România, ca un stat post-comunist…

Se dovedește tot mai mult că în decembrie 1989 nu a avut loc nicio revoluție, ci doar o lovitură de stat, în care o facțiune a PCR a preluat puterea în stat prin crimă. De fapt o facțiune ideologică bolșevică a cucerit puterea predând statul român unor interese globale străine. Situația foștilor torționari comuniști, vinovați de crime abominabile e cel mai bun exemplu că statul român nu e o democrație autentică, ci un stat post-comunist, care a perpetuat protecția fostei nomenclaturi comuniste și a securității în structurile de conducere. Paradoxal, torționarii bolșevici din anii `50, care au fost marginalizați sau chiar judecați de regimul Ceaușescu, au devenit după 1990 ofițeri superiori și generali în rezervă, medaliați de toate regimurile „înfrânte” de Securitate: Iliescu, Constantinescu sau Băsescu. Recent, alţi doi torţionari au fost deconspiraţi astăzi de istoricii de la IICCMR, iar cazul lor va fi preluat de acum de procurori. Este vorba despre Gheorghe Boştină şi Marian Petrescu, care au făcut carieră în colonii de muncă şi închisori comuniste. Cei doi sunt acuzaţi de moartea a peste 200 de deţinuţi politici. Supravieţuitorii lor descriu regimul cumplit impus de cei doi: erau obligaţi să bea apă cu broaşte, să mănânce seminţe căzute pe jos, erau udaţi cu furtunul şi bătuţi până rămâneau fără suflare. Unul dintre torţionari este astăzi general în rezervă şi primeşte lunar 7.500 de lei, alții doar colonei cu pensii uriașe, în timp ce un angajat cu vechime la stat abia câștigă 1300 lei pe lună.

Pentru statul post-comunist integrat în UE, sunt mai importanți torționarii comuniști decât intelectualitatea și muncitorii calificați. Alexandru Vişinescu, fost comandant al penitenciarului comunist de Râmnicu Sărat, acuzat oficial de genocid și Ion Ficior, fost comandant al lagărului de la Periprava, denunţat pentru genocid, au avut pensii uriașe de la statul român în timp ce supraviețuitorii, foștii deținuți politici au rămas cu pensii minuscule și viețile distruse, deși clasa politică coruptă de la București se bate în piept complice cu Bruxelles, că în România este democrație. Sunt doar doi dintre torţionarii care au făcut legea în închisorile comuniste, însă despre ei ştiau conducerea de partid, miile de deţinuţi politici cărora le-au aplicat un regim draconic şi familiile acestora. Corneliu Coposu, Ion Diaconescu și zecile de mii de foști deținuți politic au avut pensii mizere, în timp ce torționarii lor erau ofițeri superiori medaliați de Iliescu și Constantinescu. Nimic nu e întâmplător, fapt ce arată că statul român e priozonierul unei clici post-comuniste.

Un exemplu elocvent de batjocorire a memoriei elitei românești și a celor uciși în închisori este și cazul lui Ciolpan cel care a condus penitenciarul Sighet, ucigând elita interbelică în frunte cu făuritorul României Mari, Iuliu Maniu sau episcopul unit Ioan Suciu. Legat de fostul comandant al Penitenciarului Sighet, în anii de după 1989 a fost un scandal de pomină în 1998. Președintele Emil Constantinescu l-a decorat pe Ciolpan cu „Crucea Comemorativa a celui de-al doilea război mondial 1941-1945”. Nu cred că acei consilieri prezidențiali nu știau că Ciolpan era vinovat de uciderea elitei românești la Sighet în frunte cu I. Maniu sau Gh. Brătianu, dar statul român era prizonierul torționarilor comuniști și după 1990. Își permiteau să-și bată joc de memoria celor uciși bestial în închisori. Vasile Ciolpan a fost din Vișeu de Sus, un om modest, cu trei clase primare. A luptat în al doilea război mondial și a fost luat prizonier pe frontul din Rusia. După terminarea razboiului, a venit în țară adus de Diviziile „Horia, Closca si Crisan” și „Tudor Vladimirescu”. Ciolpan a fost făcut ofiter (locotenent) și numit director al Închisorii de la Sighet în anul 1950, contribuind la uciderea a peste 300 de politicieni și intelectuali români. După 1990 a fost făcut maior și decorat de Ion Iliescu și Emil Constantinescu.

Toți acești torționari pensionari de lux se întrunesc anual la petrecerile veteranilor și sunt omagiați de statul român, în timp ce victimele lor stau la doi metri sub pământ sau, dacă trăiesc în anonimat, au pensii mizere. Așa respectă România, membră UE (parcă URSS, ce ironie?), memoria luptătorilor anti-comuniști. Potrivit lui Radu Preda, directorului Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, dacă actuala clasă politică îşi pune în mod serios problema condamnării comunismului, acest lucru va putea fi realizat doar după schimbarea legislaţiei. În caz contrar, orice discuţii despre condamnarea comunismului rămân simple exerciţii de retorică. „Repet, (avem n.a.) cazuri concrete de foşti deţinuţi politici care îşi cunosc cu nume şi prenume şi adresă anchetatorii şi torţionarii, dar în cazul lor nu putem întreprinde nimic. Din acest punct de vedere o schimbare a prevederilor Codului Penal ar fi într-adevar echivalentă cu o condamnare pe bune a comunismului, iar nu un simplu exerciţiu de retorică de la tribuna Parlamentului sau de la oricare altă tribună”. Chiar și Legea „anti-românească” 217/2015 a fost promulgată parcă pentru a închide gura celor care vorbesc de foștii deținuți politici, sfinții închisorilor, victime ale torționarilor comuniști și urmașilor lor care conduc țara, care, iată, astăzi sunt decorați, omagiați și îmbuibați de pensii uriașe de către un stat post-comunist și un parlament preocupat mai mult de privilegiile din perioada comunismului de tip bolșevic decât de recuperarea memoriei ocultate și să se facă dreptate foștilor deținuți politici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*



Ardealul, Ardealul – Pământ sfânt – Basarabie măreață

Click aici pentru film




de Dragos Andreescu








  • PARTENERI

/script-homepage.js">'; //} ?>