Blestemul aurului dacic – Comoara din Cetatea Căpâlna

Au crezut într-un câștig facil și au răscolit siturile arheologice în căutare de comori, dar comorile străbunilor geto-daci, ca și în cazul faraonilor egipteni, sunt protejate de blesteme groaznice. Mesajul acestor tezaure este unul special și nu întotdeauna acestea reprezintă doar valoarea lor financiară de piață, la care se poate adăuga valoarea timpului când au fost create. Doar în anul 2015 au fost recuperate comori dacice de zeci de kilograme de aur, iar patru hunedoreni au fost condamnați la închisoare și despăgubiri de milioane de euro. Da. Patru hunedoreni, ce se credeau infailibili, au fost anchetați de traficarea a trei tezaure de bijuterii şi monede antice extrase ilegal din siturile vechilor cetăţi dacice din Munţii Orăştiei şi Sebeşului, tezaurele fiind în valoare de aproape patru milioane de euro. Ei au fost condamnați la închisoare și la plata unor despăgubiri colasale, de către tribunalul Hunedoara. Două dintre cele patru persoane au fost condamnate la câte șapte ani şi patru luni de închisoare şi trei ani interzicerea anumitor drepturi. Un al treilea a primit o pedeapsă de patru ani de închisoare, iar al patrulea a primit o condamnare de șase ani şi patru luni.

Magistraţii au dispus obligarea a două dintre persoane de a returna obiectele de patrimoniu sau contravaloarea lor în bani. „Obligă pe inculpaţi în solidar, să restituie părţii civile Statul Român, prin Ministerul Culturii, tezaurul alcătuit dintr-un număr de 3.572 monede Lysimach şi Pharnakes, din aur, sau să plătească părţii civile contravaloarea acestora, în sumă de 3.771.950 euro. Obligă pe inculpaţi în solidar, să plătească părţii civile Statul Român, prin Ministerul Culturii, suma de 22.600 euro, reprezentând valoarea compensaţiei echitabile plătită de partea civilă pentru recuperarea unui număr de 28 monede Lysimach, din aur. Constată că partea civilă Statul Român a recuperat: un număr de 28 monede Lysimach, din aur; tezaurul alcătuit din 35 denari romani din argint şi o tetradrahmă, precum şi tezaurul alcătuit dintr-un colier cu pandantive şi doi cercei, din aur”, a informat Tribunalul Hunedoara. Cele patru persoane au fost trimise în faţa instanţei Tribunalului Hunedoara în toamna anului 2012, fiind judecate în stare de libertate, iar procurorii au stabilit că ar fi produs un prejudiciu de circa patru milioane de euro. Potrivit procurorilor, în perioada 1998 – 2009, cei patru au desfăşurat activităţi sistematice de detecţii şi săpături neautorizate în situl arheologic Sarmizegetusa Regia în urma cărora au extras şi valorificat ilegal pe piaţa neagră a antichităţilor mai multe tezaure arheologice, pierdute astfel pentru Patrimoniul Cultural Naţional. Cel mai valoros tezaur, în valoare de 3.794.550 euro, a fost alcătuit din 3600 monede Lysimach, Pharnakes şi Asander, care reprezentau 30 de kilograme, din aur. Bunurile au fost extrase în august 1998, din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, punctul Şesu Căprăreţei, iar la data trimiterii lor în judecată, doar 28 de monede Lysimach erau recuperate.

