Basarabia – lacrimi şi durere

Ah! Cât timp va mai dura calvarul

Plin de durere şi tăceri de veacuri?

Pâinea şi sarea este adevărul,

Trecut prin apa plină de vârtejuri.

.

Cât timp va mai dura această cruce,

Căzută peste capul aplecat?

Vântul trezeşte-o lume la răscruce,

Dar, din păcate, toţi au plecat din sat.

.

Cât timp va mai ploua cu piatră

Peste destinul mort, fără cuvânt?

Blestemul orb loveşte rău în vatră

Şi-mprăştie scântei pe-al tău pământ.

.

S-a-ndepărtat copilul de părinte,

Părinţii au rămas orfani în timp,

Durerea oarbă mătură cuminte

Ograda goală şi sărmanul câmp.

.

Printre scânteile, furtunile răbdării,

Viaţa cu moartea se confruntă zi cu zi,

Un plug rămas la voia întâmplării

Ară pământul trist, de-al netezi.

.

Pământul trist – un martor peste vreme,

Înstrăinat şi singur în cuvânt,

Mai caută s-adune şi să cheme

Copiii amărâţi, pierduţi prin vânt.

.

O lume, un popor şi-o ţară-ndură

Tăria greului cu faptele-n şirag,

Duşmanii nepoftiţi şi plini de ură

Dărâmă pe ascuns hotarul drag.

.

Un neam cu-o ţară ruinată şi pustie,

Cu focul stins în sobă şi pierdut,

S-a înfrăţit cu moartea la prostie

Şi pe-un bănuţ şi-o foaie s-a vândut.

.

S-a tot vândut străinilor de-afară

Să potolească frigul strâns în prag,

Lumina zilei blândă surioară,

Veghează pacea pentru-al său meleag.

.

O ţară, un popor şi-o stea ce cade

Se luptă pentru viaţă prin destin,

Bate un clopot, că pământul arde

Prin arşiţa durerii şi de chin.

.

Bate un clopot, o lumină se-nfioară

Prin adevărul răstignit pe-aripi de fier,

Suntem cu toţii, suntem o povară

Pentru ţărâna sub albastrul cer.

.

Suntem o umbră pe pământul nostru,

O ploaie din cenuşă, un incert,

Ochii din suflet vor să-şi vadă rostul

Prin leagănul trăirilor – decent.

.

Lumina nopţii şi cu cea a zilei,

Cu strigăt mut îşi cere locul său,

Revarsă lacrimi, tulburări umile,

Durerea ce se scurge pe pârău.

.

Pământul trist cu lumea şi mai tristă

Îşi face cruce pe ascuns, tăcut,

Apă şi pâine, lacrimi şi-o batistă

Avem în ţara unde ne-am născut.

.

Apă şi pâine, sare, chin, durere,

Ne leagă un prezent şi un trecut,

Ah, Basarabie, ce tristă adiere,

Cu viaţa împletită din lacrimi şi din lut.

Un răspuns la Basarabia – lacrimi şi durere

  1. Maricel Gavrila spune:

    O poezie plina de simtire si durere. Sa speram ca, vom fi intr-o buna zi ceea ce-a fost Romania Mare !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*