Cazul Cubolteanu sau despre incluziunea nedreptății în procesul juridic moldovenesc…

Interpretarea voit distorsionată de către avocatul V. Meșter a materialului „Diversiunea incluziunii handicapaților” („Făclia, 1.04.16) a servit pretext pentru calomnierea-învinuire de acționare în judecată a autorului studiului-articol despre acest proces de „incluziune”, este vorba de Vitalie Patuh-Cubolteanu, dar și a redactorului-șef al „Făcliei”, Tudor Rusu, cu învinuirea absolut nefondată de „instigare la discriminarea persoanelor cu disabilități”. În materialul publicat, autorul critică consecințele negative ale aplicării a unei legi greșite (despre introducerea „pedagogiei incluzive”) adoptate în R. Moldova, România și Rusia. „Pedagogia incluzivă” se introduce, în R. Moldova, pe perioada 2012-2017, conform legii 60/2012 contrare drepturilor copiilor cu hadicap psiho-fizic de a primi instruire-corecții-tratamente medicale în condiții speciale. Calomniatorul insistă ca nr. „Făcliei” din 1.04/16 să fie scos și din  colecțiile bibliotecilor din R. Moldova.

Din spirit de solidaritate de breaslă cu publicația chemată în judecată, dar și pentru că în articolul și reclamația ulterioară sunt citate opinii din articolele publicate în anul 2002, în „Națiunea”, de către Cezar Adonis Mihalache, în viziunea „justiției” meșter(ite), Vitalie Patuh-Cubolteanu având probabil vina de a fi subliniat previziunea făcută de jurnalistul „Națiunii” în urmă cu 14 ani!, aducem în atenția cititorilor acest caz revoltător al îngrădirii libertății de opinie în republica Moldova.

*

Explicații și comentarii necesare

aduse de subsemnatul, Vitalie Patuh-Cubolteanu, medic psihoterapeut (la pensie) cu categorie superioară, cercetător în pedagogie, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, membru al Senatului Asociației  Oamenilor de Știință, Cultură și Artă din R. Moldova, în legătură cu cererea calomniatoare înaintată de V. Meșter, avocat.

Vis-a-vis de  punerea în lumină a caracterului inadecvat al pârei alcătuite de către dl avocat V. Meșter cu scop de pornire a presiunii punitive judiciare asupra subsemnatului și a dlui Tudor Rusu, redactor-șef al prestigiosului săptămânal  pedagogic „Făclia”, consider, în conformitate cu Art. 26 p.(2) al Constituției Republicii Moldova, să prezint anumite  noțiuni din pedagogia umanistă specială, care în literatura de specialitate  se numește „pedagogie specială” și „pedagogie corecțională”.

Prezentând unor intelectuali spre lectură textul studiului meu „Diversiunea incluziunii hadicapaților”, interpretarea distorsionată a căruia a servit dlui V. Meșter (și colaboratorilor?) pretext  pentru învinuirea de „instigare la discriminare a copiilor cu disabilități”, am solicitat opiniile. Niciun cititor solicitat nu a găsit instigare la dicriminare. Explicațiile posibilei cauze a scrierii  de acționare în judecată de către dl Meșter V. fiind diferite: „rea-voință”, „executarea comenzii de răfuială judiciară. Doar unul, din cei intervievați de subsemnatul,  a explicat prin ignoranță în domeniul pedagogiei speciale interpretarea distorsionată a sensului  studiului atacat de către dl V. Meșter. Admit totuși, la început, ca ipoteză, că doar ignoranța dlui V. Meșter  în domeniul adevăratei protecții a drepturilor copiilor cu handicap (deficit) psiho-corporal a fost  cauza lecturii incorecte  a studiului și a acționării în judecată a mea și a dlui Tudor Rusu. Dar nu exclud rea-voința dirijată a  reclamantului.

Un avocat-reclamant  dirijat de principiul judecării sine ura et studio, nu pornea acțiune de învinuire  gratuită, dacă ar fi cunoscut următoarele noțiuni, cu care e chip de luat cunoștință consultând literatura de specialitate indicată în cartoteca respectivă a Bibliotecii Republicane Naționale din  Republica Moldova.

Pedagogia specială  reprezintă instruirea preșcolară, generală și profesională a copiilor cu deficiențe în dezvoltare, pentru care sunt create condiții speciale. Subliniez: condiții speciale [6, 7, 8 ].

Ce înseamnă condiții speciale? Citez: „Condiții speciale de instruire înseamnă programe speciale de învățământ, metode speciale, mijloace tehnice, servicii medicale, psihologice, sociale și alte servicii  care ajută persoanele cu posibilități limitate să însușească programele de cultură generală și profesională”. Realizarea programelor de asistență cu adevărat umanistă  copiilor cu diferite disabilități   se face în instituții speciale. Citez: „Instituția de instruire  specială (de corecție) este creată pentru persoanele cu posibilități de sănătate limitate”.

