14 iulie, acest 23 august al franțujilor…

23 august 1944, 7 noiembrie 1917, 14 iulie 1789…

Foarte pe scurt: Despre 23 august 1944 s-au spus atâtea minciuni!… Și din zi a trădării naționale la cel mai înalt nivel, la nivelul regelui și al unor generali, derbedeii au făcut zi națională! O zi care a însemnat de fapt suferințe și înjosire, moarte și împilare la nivel național, profitorii de pe urma crimelor și suferințelor unui neam întreg au declarat-o zi națională, zi de bucurie, de satisfacție națională. Cinism total!

Mă mândresc cu educația primită de la părinți, oameni simpli, muncitori o viață întreagă, dar cu judecata limpede, țărănească. Cele învățate în casă m-au blocat, m-au împiedicat să intru în rândurile colegilor care an de an mărșăluiau prin fața tribunelor burdușite cu îmbuibații „clasei muncitoare”… În viața mea n-am defilat niciodată de 23 august sau de 1 mai! Într-o vreme s-a defilat și de 7 noiembrie!… Mi-a fost rușine s-o fac!…

Despre 7 noiembrie 1917… La defilarea din toamna anului 1989, la Moscova, rușii au defilat cu lozinca „Proletari din toate țările, iertați-ne!” Se despărțeau astfel de șapte decenii de minciună și crime la dimensiuni apocaliptice: milioane de ruși, de ruși și ucrainieni, de creștini, au murit într-o așa zisă luptă de clasă, în fapt o luptă între frați, între urmașii acelorași părinți și străbuni! O luptă fratricidă, care a secătuit vlaga unuia dintre cele mai mari popoare creștine! Nici azi rușii nu și-au mai revenit din dezastrul demografic provocat prin instaurarea democrației populare, a dictaturii, sanchi!, proletare, a celor mulți și obidiți!

Despre 14 iulie 1789!… Nu mai zic eu nimic, îi invit pe cititori să caute adevărul în biblioteci, pe Internet, este acum la îndemâna oricui! Numai la îndemâna francezilor nu este! Au tolerat atâta minciună, atâtea crime în numele fraternității, și se mai fălesc și azi cu ele!… Mă întreb, când în Franța se va impune adevărul despre 14 iulie, despre crimele abominabile denumite „revoluție”, așa cum s-a impus adevărul despre 23 august și 7 noiembrie, pe unde vor scoate cămașa urmașii lui Robespierre și Danton?! Căci 14 iulie nu înseamnă altceva, în cea mai scurtă definiție, decât „începutul decăderii Europei, a moștenirii creștine și greco-romane”!

Diseară se joacă finala Campionatului European… Deunăzi, în meciul dintre francezi și nemți, pentru prima oară m-am trezit că nu țin cu Franța!… Situația se va repeta diseară! Mi-au devenit tot mai anti-patici francezii pe măsură ce întârzie să ajungă la mine, la noi, publicul larg, ecoul vocilor lucide care contestă valabilitatea lui 14 iulie! Știu bine că există aceste voci și în Franța, așa cum este normal! De ce nu se aud răspicat și sonor aceste voci în țara care a inventat drepturile omului, inclusiv dreptul la opinie?! Au inventat drepturi și le-au pus deasupra datoriilor, a obligațiilor cu care te încarcă condiția de om!

Noi am renunțat la 23 august, rușii au renunțat la 7 noiembrie, francezii de ce mai au nevoie ca să se dezmeticească?! Ce le lipsește ca să se recunoască prostiți și manipulați?!

P.S.:

Procesul de dezmeticire a mea descris mai sus a început mai demult, când fără voia mea am ajuns părtaș la dezamăgirile lui Victor, devenit franțuz prin voia soartei. Apoi, în urmă cu câțiva ani, câteva zile petrectute pe Valea Loirei, mi-au oferit pe tavă imaginea reală a revoluției franceze! Nu merită nicicum majusculele obligatorii pentru toată lumea! Atâta stupiditate și sălbăticie criminală cum azi numai la Isis se mai vede!… Da! Revoluția franceză e din aceeași paradigmă cu Isis! Stabilesc această paritate având ca unitate de măsură valoarea supremă: viața insului! Individul ca persoană, ca personalitate, demn de respectat pentru esența sa divină!… Acest respect a dispărut cu totul în vălmășagul bine regizat al revoluției franceze! Ca niciodată în frumoasa istorie a Franței! Greșesc?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*