„Manole”, sfânta zidărie în bancrută!

Și ce atâta mirare?! În fond, nu este treaba „meșterului” să toarne? Unii de zidire, alții „informative”, de înzidire a feluritelor „Ane”! Nu trebuia și el să-și clădească viitorul? Că, în loc de cărămizi și mistrie, îndemânare și sudoare, a folosit pixul și hârtia, fina observație a detaliilor și consemnarea, e doar o chestiune de „material”. Sigur, mai mult „uman”, dar unde nu-i, nici Dumnezeu nu pune de tencuială…

Zică-se prin „târg” că Mugurel „Manole” și-a dovedit în vremurile cenușii măiestria de a zidi pe la fundațiile clădirilor conspirativ-informative. Economice, securistice… Și se vede că s-a priceput de minune dacă, după ’90, vreme de 27 de ani, tot „zidar” a rămas. Doar că unul dintre cei cu șorț cu monogramă, și rang în măsură de compas, ce și-a dovedit măiestria, nu în a zidi, bănci ori ceva instituții pentru binele nostru, ci în a o dezidi (!) și îngropa, satanic, pe Ana noastră cea preadodoloață la vremurile de atunci.

Semne încrucișate (!) despre rostul lui Mugurel pe post de Manole de zidărie străină au tot fost… De la elanul de a detencui la pisarea cărămizilor de pisanie ce stăteau strajă independenței noastre financiar-economice. Dar am tot sperat că își va prinde degetele inelare sub mistria Dreptății. Doar că, într-o țară în care Dreptatea a fost zidită, „meșterul” a rămas nestingherit în longevitatea de cramă BNR.

Surprinzătoare nu este însă remixarea apelor de var nestins de pe mâinile de breslaș cu șorț ale Meșterului Mugurel. Au mai încercat și alții să mai azvârle câte un săculeț de dinamită de presă, doară-doară s-or gata odată șnururile-fitil ale protejatului de la BNR.

Surprinzătoare a fost reacția altui personaj ce tot cochetează cu pasul de compas oferit, cu sau fără șorț, dar sigur cu kipă, pe la porțile Ierusalimului. Și nu știm dacă a fost o reacție ca între „semeni”, dar sigur Liviu a ținut degetele încrucișate când a sărit în apărarea „fratelui” cel mare. Numerologic, mai mare!

Pe care ni l-a prezentat aproape pe post de… monument. Dai în Mugurel, dai în Banca Națională! Că așa se întâmplă după 27 de ani de cancioc monetar, o viață cât pentru zece bancheri, de dat cu mistria de aur la zidăria financiară a țării, în procesul de dezidire și înlocuire cu „materiale” mai ieftine, kitsch-uri financiar-bancare în șireturi de politică monetară brodate pe marginea ii-lor noastre național desuveranizate.

„Fratele” Liviu a dat de binecuvântare pentru fratele Manole. Să fie de pecete pentru toți ce mai aruncă în instituția Isărescu-BNR cu vorbe, că dacă dai în dânsul, dai și în el.

Și totuși, tocmai aceasta este dovada că „Manole” a ajuns, ca meșter de zidărie masonică (scuzați pleonasmul!) la sfârșitul lucrării sale întru comenzile primite de la frații mai mari. Căci, un frate mai mic să sară în apărarea unui „33” (evident, nu procente de notorietate, ci… rang!), este ceva de neînchipuit. Or, fie Liviu vrea să parvină pe divanul cu cârpe brodate la țesătoria mondială Bildeberg ori e deja acolo. Poate în același „balcon” (de lojă cârpită) cu Mugurel Manole.

Și ceva brodat cu fir nou se coase în balconul BNR! Pentru că imediat ce a glăsuit „fratele” Liviu, posibil frate-impostor sau vitregit până acum de o tăblița ondulată pe degetul mare, nimeni nu a mai clevetit a mirare despre notele deconspirate din piftia răcită a CNSAS-ului, nimeni nu a mai analizat grafologia lui „M” (cel mare!), același pe hârtiile-informative ale agentului „Manole” dar și pe semnăturile olografice ale bancherului Mugurel!

O îmbrățișare de vorbe numai cât să spui că „Manole” a rămas în grațiile celorlalți „frați”. Și nu o să iasă din zidăria bancar-satanică la care a dat cu mistria atâția ani (în curând, decenii de împlinire sexagenar-cincinală!) decât așa cum se cuvine pentru un „frate”. Cu tălpile înainte!