Instituțiile medico-pedagogice speciale destinate copiilor cu deficiențe psiho-fizice sunt de opt profiluri (cu retardarea dezvoltării psihice, cu deficit intelectual, cu patologia aparatului locomotor, cu patologie verbală gravă, pentru nevăzători, pentru surzi, pentru  hipoacuzi, pentru copiii cu vedere reziduală).

Nu e necesar să ai studii superioare pentru a înțelege simplul adevăr: ameliorarea instruirii copiilor cu deficiențe psiho—fizice  urmează să fie realizată printr-un complex de măsuri  de ameliorare a spaiului special de instruire, de perfecționare a cadrelor didactice implicate în corecția specială, de ameliorare a alimentației, a tratamentelor medicale efectuate în instituția specială, de ameliorare a componentei psihoterapeutice obligatorii.

În unele cazuri, când nivelul intelectual al copilului cu deficiențe psiho-fizice nu este slab submediu, când reacțiile comportamentale ale acestuia sunt încadrate în normalitate, acest copii frecventează instituțiile de învățământ preuniversitar. Acei copii, cu intelect suficient, însă excitabili, violenți, cu reacții de purtare ce perturbă bunul mers al lecțiilor, sunt instruiți la domiciliu. Aceasta era practica, de multe zeci de ani, în Moldova și alte țări, până la năpasta trimisă din afara hotarelor naționale, cu denumirea retorică „învățământul incluziv” (2012).

Reclamantul, dl V. Meșter avea să evite pășirea pe calea greșită a aventurii scrierii cererii de chemare în judecată a subsemnatului și a dlui  Tudor Rusu, dacă ar fi știut că atunci, când ai niște dubii juridice referitor la textul unui material publicat, cel mai indicat este să te adresezi pentru explicații redacției respective. Dl V. Meșter nu a apelat la ajutorul redacției  sâptâmânalului pedagogic „Făclia”. Astfel, dumnealui a ratat ocazia de a afla despre existența, în pedagogie, a diferitor curente de gândire, diferitor concepții, despre concurența teoretică în domeniu, despre dezbaterile publice ale autorilor cu opinii diametral opuse. Ultima dezbatere-polemică de acest gen, pe paginile „Făcliei”, a avut loc între doi profesori de fizică, acum vreo două luni. Pentru cititori, desigur, primeză argumentele corecte. „În discuții, se naște adevărul”.

Ce e „învățământul incluziv”? Este un fel de cal troian de peste mări și ocean, în burta căruia se ascund o serie de consecințe negative pentru toți, în primul rând pentru copiii cu handicapul deficiențelor de dezvoltare psiho-fizică. Copiii aceștea, până în anul 2017, urmează să fie scoși din cel mai favorabil  mediu –  cu condiții speciale, din școlile-internat specializate, trimiși familiilor și încadrați în instituțiile școlare obișnuite. Dreptul  la instruire-corecție optimală a copilului cu dizabilități  este spulberat. Desființarea școlilor-internat speciale (cum a fost Școala specială din Ialoveni, spre exemplu), dăunătoare protecției sociale a copiilor invalizi, e prezentată publicului ca un progres al democrației!

Cu retorica despre democrație, drepturile copilului, progres și altele de felul acesta poți acoperi, pe un timp, idei și acțiuni greșite. Scurtarea perioadei de „adormire „  a opiniei publice cu sloganuri moderne e posibilă numai prin dezbateri publice.

În studiul „Diversiunea incluziunii handicapaților” sunt expuse consecințele lezării dreptului la instruire-lecuire-corecție în instituții cu condiții speciale acopiilor cu deficiențe psiho-motorii. În conformitate cu o lege nechibzuită, copiii cu disabilități și cerințe medico-pedagogice speciale sunt returnați familiilor, nu rareori cu părinți plecați peste hotare. Un părinte este nevoit  să abandoneze câmpul muncii, pentru a îngriji de bietul copil, pentru a-l duce și aduce de la școală. Cine din părinții acestor copii, locuitori la sate, e în stare să asigure frecventarea  policlinicii raionale, de zece ori  la rând (cura fizioterapică minimală  – băi curative, masare, tratamente electrice), primăvara și toamna, așa cum se practica în școlile-internat speciale?

Mediul școlarilor este un mediu concurențial. Concurența pentru rayting: cei mai inteligenți, cei mai puternici, cei mai crutâie, cei mai frumoși, cei mai împopoțonați, cu cei mai bogați părinți. Includerea  necugetată a copiilor cu disabilități  serioase în mediul școlilor obișnuite înseamnă  includerea copiilor cu capacități limitate în concurența elevilor nemiloasă (ca orice concurență). Trebuie să fii   suficient de puternic psihologic pentru a suporta senin umilirile voluntare sau involuntare  din partea colegilor răsfățați de soartă. Dacă avem cazuri că unii din elevii obișnuiți intră în complexe dureroase și îndelungate de inferioritate, provocate de concurența din clasă, ce să mai vorbim despre sărmăneii incluși!

