Ţinut în viaţă printr-un miracol divin

Cineva a avut grijă ca liftele păgîne să sară la gîtul Europei creştine, să asedieze cetatea celor 2000 de ani de creştinism, de mucenicie, sacrificiu şi moarte pentru credinţa în Dumnezeu! Mulţi au voit să ne cucerească pentru a ne impune dumnezeul lor, însă, în istorie, creştinii şi-au aparat credinţa cu preţul vieţii! Astăzi, se încearcă supunerea cu armele manipulării. Presa vîndută şi aservită promovează anormalitatea, satanismul, homosexualitatea, încercînd distrugerea fiinţei naţional-creştine. Slugi ai Turnului Babel, unii jurnalişti se cred mari analişti şi comentatori de temut! În realitate, nu sînt decît nişte indivizi parşivi, agresivi, susţinători fervenţi ai devianţei şi decăderii umanităţii, seniori ai comerţului cu suflete, încît te cruceşti cu cîtă imbecilitate lovesc în Biserică şi în creştinismul european! Te cruceşti cît de uşor pot pune pe butuci valorile naţionale şi cît de uşor poate fi manipulată generaţia naivă a feisbucului! Anormalitatea, pornografia, ateismul şi libertinajul sînt supra-promovate în România! Liderii din umbră, în stare sevraj, ai Bruxelles-ului, joacă pe degete multiculturalismul (amestecul religiilor şi  culturilor), „rarefierea” populaţiilor creştine şi instalarea controlului total.

Nu-i de mirare că chipul „monstrului antihrist”, prezent în mass-media, postere, afişe, reclame, în cărţile şi jocurile pentru copii, îmbolnăveşte sufletul lor nevinovat, iar ei încep să gîndească cu mintea stăpînilor, în slogane de robot setat pe autodistrugere. Sîntem vinovaţi pentru că permitem educarea copiilor noştri după calapoadele erorilor occidentale, pentru că îi lăsăm să ni-i deformeze televizorul, internetul, cluburile, strada, filmele şi activităţile deviante, de import. Susţinătorii unei Europe Laice, dezbrăcată de orice morală creştină, au cerut în Parlamentul European blocarea acţiunilor cu caracter religios creştin, promovarea homosexualităţii şi acordarea de drepturi speciale pentru migranţii care au sufocat Europa. Cel mai înfocat susţinător al decreştinării Europei fiind, în vremea mandatului său, însuşi, preşedintele consiliului Europei, Herman Van Rompuy, personajul despre care se spune că ar fi făcut spume la gură (avea o doză la bord) cînd a ajuns în România pentru prima oară. „Să terminăm odată pentru totdeauna cu aceste ciori negre din Carpaţi”, a strigat Rompuy, referindu-se la preoţii şi călugării creştini. Totuşi, la noi nu e totul pierdut! Tineretul a strîns rîndurile în jurul Bisericii, în şcoli se predă încă religia, iar părinţii îşi învaţă copiii „Tatăl nostru” şi „Înger, îngeraşul meu”, chiar dacă autiştii de serviciu medaliază ateii cu „Nihil sine Deo”, iar, „Taxi”-metriştii şi asociaţii lor nu văd pericolul Moscheii lui Erdogan din Bucureşti din pricina Catedralei Mîntuirii Neamului!

Deruta vine însă şi de la exponenţii ştiinţelor! Exemplu elocvent este Stephen Hawking, care, drept mulţumire că Dumnezeu îl ţine în viaţă printr-un miracol, l-a negat pe Dumnezeu în repetate rînduri. Hawking susţine că miracolele religioase „nu sunt compatibile cu adevărul ştiinţific”. Are dreptate! Miracolele divine sînt incompatibile cu ştiinţa, atunci cînd limitele cunoaşterii au ajuns la graniţă! Dumnezeu i se ascunde lui Hawking mai bine decît îşi poate imagina ştiinţific şi se „amuză copios” la auzul aberaţiilor! Cum se face, totuşi, că şi savanţii părăsesc lumea, nu printr-o formulă ştiinţifică, ci la fel ca toţi muritorii? Cum se face că moartea este egală pentru toţi? De ce nu a descoperit Stephen Hawking formula ştiinţifică a nemuririi, dacă tot îndrăzneşte să se ia de piept cu Dumnezeu în cartea sa „A Brief History of Time” („O scurtă istorie a timpului”)? Într-un interviu acordat publicaţiei „The Guardian”, Hawking a afirmat că nu crede în viaţa de după moarte, caracterizînd conceptul drept „basm pentru oamenii fricoşi”. Nu cumva, darwinismul este un basm pentru copii, inventat de atei, Domnule Stephen Hawking? Dumnezeul necreat şi indestructibil a creat Universul în baza unor legi divine, unele desluşite de savanţi şi, regretabil, folosite în scopuri distructive. Numai cunoscînd aceste „legi” şi respectîndu-le vom reuşi să ne apropiem de Dumnezeu. Savanţii au descoperit prea puţine piese din infinitul puzzle creat de Dumnezeu.

