuă agitație pentru derutarea adversarilor politici și a maselor trădate zilnic fără remușcări.

Deși, imediat după încheierea celui de-al doilea mandat, Traian Băsescu a declarat că se simte bine în postura de bunic, lăsând să se înțeleagă că s-ar retrage din viața politică, a revenit de fapt energic din cauza necazurilor în care fusese aruncată Elena Udrea și a propriei lui temeri. Partidul Mișcarea Populară, creat ad hoc pentru catapultarea Elenei Udrea în scaunul prezidențial, n-a reușit să se impună, fiind mai mult o manta pentru vreme rea. Și această vreme rea a sosit acum când este contestată vehement realegerea lui din 2009 și când apropiata colaboratoare a încasat o condamnare de șase ani de închisoare cu executare pentru Gala Bute. Terorizat de posibilele denunțuri ale Elenei Udrea, care nu mai dorește să guste din nou din claustrarea unui penitenciar, Băsescu, acum senator s-a agățat și el ca și Dragnea de legea grațierii. Doar ambii sunt mușterii învechiți în siluirea justiției și a statului de drept. Amândoi vor să îndoaie legea ca să slujească samavolniciile lor și ale apropiațiilor. Traian Băsescu ar putea intra oricând ”în anuarul nesimțirii umane”, dacă s-ar inventa așa ceva, notează Valentin Boeru în Național.ro, 20 aprilie, 2017 (Băsescu își grațiază „famiglia”). Ca senator a depus de curând mai multe amendamente care vizează grațierea persoanelor condamnate la mai puțin de zece ani, înjumătățirea pedepselor femeilor condamnate pentru fapte fără violență, chiar pentru corupție, a mamelor care au copii sub 14 ani, a persoanelor peste șaizeci de ani etc. Acum se înțelege de ce a ținut Băsescu morțiș să devină senator, iar partidul său să intre în parlament. Așa-zisul promotor al justiției și statului de drept își dă arama pe față. I-a ajuns cuțitul la os. Nu doar că apropiații lui sunt certați cu legea, dar lațul se strânge și poate chiar el să intre sub incidența legii. Dura lex.

Cât a fost la putere s-a purtat ca un feudal pe moșia proprie, atitudine tipică ciocoiului român de la Dinu Păturică încoace: aroganță față de amărășteni și grosolănie. Acum se poartă ca un om încolțit, care se dă de ceasul morții să scape basma curată. Este normal că stârnește repulsie, după cum rezultă din multe comentarii. „N-a avut niciodată vreo treabă cu România și cu bunăstarea ei. Trebuia în schimb să o salveze pe Udrea de pușcărie, să-l scoată pe frate-său de la Poarta-Albă, să-și protejeze nepotul, ginerele și fiicele, precum și mii de alți șmecheri apropiați …”. (Național.ro, 20 aprilie 2017) „Golanul politic” prin amendamentul privind grațierea femeilor cu copii până la vârsta de 14 ani le vizează pe Monica Iacob Ridzi și pe Crinuța Dumbrăvean, ambele vinovate de corupție. Conștiința nu-i este deloc tulburată de sinuciderile copiilor lăsați singuri de părinții nevoiți să plece la muncă în Occident, de distrugerea a numeroase familii din cauza acestui exil forțat.   N-are timp de așa ceva. Grija lui se îndreaptă patern spre gașca de jefuitori cu impunitate cărora președintele le-a ținut spatele.

Inițiativele parlamentare ale lui Traian Băsescu privind legea grațierii va fi populară între toți penalii din toate partidele. Învăluite în pseudocompasiune pentru femeile din închisoare, amendamentele propuse de fostul președinte sunt o sfidare fără egal a justiției și statului de drept, venind din partea celui care și-a făcut un titlu de glorie din apărarea lor. În fond, atunci ca și acum s-a apărat numai pe el însuși cu deosebirea că acum joacă singur în ring. Propriul lui partid s-a dezis de amendamente, aruncând rușinea doar în spatele autorului ei de drept și de fapt. De aceea îl vedem pe marele actor cuprins de-o isterie vecină cu groaza, decretând: să fie arestați Codruța Kovesi, Coldea și Maior!, adică tocmai cei care odinoară l-au slujit. Actul final este grotesc.

Un răspuns la “Băsescu, simbolul degradării politice…”

  1. dragomir rodica spune:

    Si totusi ,daca asa stau lucrurile, cand isi va face justitia auzit glasul in acest caz abject?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*