Pedagogii școlari din instituțiile obișnuie, în clasele, unde au fost expediați copii cu disabilități pronunțate, mai ales subdezvoltați în plan intelectual, intră în chinurile stresării cronice, blestemând ziua când au decis să devină cadre didactice. Orientați, în activitatea didactică din sala de clasă, preponderent spre lucrul cu elevii eminenți și cei fruntași, reușind să implice o parte din elevii mediocri, pedagogii sunt nevoiți să rupă din timpul celor 45 de minute pentru a lucra cu nefericitul  inclus cu handicap, care se descurcă cu mari dificultăți, în timp ce ceilalți  elevi privați de dreptul la lecție calitativă la nivelul intelectului lor, se plictisesc, se distrează sau se umplu de ostilitate față de nevinovatul coleg. Pentru fiecare copil cu disabilități serioase inclus în clasa obișnuită, pedagogul este obligat să facă  planuri individuale  (pe fiece temă, lecție, pe tot anul de studii), scriptologie devoratoare de timp, obosire suplimentară și …rezultate insignifiante! Nivelul instruirii copiilor obișnuiți, desigur, este afectat.

Cunoașterea, în plan general, a organizării instruirii-corecției copiilor cu deficiențe psiho-fizice de dezvoltare în instituții cu condiții speciale, chestionarea pedagogilor, care  au avut în clasă măcar un copil adus în conformitate cu „pedagogia inclusivă”, al cărei multiple efecte vătămătoare sunt evudente, conduce la convingerea că „pedagogia inclusivă” este o practică greșită, nefavorabilă pentru toți: copilul inclus, părinții acestuia, cadrele didactice din școlle obișnuite, reușitei școlare a copiilor obișnuiți din clasele respective. În ultima instanță  -nefavorabilă poporului.

Istoria pedagogiei diferitor țări ne arată căutări a unor metodici și pedagogii mai eficiente, căutări realizate de către pedagogi, medici, psihologi, oameni de cultură. Posedând discernământ necesar trieri să selectării  din curentul de idei expuse în reviste de peste hotare, cadrele didactice selectau grâul de neghină. Nu tot ce strălucește e aur. Iată două citate din cugetările pedagogilor moldoveni, din anii 30 ai secolului trecut: „…o mare parte din aceste lucrări pedagogice cu conținut împrumutat sau cel puțin inspirat de o problematică străină, sunt în relații foarte vagi cu realitățile noastre românești…”[3]. „…meditând asupra lor (asupra ideilor la modă peste hotare – n.r.) putem culege tot ce este bun și frumos pentru noi  și raportându-le la sufletul moldovenesc să ne organizăm școala care ne trebuie”[4 ].

 În comparație cu preluarea  cu discernământ a unor metode și pedagogii de peste hotare de către pedagogii moldoveni interbelici,  unele implantări de pedagogii vătămătoare preluate în ultimul timp de peste hotare, care au fost impuse învățământului nostru din epoca post-socialistă, cercetătorul observă trei stranietăți. Tustrele bizarerii sunt constatate în așa- numita „reformă curriculară” (1998-2003) și în implantarea forțată la noi a așa-numitei „pedagogii incluzive „ (2012-2017). Anume: 1.Inițiativa a venit nu de la pedagogii noștri din școli, ci de la niște structuri de peste hotare, care au avut abilitatea convingerii dirigitorilor noștri în privința legalizării nechibzuite a proiectului ce urma să fie implimentat; 2.Finanțarea proiectelor a fost asumată de către bănci străine [2]; 3. Predominarea consecințelor negative în urma acestor reforme forțate, care au lezat dreptul copiilor cu deficiențe psiho-fizice  la instruire-corecții-tratamente fizioterapeutice și psihoterapeutice în mediul cu condiții speciale.

Există o diferență importantă între schema implantării „reforme curriculare  „ și schema implantării necugetatei „pedagogii incluzive”. În prima schemă de implantare, lipsea serviciul juridic special de apărare de criticile aduse de pedagogi – și mulți pedagogi au putut critica „reforma curriculară „ pe paginile săptămânalului pedagogic, fără a fi atacați juridic. În schema implantării forțate a „pedagogiei incluzive” a fost pus  un „veghetor juridic”   o „asociație obștească” de advocați. Interesant, cine îi sponsorizează?  „Lumos”? Soros? Apropo, ONG-urile cu finanțare de peste hotare au fost interzice prin lege în Bielarusia (în anul 2008) și în Federația Rusă (în anul 2015). La noi, de implantarea forțată a „pedagogiei incluzive” se ocupă activistele ONG-lui „Lumos”. Cineva din aceste activiste mi-a spus că activitatea  de implantare e finanțată „de o bancă din Anglia”.

Și iată după ce a fost publicat în „Făclia” studiul „Diversunea incluziunii handicapaților”,  s-a iscat un advocat care  a ticluit o învinuire nefondată de „instigare la discriminarea copiilor cu disabilități”, care ar îndreptăți  urmărirea judiciară a  cercetătorului – autor al studiului anaitic și a redactorului ziarului.

