Sarcofagul cu simboluri de la Constanța…

Ce poate avea în comun Donariul de la Biertan (Gherțan) și Sarcofagul cu simboluri descoperit la Constanța în anul 1931?  Mesajul simbolurilor ancestrale, pentru că o imagine face cât 1000 de cuvinte. Din panoplia de descoperiri arheologice valoroase ce au avut loc pe malul tomitan al Mării Negre, trebuie să menționăm momentul decopertării Sarcofagului cu simboluri, bănuit a fi al unui magistratului din anticul Tomis (marmură, sec. II d.Hr.). Sarcofagul poate fi admirat acum în Piața Ovidiu din fața Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța.

Cum a avut loc această descoperire avem să aflăm din lucrarea lui C. Brătescu, „Sarcofagul cu simboluri din Constanța”, apărut în „Analele Dobrogei” (1931, p.219 – 220). „În partea de sud-vest a orașului Constanța, dea lungul șoselei ce duce spre vii, și anume dincolo de localul Federalei, malurile de loess de deasupra portului surpându-se și amenințând șoseaua și linia ferată, Direcțiunea Portului Constanța a luat de urgență măsuri pentru consolidarea acestor maluri. O echipă de lucrători, făcând săpături de nivelare în dreptul Școalei de industrie casnică, spre a ridica pământul necesar consolidării, întâmplător a dat și peste sarcofagul nostru, la o adâncime de aproximativ 1,50 m sub fața solului. Imediat au fost înștiințate autoritățile și Direcțiunea Muzeului Regional al Dobrogei, în sarcina căreia a căzut desgroparea și transportul sarcofagului. De altfel nici un indiciu la fața pământului nu arăta că acolo, dedesubt, sar putea afla o asemenea comoară. Moloz mult și gunoaie acoperiau terenul parcelat de Primărie în loturi pentru construire de case. Se spune că mai înainte cu câteva decenii locul avea o mică plantație de salcâmi. (…) Săpăturile executate în lunile Iulie și August 1931 (…) Sa mai descoperit și un mic cavou, de înălțimea unui om, zidit din cărămidă și arătând o arhitectură specială a bolților. Câteva fotografii luate de mine în cursul dărâmării – din nefericire necesară – și o aquarelă a pictorului Rigo-Constantinescu, Custodele actual al Muzeului, au putut salva măcar înfățișarea și culoarea acestui document arheologic al vechii vieți tomitane. (…) Astăzi sarcofagul, reconstituit, se află depus la loc de onoare, în fața Muzeului Regional al Dobrogei și împodobește piața Ovidiu (…) Sarcofagul este lucrat din marmură, de sigur grecească, de culoare albă-vineție. (…) sarcofagul nostru a fost adus în Tomis pe mare (…) În nici un caz nu se poate admite transportul locului brut la Tomis și sculptarea sa în orașul nostru.” Dimensiuni acestui frumos sarcofag sunt: lungime 2,7 m; lărgime 1,48 m; înălțime: 2,4 m – 1,4 m arca și un metru capacul.

Dacă privim imaginile cu sarcofagul vom vedea chiar din față același symbol ca și în cazul Donariului din Biertan (Gherțan), respectiv Rama pătrată-dreptunghiulară (Lumea cea Veche) încadrată de două triunghiuri (dubla trinitatea (3 + 3 = 6) ce strânge lumea noastră la mijloc; gâtul clepsidrei; cei doi clești ai scorpiei; Gemenele Trinitare, Cele două Mării – de fapt „aceeași Mărie, dar cu altă pălărie” (simbol și al fibulele vultur surori legate cu lanț din cadrul Tezaurului de aur de la Pietroasa). Semnificația simbolului dublu: de Crăciun și de Paște lovește cataclismul (Lovitura Dublă; securea dublă a zeului Zamolxe). Suntem datori cu două morți (simbolizate în partea dreaptă a „feței” sarcofagului prin cântărirea păcatelor (Balanța) și sacrificiul boilor (Apis care nu a ascultat de reguli, nu s-a lăsat îndrumat)) cu armele zeului (topor și suliță)) și o renaștere (Nașterea din Nou – Ritualul cozii) simbolizat de un clopot (ca Mitră născătoare, dar și ca veste; „Clopul lui T” – tatăl), biciul (Bi =două bătăi – cataclisme; ciușca=care va ustura; durerile facerii) și cleștele (de foc, care va smulge carnea; scorpionul – racul – scorpia, semn al lui „C” – Luna, Crai nou (alt stăpân), Cea care prinde la mijloc și strânge, fălcile Lupului ce prinde Lumea materială la mijloc de două ori (C „L” este „L”), toate așa cum apare pe sarcofag. Dacă vorbind despre clopote în acest spaţiu geographic geto-dac, am putea aminti deja că: „mai devreme decât grecii, Regele Rhesus al Tracilor decora harnaşamentele cailor săi cu clopoţei”.

Cele mai vechi piese de acest gen descoperite la noi sunt cele de aur din Tezaurul de la Hinova (sec. XII î.Hr.), din Jud. Mehedinți. Mărturii despre clopote în epoca precreştină pe teritoriul geto-­dac mai avem din diverse zone ale acestui spaţiu vast. Clopotul ce apare ca simbol pe sarcofagul păstrat la Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa poate fi încadrat printre reliefuri cu simboluri ale lui Men – protectorul morţilor, o zeitate locală de provenienţă din Asia Mică, respectiv Frigia (Frigia; „A – cea care frige”, „Cea care vine cu foc”).

Sunt acestea mesaje ancestrale ale Geților de Aur primordiali pe care putem să le „citim”, sau putem… să le ignorăm. Totuși un moment de reflexie interioară ne poate da răspunsurile necesare.

Un răspuns la Sarcofagul cu simboluri de la Constanța…

  1. Pingback: Sarcofage tăcute; Marlborough și Publius Ovidius Naso

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*