„Și le-aş da orice mi-ar cere, că-s fetele mele

Cu toţii am tresărit poate la auzul acestor versuri: „Am făcut la viaţa mea şi bune, şi rele, dar mă mândresc cu ceva, cu fetele mele. Ele-mi aduc alinarea şi-mi alină supărarea şi le-aş da orice mi-ar cere, că-s fetele mele!” Poate nu am ştiut cine interpretează acestă melodie atât de iubită de către părinţii de fete, dar acesta nu era altul decât interpretul de muzică populară Ilie Roşu, membru de marcă al Ansamblului Artistic „Doina” al Armatei.

Pasiunea sa pentru muzică a venit din copilărie, dar împlinirea vocaţiei sale ca interpret de muzică populară, s-a materializat odată cu angajarea în cadrul Ansamblului Artistic al Armatei din Bucureşti. Prin înaltul profesionalism ce există în cadrul instituţiei mai sus amintite, Ilie Roşu s-a format ca om, dar şi ca artist. Fiind licenţiat al Facultăţii de Arte, specializarea Pedagogie Muzicală din cadrul Universităţii Spiru Haret din Bucureşti şi dorind permanent să evolueze profesional, a colaborat cu mulţi dirijori de prestigiu, precum Paraschiv Oprea, Constantin Arvinte, Marin Ghiocel, Nicu Creţu, Marin Alexandru şi Adrian Grigoraş. A imprimat peste treisprezece albume cu piese din zona Muntenia şi subzona Teleorman, piese prezentate şi la postul de televiziune Naţional TV, la Radio România, dar înregistrate şi la Electrecord. Piesa sa de referinţă este „Fetele lu’ tata”. Ea este cea care l-a consacrat încă din anul 1996. În anul 2000 pentru meritele sale deosebite ca interpret de muzică popular a primit premiul RBA pentru cel mai vândut album, cu „Fetele lu’ tata”. Au urmat multe spectacole, colaborări cu multe instituţii de gen, iar în luna aprilie 2011 a fost premiat la Festivalul Naţional al Muzicii Populare, ca cel mai bun solist de muzică populară din Muntenia, premiu girat de către Ministerul Culturii şi Etno TV.

Ca interpret, Ilie Roşu a efectuat turnee în ţară şi în străinătate cu ansamblul artistic de care aparține, fiind prezent pe scenele din Turcia, Ungaria, Polonia, Afganistan, Bosnia-Herţegovina, unde s-a bucurat de un real succes alături de colegii de ansamblu, fiind decorat cu Emblema de Onoare a Armatei României. Pentru că s-a căsătorit devreme, iar la 18 ani era deja tată, multă lume îl întreabă şi astăzi ce-i mai fac fetele, dar cunoscutul interpret de muzică populară nu are fete, ci are un singur fiu. Talentul l-am moştenit de la tata, care iubea folclorul şi fredona în timp ce făcea treabă, în vreme ce eu eram îndrăgostit de muzica uşoară încă din clasele primare. Prin clasa a V-a am ajuns să „gust” muzica populară, începând să ascult Benone Sinulescu, Ion Luican. După acest moment mi-am dat seama de ce tata iubea această minunăţie, care se numeşte cântec popular. Cu el te alini şi când eşti supărat, şi când mergi la petreceri, şi când eşti singur sau cu prietenii. Reprezintă o terapie, un balsam pentru sufletele oamenilor.”

Cum a reuşit să facă parte din ansamblul elitist „Doina” al armatei? „Într-o zi s-a dat anunţ într-un ziar că acest ansamblu angajează solist şi solistă de muzică populară. M-am înscris puţin sceptic şi m-am prezentat la concurs. Erau foarte multe fete, iar băieţi, vreo 50. Toţi intrau şi ieşeau repede, pe mine m-au ţinut mai mult de o jumătate de oră şi am cântat de toate. În aceeaşi zi trebuia să ajung la o nuntă. Când m-am întors de la acel eveniment, am văzut că am luat concursul şi aşa am intrat în ansamblu, în toamna lui ’73.”

Cum a ajus să cânte piesa care l-a consacrat? „Am fost invitat la masă de un amic, unde erau doi instrumentişti care cântau piese compuse pe loc despre pasiunile lui, pescuitul şi vânătoarea. Eu, cântând folclor, nu prea ştiam ce să-i dedic în materie de muzică de petrecere. La un moment dat au venit fetele sale de la şcoală, care erau în clasele a IV-a şi a V-a. Atunci mi-a venit ideea să-i fac un cântec despre fetele sale. În acea seară, în drum spre casă, l-am auzit pe unul zicând: „Am făcut la viaţa mea…” Atunci s-a produs declicul, şi din acel moment m-am tot gândit la versuri. „Am făcut la viaţa mea şi bune, şi rele / Dar mă mândresc cu ceva, cu fetele mele”. Nu dormeam sau mă trezeam nopţile şi scriam versurile. Într-un final am terminat cântecul, am înregistrat piesa, iar când cei prezenţi au auzit-o au spus că va fi un mare şlagăr. Atunci nu m-am gândit că va avea aşa mare succes, dar mi-a schimbat viaţa, datorită ei am devenit cunoscut şi chiar în prezent mă reprezintă.”

Ilie Roşu, are o discografie bogată. Dintre cunoscutele sale albume amintim: „Am pus sută peste sută”, „Am făcut multe păcate”, „Fetele lui tata”, „Pe drumul cu bolovani”, „Mândră, ce frumoasă eşti!”, „Am îmbătrânit şi nu mai pot”, „De la zaibăr oltenesc” (2012; împreună cu Angela Rusu), etc. Ca melodii îndrăgite din vastu-i repertoriu, putem menționa: „Merg pe uliță cântând”, „Cântă cucul numai mie”, „Pădure verde pădure”, „Acum că tu ești fericită”, „Cum să mai face eu avere”, „Merg pe drum cu fruntea sus”, „Uite viața cum se duce”, „Tată, cât ai muncit, tată”, „Omul cât trăiește în lume”, „De ce Doamne nu mi-ai spus”, „De la zaibăr oltenesc”, „De mâine nu mai iubesc”, „Făi cumnată și tu cuscră”, „Hai omule să petrecem”, „Lăcomia și minciuna”, „Toată viața am fost dator”, „Tot am zis să fac avere”, „Uite viața cum se duce”, „Un oltean de la Craiova”, „Unde s-ascunde norocul”, „Mândro, ce frumoasă ești”, „Și când o veni vremea”, „Toarnă cârciumare, toarnă”, „Cântecul e viața mea”, „Are tata doi feciori”, „Voi, copii cu părinți”, „Cine a zis că vinu-i bun”, „Unii spun că nu mai cânt”, „Pe drumul cu bolovani”, „Vai de copilul sărman”, „Am pus sută peste sută”, „Ia cumetre cana, ia și bea”, „Mi-a zis tata, măi Ilie”, „Florile de câmpie”, „Mândruțo, frumoasă ești”, Când eram tânăr eram”, „Am fost tânăr și-am iubit”, etc.

Vocea sa încălzeşte pe mai departe sufletele ascultătorilor şi picură dulceaţa meleagurilor natale în inimile însetate de dor. Ascultaţi-l pe Ilie Roşu cu fereastra sufletului deschisă…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*