Însă este un „însă” imprevizibil  pentru reclamant –  instanța de judecată  poate vedea precis adevărul: în studiul prezentat ca material de învinuire LIPSEȘTE  instigarea la discriminare a copiilor cu disabilități!

În studiul incriminat pe nedrept de către dl V. Meșter, sunt reflectate consecințele unei legi nechibzuite. Cum știm, legile sunt opere perfectabile. Unele din ele fiind abrogate, când apar suficiente argumente în favoarea abrogării. Argumentele pot apărea doar în cadrul dezbaterilor. Conform Art.32 p.(1) al Constutuției Republicii Moldova despre Libertatea opiniei și exprimării, „oricărui cetățen  îi este garantată libertatea de gândire, a opiniei, precum și libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil”.

Protestez împotriva tentativei dlui V. Meșter (și a colaboratorilor?) de a încălca Constituția Republicii Moldova!

Propun ca dl V. Meșter să-și retragă cererea calomniatoare din instanța de judecată. Sau, în caz contrar, instanța de judecată să ia următoarele măsuri față de reclamantul calomniator:

  1. Reclamantul să prezinte scuze instanței de judecată pentru că i-a irosit timp cu o învinuire nefondată.
  2. Reclamantl să prezinte scuze pârâților, care au fost acționați în judecată pentu o cauză nefondată, provenită fie din ignoranță, fie din  din rea-voință.
  3. Reclamantul să copie cu scris de mână Deontologia lucrătorului justiției, în  două exemplare (unul pentru a fi prezentat instanței judecătorești, unde a venit cu falsă învinuire  calomniatoare, celălt exemplar – pentru redacția „Făcliei”).
  4. Să transmită pârâților taxa de judecată, pe care aceștea urmează să o achite ca pârâți.

Bibliografie selectivă

  1. Constituția Republicii Moldova. –Ch., 1994, Art.32, Libertatea opiniei și exprimării, p.(1), p.(2).
  2. Cronica ministerială – Proiectul Băncii Mondiale de reformare a învățământului preuniversitar din Republica Moldova. În: „Făclia”, 1996, 18 mai.
  3. Cumpătă C., Sistemul pedagogic al școalei formativ organiciste. În: „Școala basarabeană”, 1937, 4, p.1.
  4. Dragomir N., Noutățile în pedagogie. În: „Școala basarabeană”, 1934, 4-6, p. 8.
  5. Duță V., Războiul împotriva minții noastre.- București, 2002.
  6. Гонеев А.Д. и сотр. Основы коррекционной педагогики.- Москва, Академия, 2001.
  7. Зайцев И.А. и сотр. Коррекционная педагогика.- Ростов н/Д, 2002.
  8. Пузанов Б.П. Дефектология.- Москва, 1996.

****

 Prezentăm în continuare și articolul incriminat:

DIVERSIUNEA INCLUZIUNII HANDICAPAȚILOR

de Vitalie Pastuh-Cubolteanu

publicat la data de 1 aprilie 2016, în ediția nr.13(3412) pag. 6 în  Săptămânalul de informație, opinie și cultură pedagogicăFĂCLIA“ din Chișinău

Dicționarul explică termenul de handicap astfel: deficiență.  Cât privește organismul uman,  DEX evidențiază câteva variante de handicap:  Deficiență senzorială, motorie, mintală sau orice altă infirmitate a unei persoane. – Din  engl. handicap. Noțiunea de handicap are ca sinonim cuvântul dezavantaj. În școlile obișnuite, întotdeuna au fost și copii cu infirmitate minoră. Aceasta nu prăvălea procesul de instruire a celorlalți copii, nu prefăcea în infern activitatea didactică. Cui i-a venit în minte prima dată ideea includerii în clasele școlii obișnuite a copiilor cu deficiențe mintale și motorii pronunțate, care sunt scoși din centrele-internat specializate, nu știm. Știm, că în școlile  Europei apusene se aduc suplimentar copii cu infirmități, însă pentru aceștea sunt create clase aparte. Centrele-internat, de unde sunt preluați anumiți copii cu handicap moderat,  nu sunt închise!

În clasele școlilor din România, Moldova de Est, Rusia, diriguitorii învățământului trimit copiil cu handicap mintal și locomotor atât de serios, încât crează o serie de dezavantaje pentru ceilalți copii non-handicapați și pentru cadrele didactice. Se urmărește  închiderea centrelor- internat specializate. De ce se handicapează deliberat învățământul? Vom înțelege de ce, când vom afla, că invalidizarea învățământului preuniversitar se face prin filiera unei organizații nonguvernamentale plătite din Anglia. Cum a afirmat un jurnalist informat, în treaba aceasta „se învârt bani nebuni”. „Banii nebuni” plătiți unui comando de mercenari băștinași lipsiți completamente de patriotism, ne handicapează școala.