Un alt tezaur traficat de cei patru, potrivit procurorilor, a fost estimat la 100.000 euro, fiind alcătuit dintr-un colier cu pandantive şi doi cercei din aur. Acesta a fost sustras în perioada 2002 – 2003 din situl cetăţii dacice de la Căpâlna (jud. Alba). Tezaurul a fost dat în urmărire internaţională încă din 2005, aflându-se la un cetăţean din Germania, după ce a fost valorificat în vara anului 2008 în Serbia. Colierul şi pandantivele au fost recuperate şi depuse în colecţiile Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia. Cei patru au mai fost acuzaţi şi de traficarea unui tezaur de 35 de denari romani din argint şi o tetradrahmă, descoperite în anul 2000 din punctul arheologic Dâncu Mare. Bunurile au fost recuperate şi se află și acestea la muzeul din Alba Iulia. Ce au făcut cu acest câștig nemuncit? Potrivit procurorilor, banii primiţi de inculpaţi în urma traficului de obiecte de patrimoniu au fost reciclati astfel. „Pentru reciclarea sumei de 3.000.000 mărci germane, rezultată din valorificarea tezaurului sustras, inculpaţii au achiziţionat o spălătorie auto (ulterior modernizată şi împrumutată frecvent cu titlu de aport asociat), două parcuri auto cuprinzând 20 de autoturisme de lux, 33 de parcele de teren în intravilanul municipiului Deva, acţiuni bancare, o vilă cu piscină, apartamente în municipiul Deva. Aceştia au petrecut vacanţe în Europa de vest, Tunisia şi Japonia etc.”, informeaza Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Cetatea dacică de la Căpâlna a fost ridicat în timpul domniei lui Burebista şi şi-a încetat existenţa în urma unui incendiu de proporţii ce a avut loc în timpul războaielor daco-romane de la începutul secolului al II-lea d.Hr. Turiştii pot observa în prezent zidurile groase de peste trei metri, prin care se mai poate reconstitui forma ovală a cetăţii. Deasupra acestora mai există ruinele unui turn de aparare, cu latura de aproape zece metri. S-a mai pastrat şi un coridor boltit, prin care se asigura accesul la creneluri şi la turnul de aparare. Zidul, care avea o lungime totală de aproximativ 270 de metri, a fost parţial distrus după pacea încheiată în urma primului război daco-roman şi reconstruit apoi în grabă în preajma celui de-al doilea conflict. Cetatea de la Căpâlna a fost unul dintre obiectivele strategice ale dacilor în cadrul sistemului de apărare construit împotriva invaziei romanilor. Menirea ei era aceea de a bara accesul pe drumul care, pornind de la Polovragi, străbătea munţii prin Pasul Urdele şi cobora în Valea Sebeşului. Aflată la altitudinea de 610 metri, cetatea forma împreună cu fortificaţiile de la Costeşti, Băniţa şi Tilişca o reţea de apărare in jurul marii cetăţi de la Sarmizegetusa.

Aici a avut reşedinţa un nobil ce făcea parte din suita regilor daci. Cetatea era întărită cu blocuri de calcar ecarisat, aidoma celor mai impunătoare fortificaţii din Munţii Orăştiei, iar bogăţia materialului arheologic descoperit aici demonstrează amploarea relaţiilor economice derulate la Căpâlna. Starea în care s-au păstrat zidurile este, însă, mai proastă decât la alte cetăţi din Munţii Orăştiei. Trupele romane, conduse de împăratul Traian, au asaltat de două ori cetatea cucerind-o în ambele razboaie, în 101-102 şi 105-106, aducându-i de fiecare data distrugeri importante. Accesul spre cetate se face de pe drumul naţional 67C, în apropierea satului Căpâlna, pe Valea Frumoasei, la ieşirea din localitatea Mărtinie, la circa 19 km de Sebeş.

Fortificaţia de la Căpâlna a fost inclusă în lista patrimoniului mondial UNESCO în 1999, la poziţia Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei. Ea va fi restaurată printr-un proiect finanţat de la bugetul statului în valoare de 24 milioane de lei (peste 5 milioane de euro). Proiectul de reabilitare a obiectivului de patrimoniu, aflat acum în ruină, cuprinde lucrări de consolidare, restaurare şi conservare a vestigiilor arheologice. Zidurile Cetăţii de la Căpâlna ar urma să fie reconstituite integral, iar terenul consolidat. La fel, traseul de vizitare va asigura punerea în valoare a sitului, prin realizarea de alei şi poduri de acces în cetate, cu puncte de informare şi semnalizare. În exteriorul fortificaţiei, la baza dealului aflat lângă drumul naţional, se va construi un obiectiv pentru primirea turiştilor şi va fi spaţiu pentru informare, expunere, depozitare şi cercetare a monumentului. De asemenea, este vizată şi reabilitarea căii de acces şi pietonale spre situl UNESCO, dar şi amenajarea unor parcări.

