Între rovinieta-matricolă și libertatea de a alege…

Dacă propunerea ar fi venit din partea oricărui alt primar, sufocat în propria-i urbe de aglomerările zonale și orare date și de nepriceperea lui de a organiza treburile în „cetate”, ar fi avut o scuză! Dar, venind din partea unui fost premier, care a avut la dispoziție mecanismele instituționale pentru a reglementa situația supralicitării drepurilor date de vizele de flotant (iar ambuteiajele de acum din preajma școlilor clujene reprezintă doar începutul!), ea se constituie doar într-o rușinoasă evidențiere a incapacității manageriale. Sau, poate ca premier, când era pe caii mari ai politici, lui Emil Boc nu i-au displăcut neajunsurile date de vizele de flotant. Nu reprezentau o problemă de aglomerare căci, mulțimile… flotante, pe viză de circumscripție, dădeau rezultatul dorit pe buletinul de vot, nu?!

Acum, primarul Clujului cere modificarea legislației pentru a restrânge numărul de vize de flotant pentru o adresă, acuzând că legea este strâmbă.

De fapt, Emil Boc a intrat în panică! Clujul se sufocă, transformându-se, încet-încet, într-un megaambuteiaj. Vinovați sunt, în logica lui de primar, părinții care își aduc și își iau odraslele la și de la școală cu mașinile personale. Și câtă opulență, nu-i așa?! Iar de vină pentru generarea și afișarea acestor izvoare de opulență este legislația care permite părinților să-și înscrie copilul la o școală la care nu este arondat prin adresa de pe buletin, dar pe care o consideră potrivită pentru copilul lui, pur și simplu în baza unei vize de flotant.

În realitate, dacă există ceva strâmb, este vorba de neghinele din legislație, nu de atitudinea unor părinți care vor ceea ce este mai bun pentru copiii lor. Iar a condiționa înscrierea unui copil la o anumită școală de adresa din buletinul părinților este cu adevărat o lătură de mentalitate cenușie. Aici este marea nedreptate! Pentru că vorbim de încălcarea dreptului la educație, la alegere, unui părinte trebuind să i se respecte dreptul de a-și înscrie copilul la școala pe care o dorește.

Vestea mai tristă pentru Emil Boc, care nu vede decât „loco”, dar nu este o mare diferență față de viziunea pe care o avea ca premier, este aceea că, în mod real, întreaga țara se aglomerează. Toate marile orașe încep să sufere într-un trafic tot mai sufocant între anumite ore. Și chiar dacă fostul premier ar reuși să determine schimbarea legislației, restricționând numărul de flotanți arondați unei adrese, chiar dacă ar reuși, legislativ, să „lege” un copil de cartierul în care trăiesc părinții (oricum, un părinte, pentru binele copilului va căuta alte artificii), nu va fi decât o chestiune de timp până când și cartierele „de periferie” vor suferi de supraaglomerări. Și atunci? Va muta primarul Boc aglomerările din preajma școlilor, nu doar în afara centrului, ci în afara orașului, eventual prin relocarea obligatorie a elevilor către școlile din satele și cătunele unde acestea stau oricum goale? Dar ce facem cu libertățile noastre?! Ne lăsăm înturnați spre sinistrele vremuri ale „Buletinului de București”, extrapolat eventual la rovinietele-matricole de cartier?! Mai mult, ce vor face acești primari în clipa în care și zonele de trafic adiacente spitalelor se vor aglomera și se vor transforma în megaambuteiaje? Vor reloca pacienții? Îi vor colora pe grade de „urbanism”, eventual cu stele de felurite culori în piept? (Fostul premier propune și o vânare a „intrușilor”, prin verificarea celor ce s-ar deda la tentative de acest fel pe mai departe! Și chiar nu ni-l închipuiam pe Emil Boc în uniforma milițianului spiritului liber… Dar poate vârsta duce și la așa ceva!).

Este firesc ca orașele să devină tot mai neîncăpătoare. Este în logica evoluției demografice și a calității vieții, a căutării calității vieții de către fiecare, ca părinții să apeleze la orice mijloace pentru a asigura binele pe care îl cred ei de cuviință pentru odraslele lor.

Jertfa tinerilor în Decembrie ′89 s-a făcut și pentru dreptul fiecăruia de a-și decide singur locul unde vrea să trăiască. De aceea, trebuie să punem opreliște din fașă acestor abordări abuzive, în care, limitați în politicianism, feluriți primari vor să ne impună restricții pentru ca ei să evite confruntarea cu probleme care, în oricare colț de civilizație, sunt prezente și au soluții de management urban!

Punctual, Emil Boc poate transforma străzile adiacente școlilor în zone pietonale. Poate cumpăra autobuze școlare. Poate demara planuri de infrastructură pentru construirea de unități școlare noi (dar este puțin probabil, pentru că nu a făcut-o el ca premier, iar pe undeva este și ironia soartei ca problemele pe care le-a lăsat nerezolvate ca prim-ministru să-l strivească acum ca primar). Poate găsi dară ce soluții dorește! Dar nu are dreptul să impună schimbări legislative care aduc atingere libertăților noastre!

3 răspunsuri la Între rovinieta-matricolă și libertatea de a alege…

  1. Cristian spune:

    De acord…dar nu mai folositi „Jertfa tinerilor din Decembrie ’89…” ca argument…macar pana se rezolva dosarele, si se va afla cine i-a jertfit. Ca nu s-au jertfit singuri, cu mana lor. A ajuns un cliseu. Si ce credeti ca a fost in Decembrie ’89 ? Revolutie ? Lovitura de stat ? Revolta populara ?

    • Cezar Adonis Mihalache spune:

      O revolta, locala, urmată de o expansiune la nivel național, ca revoluție (o extindere cu sprijin din afară, influență, persuasiune, manipulare dar nu intru în detalii), ucisă într-o lovitură de stat. Vedeți: „Revolta (junalul unui militar parașutist)” și „Decembrie 89. Ce a fost, ce a rămas…” (autor subsemnatul).
      Prima parte a opiniei dvs… am fost printre ei, atunci, rămân dară la „clișeul” meu. Tot binele!
      Cezar Adonis Mihalache

      • Cristian spune:

        Voi cauta cartile…poate va cer si autograf, dupa ce le citesc (daca le mai gasesc prin librarii). Deocamdata am citit doar ce a scris profesorul Corvin Lupu : „Romania in decembrie 1989. De la revolta populara la lovitura de stat”. Inca citesc „Tradarea Securitatii in Decembrie 1989” de acelasi autor. Le-ati citit ? Oricum, nu se poate citi tot.
        P.S. Nu contest ca a existat si jertfa. Doar ca e jalnic ce se vede dupa 27 de ani de la jertfa lor, si ca prin jertfa lor s-au acoperit multe…Desigur, poate gresesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*