Comandoul mercenarilor infirmizării școlii și viitorului țării afirmă că protestatarii de la noi – pedagogi, psihologi, oameni de cultură care absolut nu sunt de acord cu activitatea demolatoare a comandoului totalitarist  – cică nu respectă drepturile copilului infirm, denumit eufemistic copil cu „cerințe educaționale speciale” (ces). Pentru respectarea drepturilor infirmilor, ei trebuie aduși în școlile obșnuite, iar de acum înainte,  pe primul loc în activitatea pedagogilor trebuie să stea atenția acordată instrurii copiilor cu ces. Așa afirmă, cu fermitate de fier, comandoul totalitarist.

Dreptul constituțional al majorității elevilor de a avea acces la instruire de calitate este încălcat  de umflarea de către comandou a drepturilor copiilor cu hadicap  perturbator. Este încălcat impardonabil principiul bazal al democrației: supunerea minorității deciziei majorității. Se prevedea ca învățătorii să elaboreze pentru fiecare copil cu handicap programe individuale, cu cerințe mai mici, în comparatie cu elevii obișnuiți. Programe indulgente, cu cerințe mici, vor fi elaborate și pentru examenele de absolvire (se presupune că vor absolvi și sărmanii copii cu dizabilități…). Comandoul  de invalidizare a învățământului ignorează  următoarele efecte negative ale implementării noii  directive:

  1. a) școala fiind un mediu competițional, intrarea copiilor cu handicap pronunțat, va amplifica complexul de inferioritate al bieților novici. Oricât s-ar zbate învățătorii și ar fi angelic de toleranți toți colegii de clasă, copiii cu handicap pronunțat vor  rămâne inferiori la majoritatea criteriilor de peformanță;
  2. b) zbaterea învățătorilor pentru obținerea unor rezultate inferioare la copiii cu handicap, angajarea în activitați cu stressare și irosire de timp sporite, fără remunerarea pe potrivă, va intesifica deteriorarea sănătății cadrelor didactice, deteriorare existentă, care se numește ardere profesională;
  3. c) se va micșora nivelul pregătirii copiilor obișnuiți, de la care se prevede reorientarea atenției didactice spre nenorociții cu handicap serios;

d) societatea va primi absolvenți ai școlii mai slab pregătiți. Astfel, în loc de ieșirea din criza învățământului, va avea loc înglodarea mai profundă în criză. Cunoscut lucru, criza învățământului este criză socială.

Părinții înstăriți își vor trimite copiii obișnuiți în școlile  neinvalidizate ale țărilor apusene. Acolo copiii bogaților de la noi vor benefcia de condiții normale de învățătură. Iată încă o chestie, ce face literă moartă afirmația din Lege despre accesul egal la învățătură.

Așadar, prin crearea unor asemenea clase mixte, ritmul educațional ar putea fi încetinit, ci chiar anulat”  (Cezar Adonis Mihalache, „Națiunea”,  2002, 9 ianuarie). Previziunea lui C. A. Mihalache, care comunica cititorilor, „că Europa ne-a impus”, a fost confirmată de realitate.

Iată ce mi-au comunicat câțiva pedagogi din România și Rusia despre  „învățământul incluziv”: „La noi educația incluzivă se face de mult timp. Este o tâmpenie, o pierdere de timp, nervi mâncați, scriptologie cât cuprinde, programe personalizate, lucru diferențiat pe fiecare copil, rezultate zero. În pierdere îs copiii buni, normali. Locul „inclușilor” e în școlile speciale, nu în școlile de masă, normale. Cred că e o afacere la mijloc. Performanța copiilor obișnuiți scade uimitor, rezultate slabe…” (2013, Viorica E., învățătoare din Ardeal).

Însă în Rusia, căreia Apusul nu a reușit suficient să-i impună incluziunea copiilor handicapați în școlile normale, situația e alta.”В школе и так много детей трудных, из асоциальных семей. Инвалидов мы обучаем на дому, ходим к ним домой. Олигофренов отправляем в специальные школы, такие существуют до сих пор» . („În școală și fără de aceștea sunt mulți copii dificili din familii asociale. Noi învățăm invalizii la ei acasă, mergem la ei. Pe oligofreni îi trimitem în școli speciale care există până în prezent”(2013, Vera P., Rusia, reg.Murmansc). „Сейчас считается, что отсталый ребенок в кругу более продвинутых детей будет развиваться быстрее. На самом деле получается, что сам не учится и другим не дает» („Există parerea că, copilul  retardat pus într-un mediu de copii mai evoluați se va dezvolta mai repede. În realitate, iese că nici el nu învață și nici pe alții nu-i lasă” (2013, Victoria K., Rusia, Ecaterinburg).

