Între politică și morală…

Între politică și morală este o prăpastie greu de trecut. Nu o spun eu, ci oameni mari ai istoriei. Un filozof italian, Machiaveli, spunea că în politică n-are ce căuta morala, ci doar interesul. Rareori s-au remarcat conducători de state cu comportare morală, de sfinți. Poate cronicarii de curte le-au scris cronici și istorii, în care ei au apărut ca unii coborâți cu hârzobul din cer. În realitate, sub masca spoită cu aur se ascundeau tot felul de crime, intrigi, afaceri murdare, bogății stoarse fără milă și fără drept de pe spinarea mulțimii, a poporului. Interesele politice au făcut ca morala, conștiința, să fie aruncate la coșul de gunoi.

Să ne oprim puțin la cazul lui Pilat, fiindcă ne este mai proaspăt din Sfintele Evanghelii citite în preajma Sfintelor Paști. Era guvernatorul Palestinei, țară ocupată de romani. Funcția lui echivala cu cea de rege. Avea puteri discreționare în țara respectivă. Nu era un om imoral. Cunoștea legile romane și își făcea conștiincios datoria față de imperiu și față de împăratul (cezarul) de la Roma. Din documentele păstrate încă în arhivele Vaticanului aflăm că Îl tolerase pe Mântuitorul și Îl urmărise chiar cu simpatie, atât el, cât și soția lui. Redactase rapoarte către împărat, în care-L elogiase pe Iisus, reușind să stârnească chiar interesul împăratului. Cezarul chiar dorea să-L cunoască personal pe Iisus. Iată că interesele religioase, invidia și viclenia arhiereilor evrei îl pun pe Pilat într-o situație penibilă. Îl pun între ciocan și nicovală. Arhiereii cereau cu orice preț condamnarea la moarte a lui Iisus. Pilat își împlinește datoria lui de judecător suprem și Îl judecă pe Iisus. Nu găsește în El nici o vină și aceasta o mărturisește public, în mai multe rânduri. Încearcă să-L salveze pe Iisus de la moarte, să-L elibereze chiar, dar nu poate. Avea la dispoziție foarte puțini soldați, se pare că numai o sută. Ceruse întăriri guvernatorului din Siria, dar de la Damasc până la Ierusalim drumul era lung, greu și se făcea pe jos, așa că ajutoarele întârziau să vină. Ca om politic și comandant militar, Pilat își dădea seama că nu poate ține situația sub control cu forțele pe care le avea la dispoziție. Autoritățile religioase puteau deveni primejdioase, fiindcă aveau destul de mare aderență la popor, iar nemulțumirile erau multe și profunde.

O răscoală putea izbucni în orice moment și reușita ei însemna alungarea administrației romane, iar, o dată cu aceasta, căderea capului guvernatorului. Mai mult, arhiereii îl amenințau pe Pilat că se vor plânge cezarului, fiindcă guvernatorul nu condamnă la moarte, conform legii romane, pe unul care se pronunțase că este împărat. Șantajul era copleșitor. Rezultatul lui ar fi fost decapitarea guvernatorului. Conștiința îi spunea că Iisus este nevinovat, interesul politic și personal îl determina să treacă peste orice considerente de ordin moral și să hotărască moartea Mântuitorului. Nu este atât de ușor să iei o asemenea hotărâre. Pilat era o rotiță dintr-un mare mecanism, mașinăria administrației imperiale. Nu făcea ceea ce voia, ci ceea ce trebuia, ceea ce era în interesul imperiului pe care-l reprezenta. A neglija îndatoririle politice și a respecta comandamentele morale personale, ar fi însemnat sfârșitul lui politic și fizic. De dragul poziției sociale, sacrifică glasul conștiinței. Interesul politic sacrifică principiile morale.

Câte cazuri de acest gen nu întâlnim și în zilele noastre! Din păcate! Interesul politic îi face pe mulți politicieni să încalce considerentele morale. Ca om, poate n-a ucis o muscă; în calitate de om politic este nevoit să declare război, în urma căruia să rămână mii de morți. Ca civil poate n-a furat un măr; ca om politic este nevoit să execute comenzi ale unor forțe din umbră, fie că acestea sunt partide politice, grupări infracționale cu mare putere de influență și să aprobe furtul bogățiilor țării, spolierea locuitorilor cu tot felul de biruri, care ajung în buzunarele unor potentați ai zilei și multe altele de genul acesta. De dragul câștigurilor mari, de dragul funcției și poziției sociale, mulți uită de Dumnezeu, de cele ce au învățat de la părinții și bunicii lor, de cele ce au citit în cărți și devin de nerecunoscut. Execută personal sau prin alții tot felul de acte infracționale și imorale, ajung de ,,nu mai au nici tată, nici mamă”, ci numai interes. Cel care reușește să ocupe funcții politice și să fie în același timp om integru din punct de vedere moral este un adevărat sfânt. Cunoașteți vreunul?

Un răspuns la Între politică și morală…

  1. Ecaterina Cismaru spune:

    Nu cunoaştem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*