„Sunt ateu!”, a afirmat Hawking într-un dialog cu jurnalistul spaniol Pablo Jauregui. Foarte bine, e ateu pe pielea lui! Ce este, oare, ateul, dacă nu un personaj răzvrătit împotriva ordinii firii, care are convingerea eronată că Universul se învîrte în jurul teoriilor sale, chiar dacă în îngustimea sa de vederi nici nu-i bănuieşte infinitatea. „Când discut cu un ateu e ca şi cum aş discuta cu uşa. Între un credincios şi un necredincios nu există nici o legătură. Ăla e mort, sufleteşte, iar celălalt e viu şi între un viu şi un mort nu există nici o legătură. Credinciosul creştin e viu”, afirma celebrul filosof şi teolog Petre Tuţea. Şi Iisus Hristos e viu pentru creştini, domnule Stephen Hawking! Sigur, fizicianul face cinste ştiinţei, dar în ce priveşte metafizica, a intrat pe teren alunecos şi i-a fugit pămîntul de sub tălpi! N-a reuşit să-şi depăşească abecedarul cunoaşterii de sine, nici pe cel al percepţiei de dincolo de aparenţe. Să nu uităm că fizicianul, transformat de mass-media în formator şi manipulator de opinie, a recunoscut oficial că a greşit cu teoria care spunea că în Gaura Neagră informaţia este distrusă! Teoria i-a fost demontată de un alt savant contemporan.

Hawking,  însuşi,  un miracol divin, dată fiind longevitatea sa nemaiîntîlnită în condiţiile unei boli degenerative, ar fi trebuit să descopere de ce lumea este făcută preponderent din materie şi nu din antimaterie? De ce materia şi antimateria nu au fost create în părţi egale la „Facerea” Universului? De ce nu a descoperit formula fizică a nemuririi? Hawking nu este cu nimic mai presus decît Nicolae Constantin Paulescu, părintele insulinei, „personalitate dominată de cunoaşterea adevărului pe calea naturală, a inferenţei ştiinţifice, latură reprezentată de concepţia „Scio Deum esse” („Ştiu că Dumnezeu există”); şi cunoaşterea adevărului pe calea supranaturală, a revelaţiei, latură reprezentată de concepţia „credo in Deum” („cred în Dumnezeu”)” (C.P.).  Stăruinţa prin care Hawking neagă existenţa lui Dumnezeu ţine, mai degrabă, de condiţia de om captiv în propriul trup, cunoscut fiind faptul că fizicianul comunică cu ajutorul unui muşchi al obrazului conectat la un senzor şi la un sistem de redare computerizată a vocii. Dar creierul? Greu de înţeles aspectul, deoarece nu există explicaţii de natură ştiinţifică convingătoare, fiind caz unic…Să nu ştie Hawking că scrierile biblice ţin de o super-ştiinţă divină, iar omul, ca specie atît de armonios şi inteligent creată, n-a apărut ca o ciupercă după ploile cosmice? Laborator extrem de complex, omul are un Creator, dar „Nebunul zice în inima lui: nu există Dumnezeu!”. Ce ştiu savanţii despre suflet? Doar că acesta cîntăreşte trei grame. Dacă Hawking nu crede în Dumnezeu doar pentru că nu îl poate vedea, nu înseamnă că Dumnezeu nu există. Nici gîndul nu poate fi văzut, dar există! A văzut cineva vreodată un gînd?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*