Concluzie: incluziunea în școlile de cultură generală a copiilor cu dezavantaj motor sau mintal avantajează minimal câțiva copii cu handicap și dezavantajează considerabil elevii fără handicap. „În plus, desființarea claselor ajutătoare este o nedreptate și față de copiii cărora soarta le-a fost potrivnică. Ei au nevoie de un ajutor educațional special, care să le asigure o pregătre profesională pe măsura posibilităților lor, nu de o educație „de masă” care să le dea măsura dezavantajului față de ceilalți. Căci efectele la nivel psihologic pentru acești copii pot fi dramatice”  (C. A. Mihalache).

Ideea corectă: „Eu aș opta pentru o școală ce să fie compartimentată  pe criterii, nivele de inteligență” (Georgeta I., profesoară de matematică din Dobrogea).

Ce e chip de contrapus  reformei de invalidizare a învățământului?

O profesoară de liceu din Chișinău, după lectura acestui material, m-a îndemnat să  pun întrebarea următoare: cine va trage foloasele de la reculul școlii generat de incluziune? Evident, nu țara, unde a fost implantată cu de-a sila „incluziunea”, ci acele companii occidentale care prin „nivelarea procesului educațional la un prag scăzut, care să asigure în viitor doar o forță de muncă brută (ieftină) și nu intelectuală”(C. A. Mihalache).

*****

Nu putem închide acest grupaj al (ne)libertății dreptului la opinie fără a insera și Acțiunea de chemare în istanță.

Judecătoria sect. Centru mun. Chişinău

Reclamant:

Asociaţia Obştească

Centrul de Asistenţă Juridică pentru Persoane cu Disabilităţi (CAJPD), str. Puşkin 16, of. 5, mun. Chişinău, Republica Moldova, MD 2012,

Tel/Fax: (+373) 22 287 090 Email: info@advocacv.md

Reprezentantul reclamantului:

Vitalie MEŞTER, Director Executiv A.O. CAJPD

Pîrît:

P.P. Făclia S.R.L.

Sediu:

str. A. Puşkin 22, Casa Presei, of. 540 Email: faclia@moldnet.md

Copîrît:

Vitalie Pastuh-Cubolteanu, autorul articolului şi administratorul site-ului http://psihologie.bonumeur.ru

str. A. Puşkin 22, Casa Presei, of. 540

CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ
privind constatarea instigării la discriminare faţă de copiii cu dizabilitate mentală şi/sau motorie, în acces la educaţie incluzivă

în fapt, Asociaţia Obştească Centrul de Asistenţă Juridică pentru Persoane cu Dizabilităţi (în continuare CAJPD) este o asociaţie constituită în vederea protecţiei, promovării şi monitorizării respectării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi pe teritoriul Republicii Moldova. Conform pct. 3.1 din Statutul A.O. CAJPD, aceasta a fost constituită pentru realizarea următoarelor scopuri: promovarea şi protejarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, favorizarea incluziunii sociale şi împlinirea lor spirituală prin acţiuni de lobby, advocacy şi programe de dezvoltare a potenţialului lor, promovarea imaginii pozitive a persoanelor cu dizabilităţi în societate, promovarea dreptului la accesibilitate la diverse nivele pentru persoanele cu dizabilităţi.

Prin art. 59 al Legii nr. 60 din 30.03.2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, asociaţiilor persoanelor cu dizabilităţi li s-a recunoscut dreptul de a reprezenta persoanele cu dizabilităţi la nivel naţional, regional si local, rolul consultativ al acestor asociaţii în luarea deciziilor referitoare la problemele persoanelor pe care le reprezintă, de asemenea participarea acestor asociaţii la promovarea politicii în domeniul incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi.

Conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 121 cu privire la asigurarea egalităţii, acţiuni în instanţa de judecată pentru protecţia persoanelor ce se consideră a fi victime ale discriminării pot înainta şi sindicatele sau asociaţiile obşteşti din domeniul promovării şi protecţiei drepturilor omului.

Astfel, fiind împuterniciţi cu dreptul de a reprezenta persoanele cu dizabilităţi la nivel naţional, în vederea asigurării protecţiei drepturilor şi intereselor legitime a persoanelor cu dizabilităţi, înaintăm prezenta acţiune, prin care reclamăm instigare la discriminare, pe criteriul de dizabilitate mentală şi/sau dizabilitate motorie, în acces la educaţie incluzivă, din partea ziarului „FĂCLIA”, administrat de P.P. Făclia S.R.L.

Ziarul „FĂCLIA” este un ziar naţional, destinat elevilor şi cadrelor didactice. Conform informaţiei disponibile pe site-ul oficial, ziarul „FĂCLIA” pretinde a fi ’’revista fiecărui cadru didactic”.

