Băltind în crasa-i nesimțire…

Asta nu mai e doar o bâtă azvârlită în baltă! Nici măcar o vâslă… Ci ditamai bușteanul de aroganță, prostie și aplecare spre cenzură azvârlit în capul a milioane de copii. Probabil, așa consideră Elisabeta Lipă că trebuie să se facă performanța în sport. Iei copilul și îl calci în picioare, îl dai cu fruntea de bârna de la gimnastică sau îl bagi sub apă, dacă e la canotaj sau polo, că doar trebuie să-l înveți să-și depășească limitele, nu?! Aberanta Lip(s)ă, pe care o credeam în război doar cu simbolurile naționale, interzicând Imnul României în competițiile sportive, dar lăsând manelismul vocal maghiaro-secuiesc pe post de imn grohăit, este de fapt în război cu noi. Cu țara, cu pruncii noștri…

Pentru că nu este vorba de prostie ori de vreun ghinion dat de o „nefericită” conjunctură, o eventuală nepotrivire între vorbele de ministeriabilă, chiar că „de baltă”, și adevărurile dezvăluite într-un recent volum privind violența unor antrenori asupra copiilor, când ieși să susții practic violența asupra copiilor! Să fii de acord cu ea, fie și vorbind despre cazuri din trecut, ba, să faci acest lucru în spațiul public, mai ales în condițiile în care au apărut atâtea dovezi de încălcare a drepturilor copiilor noștri în țări pretins civilizate, sau, poate, prea civilizate pentru a mai veghea să nu-și moțăie rațiunea. Nu este nici prostie, nici fudulie, ci o ură încarnată visceral!

O ură închistată într-o coajă de siguranță dată de acceptul premierului față de accesul secreto hormonal, și umoral!, de la „ieșirea” anterioară. Când și-a bătut joc de simbolurile naționale, când și-a permis să ne amenințe, prin ordin scris, pentru intonarea Imnului Național la competiții.

Lipă a rămas acolo… În nesimțirea ei antiromânească. Și cum noi nu am ieșit în stradă să cerem atunci, nu doar demisia ei, ci a întregului guvern care, nedemitând-o, era părtaș gândirii antiromânești, bâtă de lipă a prins iar a pocni.

Acum reproșează unei sportive curajul de a fi vorbit despre aceea bătaie ruptă din iadul performanțelor. Nu din raiul victoriilor. Pentru că orice pas pe podium făcut sub palma grea a antrenorului nu mai are strălucire. Poate pentru antrenorul care este fericit, nu pentru victoria copilului, ci pentru purcoiul de bani, un puroi urât mirositor, pe care știe că îl va contoriza pe seama sacrificiilor celor mici.

Dar pentru ministăreasa fadă a unui sport de performanță tot mai insipid, mai importantă decât palma grea primită de un copil care trăiește sub teroarea performanței cu orice preț, inclusiv a schilodirii, este imaginea antrenorilor care au obținut performanța. Ce dacă i-a dat sângele pe nas copilului de atâtea lovituri, copilul este doar vehiculul succesului numelor grele de antrenori! Iar pentru asta, jalnica ministăreasă, sperăm că nu a fost ministăreasă și acasă, ca mamă, ne spune că nu este de acord „cu denigrarea unor antrenori de valoare, care au obținut rezultate cu care această țară s-a mândrit ani la rând”. Nu sportivii, dară, ci antrenorii sunt piesele valorii… A unei valori în care fetele, băieții, cu tot cu julituri, entorse, lovituri și hematoame, suferă doar pentru a duce valoarea antrenorilor spre absolut, nu? Dar oare, dacă țara ar afla că rezultatele pe seama cărora „s-a mândrit ani la rând” au fost obținute cu un preț de care ar trebui să ne rușinăm decenii întregi, cum s-ar mai privi în oglindă?

Da, în sportul de performanță este nevoie de sacrificiu și disciplină! Doar că a îndura violența uni antrenor nu înseamnă disciplină și nici a tăcea, pentru că așa vrea cel mai incompetent ministru al sporturilor, nu înseamnă sacrificiu de dragul unei medalii…

Și da, așa cum ne strângem ramurile durerii suportate de copii noștri pe alte meleaguri, bulgărele Bodnariu declanșând o avalanșă de cazuri, așa trebuie să ne dezvelim și lucrurile îndurate de copii noștri, acasă…

Altminteri, nu vom fi cu nimic mai presus de sistemele pe care le reclamăm acum…

6 răspunsuri la Băltind în crasa-i nesimțire…

  1. Iulia spune:

    Numai un suflet nobil poate aprecia educația prin DA si poate alege liniștea, înțelegerea, tandrețea, alinierea spirituală la normele bunului simt, in locul laurilor, fie ei chiar si de aur. Campionii sunt învingători ai podiumurilor, dar victime ale veleitarii de antrenor sau părinte. Violenta este dopajul nedepistabil si cel mai grav! Educația prin blândețe, chiar daca nu scoate campioni, formează oameni înalți spiritual, pe viața. Felicitări pentru un articol atât de curajos!