Comoara dacică de la Căpâlna (jud. Alba), estimată la 100.000 euro, este alcătuită dintr-un colier cu 26 de pandantive rombice şi doi cercei din aur cu pietre semiprețioase. Acesta a fost sustras în perioada 2002 – 2003 din situl cetăţii dacice. Colierul şi pandantivele au fost recuperate şi depuse în colecţiile Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia. Acest muzeu a propus pentru luna aprilie a anului 2012, în cadrul manifestării expoziționale „Exponatul lunii – noi piese arheologice de mare valoare din colecțiile muzeului”, să fie prezentată Comoara dacică de la Căpâlna. La vernisajul acestei expoziții a fost spusă și povestea inedită a acestei comori strămoșești.

Această comoară dacică a aparținut de fapt Frăției Getice, adică acelei alianțe de principi geți, urmași ai Geților de Aur primordiali, care au dorit să transmită pe mai departe mesajele lor secrete, dar foarte importante pentru cei ce s-au născut special ca să le „citească”. Ei știau că tot aceleași suflete vor veni la reîncarnare și au lăsat „jaloane” spre a putea transmite pericolul iminent de care trebuie să ne ferim, să fim prevestiți. Este vorba de intervenția unui alt corp ceresc în regulile fixe ale sistemului nostru solar actual, cu consecințe cataclismice de neimaginat pentru planeta noastră și condițiile de viață de aici. Doar tradiția, cu toate ale sale poate salva specia umană; doar întoarcerea „la izvoare”, fără remușcări, va așterne un nou viitor oamenilor ce se vor salva. Pe vârfurile munților de peste tot stau vlahii – urmașii Geților de Aur primordiali -, cei ce au trecut prin zidul de apă al ultimului potop planetar („wall” = perete; val – ah = valul durerii) și își cresc turmele salvatoare de animale, păstrând tradiția cu orice preț. Trebuie să știm cum să ne ridicăm o locuință cu ce ne oferă natura, trebuie să ne hrănim pe o planetă pustiită, sau aflată în întuneric… Va trebui …

Dacă vom privi atent forma acestor pandantive vom vedea că sunt identice cu cele ce apar pe una din cnemidele Frăției Getice descoperite la Agighiol (Valea Nucarilor; jud. Tulcea), pe cnemida aceleiași frății descoperite la Golyamata Movila – Bulgaria, dar și pe vasul – cap uman – sceptru – rhyton descoperit în mormântul principelui get, membru al frăției, de la Peretu – Pirum (jud. Teleorman). Simbolul acestui pandantiv este al celor două lumi care se vor suprapune la ceas de taină, atunci când numărul patru (cele patru colțuri ale Pământului fixat) va deveni opt (semn al octogonului, al infinitului, al cosciugului). Planeta se va da peste cap; nu va mai fi fixată de nimic în spațiu. Semnul geto-dac al sabiei cu vârful întors, al lupoaicei dacice ce întoarce capul și mușcă, al căciulii dacice cu vârful întors, al sceptrului în formă de cap de pasăre cu ciocul întors, este cel ce ne spune că nu putem scăpa de acest cataclism niciodată. Periodic el lovește. Asemenea cu vasele getice tip rhyton care nu pot sta pline fără un suport special, asemenea amforelor care nu pot sta în picioare fără un suport, tot așa și aceste pandantive stau doar animate de cer, de lanțul evenimentelor, de ZA – moș (Zaua cea bătrână a lanțului ce ne ține fixați din cer). De aceea noi suntem și „Moș – nenii”, „cei vechi” care știm ce va mai fi (eu mă trag din neam de moșneni prahoveni). După cataclism trebuie să fixăm din nou Pilonul Get (semn egiptean, al Bisericii Vechi Valaho-Egiptene) și să reconstruim în jurul său Lumea, cu cele patru zări ale sale (semnul lui 4), al tetrapilonului de mai târziu (construcție romană inexplicabilă pentru istorici ce îi acordă doar o funcție decorativă), dar semn asemănător Troițelor românești din răspântii (fixarea celor patru colțuri ale Lumii, a echilibrului necesar existenței). Întâlnirea celor două lumi va fi precum forma vaselor – clepsidră din argint ale Frăției Getice (Cupele Marii Uitări; descoperite la Agighiol și Porțile de Fier – România, dar și la Rogozen – Bulgaria).

Comoara Frăției Getice de la Căpâlna trebuia să își prezinte mesajul multimilenar în fața noastră. De aceea nu a reușit planul înstrăinării sale. Ea aparține dintotdeauna acestui pământ românesc și acestor pământeni locali încărcați de istorie și datori unei misiuni supramundane.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*