La data de 1 aprilie 2016, în ediţia nr. 13 (3412) a ziarului, pe pagina nr. 6 a fost publicat un articol, denumit „Diversiunea incluziunii handicapaţilor”, în care autorul articolului dl. Vitalie Pastuh-Cubolteanu, îşi manifestă o atitudine reticentă, intolerantă şi agresivă faţă de copiii cu dizabilităţi mentale şi motorii pronunţate, integraţi în instituţiile de învăţământ general. Atît denumirea articolului vizat, cît şi textul acestuia poartă o conotaţie negativă faţă de copiii cu dizabilităţi mentale şi motorii în sistemul de educaţie incluzivă. Titlul articolului, denumit „Diversiunea incluziunii handicapaţilor” promovează ideea că educaţia incluzivă este un act planificat împotriva ţării, iar persoanele care au iniţiat implementarea programului de educaţie incluzivă sunt numiţi de autor „mercenari cinici, lipsiţi de patriotism”, „mercenarii infirmizării şcolii şi viitorului ţării”, „comandoul de invalidizare a învăţămîntului”. Autorul numeşte educaţia incluzivă „’treaba întunecată” în care „se învîrt bani grei”. Copiii cu dizabilităţi mentale şi motorii sunt trataţi cinic de autorul articolului, fiind numiţi ofensator: „handicapaţi”, „copii cu infirmităţi”, „infirmii”, „sărmanii copii cu dizabilităţi”, „bieţii novici”, „nefericiţii cu handicap serios”. Autorul atribuie copiilor cu dizabilităţi mentale şi motorii un rol distructiv în dezvoltarea învăţămîntului, afirmînd că „ diriguitorii învăţămîntului prin înscrierea în şcolile obişnuite a copiilor cu handicap mintal şi locomotor serios creează o serie de dezavantaje pentru ceilalţi eonii si pentru cadrele didacticeşi ca ’„efect” „se va intensifica deteriorarea sănătăţii cadrelor didactice”, „se va micşora nivelul pregătirii copiilor obişnuiţi”. „în loc de ieşirea din criza învăţămîntului, va avea loc înplodarea mai profundă în criză”. în textul articolului autorul susţine activ poziţia unor pedagogi din România şi Rusia, care afirmă că „ în pierdere sunt copiii buni, normali. Locul „ incluşilor” e în şcolile speciale, nu în şcolile de masă, normale. „ în final, autorul articolului concluzionează: „incluziunea în şcolile de cultură generală a copiilor cu dezavantaj motor sau mintal avantajează minimal cîţiva copii cu handicap şi dezavantajează considerabil elevii fără handicap „.

Anterior, la data de 16.04.2015 autorul articolului vizat dl. Vitalie Pastuh-Cubolteanu l-a distribuit în spaţiul media prin intermediul propriului site pe pagina web- http://psihologie.bonumeur.ru/?p=967. Conform informaţiei de pe site-ul http://psihologie.bonumeur.ru. acesta este administrat de domnul dl. Vitalie Pastuh- Cubolteanu, iar toate drepturile de autor asupra conţinutului plasat pe site sunt rezervate proprietarului acestui blog.

Considerăm, că acţiunile autorului articolului şi administratorului site-ului http://psihologie.bonumeur.ru dl. Vitalie Pastuh-Cubolteanu şi redacţiei ziarului „FĂCLIA”, care au publicat şi au difuzat în masă ediţia ziarului cu articolul dat, constituie drept instigare la discriminare faţă de copiii cu dizabilităţi mentale şi/sau motorii, în acces la educaţie incluzivă.

Conform art. 2 din Legea nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalităţii, instigare la discriminare reprezintă orice comportament prin care o persoană aplică presiuni sau afişează o conduită intenţionată în scopul discriminării unei terte persoane pe baza criteriilor

/                 stipulate de prezenta lese. Din conţinutul normei citate, putem evidenţia următoarele elemente

/                    constitutive ale unui fapt de discriminare: 1) orice comportament, săvîrsit cu intenţie. prin care

o persoană aplică presiuni sau afişează o conduită intenţionată: 2) scopul, cu care se aplică comportamentul vizat, este de a discrimina o tertă persoană în baza criteriilor stipulate de lese. Legea nr. 121 cu privire la asigurarea egalităţii defineşte discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricţie ori preferinţă în drepturi şi libertăţi a persoanei sau a unui grup de persoane, precum si susţinerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile reale, stipulate de prezenta lege sau pe criterii presupuse.