  2. Domnule Cezar Adonis Mihalache, medaliile, titlurile strălucite și recompensele bănești substanțiale NU le primește antrenorul, ci sportivul. Nu sunt de acord cu violențele, altele au fost modalitățile concrete prin care am făcut eu școală cu zeci de promoții (motiv pentru care mii de foști învățăcei de-ai mei mi-au făurit statuie în sufletul lor, iar foarte mulți îmi reamintesc, adesea, lucrul acesta), dar o mustrare, o ironie, un semn dezaprobator cu degetul, o pălmuță simbolică la funduleț înseamnă chiar a face educație, a spune NU AȘA! Educația se face cu DA și NU; cu laude, recompense și cu pedepse. BARNEVERNET crede altfel, de aceea se poate „lăuda” cu marea sa performanță: cel mai josnic criminal serial din ultimii 70 de ani: Breivik Behring Anders, cel care a masacrat 77 de oameni, în iulie 2011, la Oslo și pe insula Utoya. Pentru aiuritoarea gafă cu interzicerea imnului, nu o pot scuza pe Elisabeta Lipă, dar faptul că încearcă să oprească hăituirea antrenorilor străluciți de către persoane care nu se pot mândri cu merite similare în pregătirea de performeri AI ROMÂNIEI (sublinierea mea), d-na Lipă merită elogii.

    • Cezar Adonis Mihalache spune:

      „ Educația se face cu DA și NU; cu laude, recompense și cu pedepse”. Cu pedepse?! Sunteți profesoară! Cum vă pedepsiți elevii/studenții?!

      • Domnule Cezar Adonis Mihalache, sunt dublă mamă și triplă bunică, prin urmare câte ceva precis știu. Pe elevi și studenți, un dascăl foarte bun îi pedepsește cu o frază care să-i facă să înțeleagă în ce fel au greșit, frază rostită cu fermitate, dar civilizat, deoarece stilul BARNEVERNET înseamnă exact antieducație. Alteori, este de ajuns o privire de reproș sau o clătinare a capului, o ironie sau chiar o glumă de bună calitate și potrivită respectivei împrejurări. Pedeapsă nu înseamnă obligatoriu ciomăgeală, care nu are căuta acolo unde există tact pedagogic. Am fost, mereu, un profesor care și-a respectat învățăceii, dar care nu le-a îngăduit comportamente incorecte. Din fericire, mă bucur, în continuare, de respectul și gratitudinea foștilor elevi, studenți. Cele câteva excepții – inevitabile – confirmă regula. Am citit, azi, într-o librărie, mizeriile scrise de Maria Olaru. Ce tristețe! Ce atitudine dezgustătoare! Într-o viață de om, am citit câteva biblioteci, am conspectat sute de cărți, am numele scris pe zeci de volume de studii și de beletristică, am publicat sute de studii și articole, inclusiv în prezent, citesc și scriu foarte mult, dar nu am întîlnit în vreo carte atâta venin și incoerență, autoadulare și arogarea poziției de judecător suprem și infailibil, ură contra unor oameni care i-au făcut enorm de mult bine acestei tinere, precum și României. O contrazic chiar și fotografiile alese spre a alcătui iconografia volumului. Se apropie Jocurile Olimpice. Neprietenii patriei noastre au dorit batjocorirea României, a valorilor sale, demoralizarea sportivilor, a antrenorilor din România. Eu nu-i pot aplauda pe inamicii adevărului. În săptămânile trecute, le cășunase pe Opera Națională din București (noi fiind o recunoscută putere în domeniu). Acum, a venit rândul gimnasticii, unde avem tradiții strălucite, dar s-a instalat o criză serioasă. Eu nu o pot aplauda pe Maria Olaru, nici pe alții care procedează în felul acesta. Numai bine!

        • Ilie Constantin spune:

          In purcoiul de aberatii specifice, madam Balteanu scapă ici-colo cate un fragment micut, dar important, care o caracterizeaza. Punand cap la cap destainuirile ai, adesea pline de dispret la adresa cititorilor, descoperi cum a putut sa ajunga o asemenea auto-laudatoare ingamfata sa imparta lumea in EA şi restul (majoritatea satanisti, sarlatani, etc.) Intrezaresti inceputurile, in care, frustata fiind de jalnica prestatie la Posta, porneste sa dea din coate, ba cu Partidul, cu FDUS, cu regalistii, cu satanistii, cu strigoii, sau chiar cu Lorin Furtuna… Din cauza unor astfel de persoane, Romania pierde secunde nenumarate, in loc sa se vindece de cancerul scorpiilor care sug pe unde pot, sa se umple de respect personal in defavoarea societatii.

        • kuky spune:

          mama dubla ???? pai daca ai doua, de de nu te operezi ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*