A fost un om de stat care a condus România în vremuri tulburi! Ion Antonescu a fost ca orice om, în definitiv, cu părți bune și mai puțin bune… dar ce se întâmplă atunci când unii condeieri propagandiști caută senzaționalul? Ce se întâmplă atunci când unele vocile instigatoare merg pe premiza unor invenctive? Despre Mareșalul Ion Antonescu s-a scris mult, de rău și de bine, dar nu în mod egal. Este o certitudine, privind retrospectiv și obiectiv prin prisma adevărului istoric, fără părtinire, prin analiza faptelor sale, faptul că Mareșalul Ion Antonescu merită un loc de cinste în pantheonul strălucitelor personalități istorice românești. Fiindcă s-a creat o confuzie voită și rău intenționată în ceea ce privește unele aspecte ale vieții personale, doresc să clarific situația, având ca dovezi, mărturiile veridice ale unor apropiați ai fostului conducător.
Constantin Pantazi a fost unul dintre generalii care i-au rămas fideli până la moarte Mareșalului Antonescu. Fost GENERAL DE CORP DE ARMATĂ în perioada 1942-1944, Constantin Pantazi face mărturisiri cu detalii mai puțin cunoscute din viața personală a celui pe care l-a slujit până la sfârșit, în cuprinsul memoriilor sale intitulate CU MAREȘALUL PÂNĂ LA MOARTE. În multitudinea de articole biografice despre Mareșal, s-a vehiculat ideea că aceasta, în timpul în care a fost atașat militar la Paris 1922-1933, ar fi fost căsătorit cu o evreică franțuzoaică numită RACHEL MANDEL, timp de doi ani și cu care ar fi avut un copil…și mai mult decât atât, Ion Antonescu ar fi încercat să ascundă acest mariaj. Aceste detalii ale biografiei personale sunt de fapt invenții menite să alimenteze încercările numeroase de discreditare.
Constantin Pantazi, în memoriile sale, menționează faptul că în anii de dinaintea primului război mondial, Ion Antonescu aflându-se în serviciul militar într-o garnizoană militară în apropiere de Galați, o cunoaște pe evreica RAȘELA MENDEL, care i-a fost logodnică și pentru care a avut doar o brumă de afecțiune amoroasă. Constantin Pantazi mai scrie în memoriile sale faptul că a intervenit despărțirea între cei doi, dar nu dă detalii despre motivele care au dus la această decizie, însă, analizând mai departe mărturiile unei alte persoane apropiate Mareșalului, colonelul Gheorghe Magherescu, iese la iveală în mod evident adevărul. Gheorghe Magherescu, fiind invitat alături de Mareșal pe moșia unor colaboratori, Georgeta și Mircea Cancicov, îl aude povestind pe Conducător unele detalii despre relația lui cu o evreică din familia Mendel:
„Mergeam des la Galaţi, unde am fost introdus într-o familie evreiască, Mendel, care avea două fete foarte frumoase. Erau şi foarte bogate şi bine educate. M-am îndrăgostit de una din ele şi, nici mai mult, nici mai puţin, ne-am logodit. Consternare în familie şi între prieteni! Mama nici nu a vrut să audă, dar cu mine nu se putea discuta. Intervine o mutare din garnizoană şi nu mai puteam s-o văd des. În acest timp, aflu printr-o indiscreţie că domnişoara mai primea curtea unui tânăr evreu. Asta m-a răcorit, altfel nu ştiu cum ar fi evoluat lucrurile.”
Și iată cum, în mod voit, s-a distorsionat povestea reală a relației ofițerului Ion Antonescu cu o evreică! RAȘELA MENDEL din Galați, o fostă logodnică, este transformată pompos într-o fostă soție numită RACHEL MANDEL din Franța. Colac peste pupăză, i se mai inventează Mareșalului și un copil pe care acesta l-ar fi avut cu evreica franțuzoaică Rachel.
Despre viața persoanlă a Mareșalului se cunosc puține aspecte. Dar se știe destul de bine, faptul militarul Ion Antonescu iubea mult copiii, această mărturisire o face însăși PRINCIPESA ILEANA. Mai știm faptul că soția Mareșalului, Maria Antonescu, avea un copil cu handicap, rezultat din prima ei căsătorie cu un comisar de poliție care a murit. Cei care s-au ocupat de menajul casei soților Antonescu, mărturisesc că Mareșalul era foarte atașat de băiatul soției sale, fiul său vitreg, pe care îl iubea ca pe propriul său copil. Atunci, cum ar fi fost posibil ca Mareșalul să-și renege propriul copil natural și să aibă grijă de al altora? Așa ceva nu s-a întâmplat, fiindcă Mareșalul era omul care își asuma toate responsabilitățile atribuite și niciodată nu a încercat să ascundă logodna avută cu RAȘELA MENDEL din Galați.
Cu ce a putut sa faca eminentul militar pentru armata romana,nu i se poate pastra aureola in fata actului criminal,de neiteles la o asemenea notorietate a mintii sale,pe care la facut impotriva miscarii legionare si a legionarilor insisi.Este de neinteles cum un om ca el a putut fi pacalit de camarila regala,a se include aici si Lupeasca,Wolf,cu influenta ei diabolica la regele Carol malformat psihic.Pacat.Antonescu si-a dat seama chiar el insusi,dar prea tarzxiu din pacate,despre greseala pe care a savarsit-o cu tinerii legionari,patrioti neconditionat,eliminandu-i fizic si politic din viata si soarta Romaniei .A acceptat asa zisa actiune a Rebeliunii Legionare.Oare el nu stia ca au fost aduse din URSS-ul comunist,nou aparut pe harta lumii in locul fostei Rusii,ciateva mii de camasi verzi,cu manechini criminali cu tot,sa compromita Miscarea Legionara?Oare el nu stia cum si cati intelectuali de clasa ai Romaniei au fost omorati sau arestati degeaba,nevinovati??Perioada cat a ctivat ca legionar sau simpatizant al Miscarii Legionare nu l-a inavat chiar nimic?E foarte greu de inteles si de scuzat.Poate vre-un istoric cu cinstea pe probata cumva,poate sa defineasca actul criminal al genialului militar roman impotriva legionarilor.