Suprapunînd acţiunile pîrîţilor cu elementele constitutive ale unui fapt de instigare la discriminare, conchidem, că comportamentul pîrîţilor urmează a fi calificat drept instigare la discriminare. Or, autorul articolului şi-a expus, iar redacţia ziarului a distribuit mesajul, prin care a susţinut ideea că copiii cu dizabilităţi mentale şi motorii nu trebuie să frecveteze şcolile generale, locul lor fiind în şcolile speciale, promovînd astfel segregarea socială a copiilor cu dizabilităţi mentale şi motorii. Prin intermediul articolului vizat în societatea se perpetuează ideile stereotipice precum că persoanele cu dizabilităţi sunt inutile societăţii şi trebuie să fie izolate în instituţiile specializate. Este grav faptul, că un asemenea articol cu conţinut discriminatoriu este distribuit prin intermediul unui ziar, care se pretinde a fi unul „de cultură pedagogică”. Or, împărţirea elevilor în categorii ’’copii normali” şi ’’copii cu infirmităţi” nu este compatibilă etica pedagogică. O altă circumstanţă, care atribuie faptelor pîrîţilor un caracter grav constă în faptul, că ediţia ziarului în care a fost publicat articolul disputat a ieşit cu un tiraj lunar împunător (16000 de exemplare), relativ cu nr. de pedagogi din RM. Or, potrivit art. 4 lit. b) din Legea nr. 121 cu privire la asigurarea egalităţii, susţinerea discriminării prin intermediul mijloacelor de informare în masă constituie o formă gravă a disriminării.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 60 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, persoanele cu dizabilităţi au dreptul să fie recunoscute, oriunde s-ar afla, ca persoane cu drepturi egale în faţa legii. Alineatul (3) din articolul citat stabileşte că persoanele cu dizabilităţi au dreptul inalienabil la respectarea demnităţii umane indiferent de dizabilitate sau altă stare de sănătate, (…). Conform alineatului (6) din articolul citat, discriminarea persoanelor cu dizabilităţi constînd în orice deosebire, excludere, marsinalizare. limitare sau preferinţă, precum şi în refuzul de creare a condiţiilor favorabile şi de adaptare rezonabilă, care conduc la imposibilitatea sau complicarea recunoaşterii. îndeplinirii sau folosirii drepturilor civile, politice, economice, sociale sau culturale, este interzisă si se pedepseşte conform legislaţiei în visoare.

Conform art. 4 lit. b), e) şi g) din Legea nr. 121 cu privire la asigurarea egalităţii, formele grave ale discriminării sunt susţinerea discriminării prin intermediul mijloacelor de informare în masă, discriminarea săvîrşită de două sau mai multe persoane, discriminarea săvîrşită asupra unui grup de persoane.

Conform art. 18 din Legea nr. 121 cu privire la asigurarea egalităţii, orice persoană care se consideră victimă a discriminării are dreptul să înainteze o acţiune în instanţa de judecată şi să solicite: a) stabilirea faptului încălcării drepturilor sale; b) interzicerea încălcării în continuare a drepturilor sale; c) restabilirea situaţiei anterioare încălcării drepturilor sale. Potrivit alin. (2) din articolul citat, acţiuni în instanţa de judecată pentru protecţia persoanelor ce se consideră a fi victime ale discriminării pot înainta şi asociaţiile obşteşti din domeniul promovării şi protecţiei drepturilor omului.

Reieşind din conţinutul art. 27 din Legea presei nr. 243 din 26.10.1994, fondatorii, redactorii, jurnaliştii, autorii sunt responsabili pentru difuzarea informaţiei.

Astfel, în temeiul art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 121 cu privire la asigurarea egalităţii, art. 59 al Legii nr. 60 din 30.03.2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, art. 73 din Codul de Procedură Civilă,

Solicităm:

Admiterea prezentei acţiuni

  • Constatarea instigării la discriminare faţă de copiii cu dizabilităţi mentale şi/sau motorii, în acces la educaţie incluzivă în acţiunile ziarului P.P. Făclia S.R.L. şi autorului articolului şi administratorului site-ului http://psihologie.bonumeur.ru Vitalie Pastuh-Cubolteanu.
  • Retragerea din toate bibliotecile şi instituţiile de învăţămînt din Republica Moldova, care sînt abonaţi la ziarul „FĂCLIA” a ediţiei nr. 13 (3412) a ziarului din 01.04.2016 în care a fost plasat articolul cu conţinutul discriminatoriu.
  • Eliminarea articolului „Diversiunea incluziunii handicapaţilor” din spaţiul media de pe pagina web http://psihologie.bonumeur.ru/?p=967.
  • Obligarea P.P. Făclia S.R.L. şi autorului articolului şi administratorului site-ului http://psihologie.bonumeur.ru Vitalie Pastuh-Cubolteanu de a cere scuze publice pentru conţinutul discriminatoriu şi ofensator al articolului publicat prin aceleaşi mijloace de informare în masă.

Anexe:

  1. Copia certificată a statutului CAJPD
  2. Copia certificată a certificatului de înregistrare CAJPD
  3. Copia certificată extrasul din Registrul de Stat a Organizaţiilor Necomerciale privind datele despre conducătorul asociaţiei
  4. Cîte un exemplar a cererii de chemare în judecată pentru pîrîţi (2 exemplare)
  5. Copia certificată a ediţiei 13 (3412) a ziarului „FĂCLIA” din 01.04.2016 (3 exemplare, 1-pentru instanţă, 2-pentru pîrîti)
  6. Extras din site-ul oficial al ziarului „ FĂCLIA „ (3 exemplare, 1-pentru instanţă, 2- pentru pîrîti)
  7. Extras din site-ulhttp://psihologie.bonumeur.ru/?p=967. în spaţiul căruia a fost plasat articolul cu conţinut discriminatoriu (3 exemplare, 1-pentru instanţă, 2- pentru pîrîti)

22 aprilie 2016

Vitalie MEŞTER

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*