A fost sau nu a fost?!…

Și totuși, pentru ce a fost amendat fondul privat de pensii? Pentru îngrijorările transmise de către administratorul companiei despre ceea s-ar putea întâmpla cu depunerile clienților sau pentru a se da un semnal clar de avertizare (că de undeva trebuia pornit, nu?!), pentru multinaționalele care vor mai ieși din „front”, vor mai scoate angajații în stradă ori, mai grav, ar putea să-i pună pe clienții lor contra sistemului?

De fapt, cine a greșit cu adevărat? Administratorul fondului privat care și-a făcut datoria de a-și anunța clienții despre anumite idei existente în piață sau sistemul politic care a amendat o companie pentru libertatea acesteia de a-și exprima anumite temeri?

Și nu contează acum dacă a existat sau nu și vreun sâmbure de adevăr! Căci, dincolo de faptul că niciodată nu iese fum fără foc, realitatea este că tentația „naționalizării” fondurilor private a mai existat și în cazul altor guverne (în 2014, Victor Ponta vorbea într-un interviu despre intenţia guvernului de a naţionaliza aceste fonduri de pensii!). Și, vorba aceea, mai bine să își asume companie „NN” o amendă istorică, dar să împiedice un gest pe care, e drept, nu vom știi niciodată dacă ar fi fost sau nu făcut de către guvernanții, decât să ne fi trezit cu răul gata făcut!

Important este felul discreționar în care puterea a agresat o companie. Doar pentru o opinie pe care aceasta a făcut-o cunoscută propriilor clienți. Dar nu este responsabilitatea oricărei companii să-și informeze clienții despre orice idei și păreri care circulă, nu (doar) la bursa zvonurilor, ci în medii extrem de selecte (bancare)?

Dacă ar fi fost vorba despre orice altceva, ce nu ar fi deranjat planurile puterii, iar compania ar fi ignorat să-și informeze clienții, probabil ar fi fost reclamată pentru nerespectarea drepturilor consumatorilor. Pentru că așa spune legea, nu?!

Or, naționalizarea unui fond de pensii privat, indiferent unde a fost vehiculată ca idee, premiză, opțiune sau șopârlă pentru a testa piața, de la companii la clienți, reprezintă o suspiciune care trebuia adusă la urechile clienților. Că vrea sau nu puterea! Că vrea sau nu Liviu Dragnea!

Iar dovada faptului că suspiciunile în cauza au fost mai mult decât rezonabile, că a existat mai mult decât o scânteie de inițiativă care a aprins poate mințile unora de a umple visteriile în curs de golire, vine din însăși reacția sistemului (politic) față de dreptul unei companii de a-și anunța clienții că există anumite posibilități.

Liviu Dragnea s-a pronunțat la ceas de seară că fondul privat trebuie sancționat exemplar! Și a fost, dovadă că micului dumnezeu de Teleorman i se dă ascultare! Nu acolo unde vrea el, peste tot adică!, dar măcar la nivelul servilismului politic. Șefimea Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), supraveghetor pară-se, nu a siguranței clienților în raport cu fondurile de pensii, ci a protejării informației și, tot mai probabil, a deciziei guvernanților de a-și băga labele prin alte visterii, a aplicat sancțiunea de îndată (până și Justiția ar putea fi invidioasă pentru promptitudinea sistemului față de directivele lui Liviu Dragnea!).

A doua dovadă a „focului”, și nu de paie, pus de guvernanți vine din tratamentul discriminatoriu al puterii față de… două instituții care au comis, de fapt, aceeași „fărădelege”. (Iar a-ți exprima o temere devine, iată, nu doar delict de opinie, ci o atitudine contra-sistemului la nivel de fărădelege!).

Și ceva a fost! Dacă nu intenția clară a guvernului de  a naționaliza fondurile private de pensii, cel puțin încercarea de a scoate de pe piață o companie nedorită. De a face jocurile, folosindu-se de puterea pe care o are, pentru alte fonduri.

Pentru că, în războiul informațional al „naționalizării”, nu s-a pronunțat doar fondul privat de pensii „NN”! Ci și directorul BCR Pensii private. E drept, cel de al doilea nu a apucat să trimită notificări clienților, sau a așteptat să vadă ce pățește primul plecat la „război”!, care s-a ars, dar măcar a făcut-o pentru binele clienții „NN” (ceea ce despre BCR pensii nu se prea poate spune). Iar explicațiile ASF că al doilea fond de pensii private nu a fost amendat pentru că opiniile au fost făcute în nume personal, de către directorul acestuia, fără a da și notificări oficiale, sunt prea subțiri.

Poate că olandezul „NN” (fost ING) trebuie să-și mai strângă aripile… Sau poate chiar ASF a căzut în capcana concurenței dintre fonduri în care unul a fost împins la înaintare știindu-se modul de funcționare al sistemului. Sancțiunea.

Mai ales că, dincolo de solicitarea publică a lui Liviu Dragnea de sancționare a fondului olandez a existat și o manifestare aritmică a acestuia  de a fi chemată la raport chiar Ambasada Olandei.

Un răspuns la A fost sau nu a fost?!…

  1. Magda spune:

    În zilele noastre, viclenia, mârșăvia politicienilor aflați în combinații cu băncile și alte organisme ”din afară”, atinge cote alarmante pentru psihicul uman, devenind paranoic!
    Dacă începi să gândești în cheia lor, simți, cel puțin pe perioada investigației, că devii un pic JIVINĂ și tu!
    Diferența este că, TU simți răul gândirii lor imediat, realizând potlogăria, alături de EFECTUL vieții de zi cu zi, cu consecințe într-un viitor nu prea îndepărtat; ei, nu și-l mai simt, pentru că deja gândesc satanist, RĂSTURNAT!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*