Coletele Naționale și mărcile poștale românești

Respectînd vechile tradiţii, o serie de administraţii poştale din ţări cu democraţie consolidată pun în circulaţie, în fiecare an, diferite emisiuni poştale conţinînd timbre cu suprataxă. Iată cîteva exemple: “Pentru Crucea Roşie”; “Pentru bolnavii de tuberculoză”; “Pentru binefacere”; “Pentru tineret”; “Pentru sport”; “Pentru patrie”. Sumele adunate din aceste suprataxe sînt virate (donate) prin Ministerul de Finanţe unor instituţii guvernamentale sau fundaţiilor specializate în acţiuni de promovare a măsurilor de ajutorare a persoanelor cu probleme speciale sau pentru investiţii speciale. Înainte de instaurarea regimului comunist, şi în România au existat acţiuni similare iniţiate de Poşta Română, în sprijinul unor categorii de populaţie defavorizate sau în lupta împotriva unor maladii cu puternic impact social. După schimbarea regimului politic, survenită la 30 decembrie 1947, prin proclamarea Republicii Populare Române, s-a considerat că aceste probleme… nu mai există (?!), aşa că emisiunile poştale cu suprataxă au dispărut.

Totuşi, din anul 1959 (după sărbătorirea Centenarului Timbrului Românesc) şi pînă în 1998, Poşta Română a lansat anual, de Ziua Mărcii Poştale Româneşti, cîte o emisiune cu suprataxă în favoarea mişcării filatelice naţionale (ba chiar, în anul 1971, un bloc de 6 timbre cu suprataxă, în sprijinul organizării, la Bucureşti, a Expoziţiei Filatelice „Balkanfila“). Începînd cu anul 1999, după 40 de ani de apariţie neîntreruptă a timbrelor cu suprataxă, nişte funcţionari zeloşi, dar neprofesionişti, ai Poştei Române au dispus desfiinţarea suprataxei, care venea în sprijinul acţiunilor de binefacere, dar şi al mişcării filatelice. Sesizaţi fiind asupra acestei stări de lucruri, de către d-nii Corneliu Bristan (Fundaţia “Fraternitatea” Iaşi) şi Florin Patapie-Raicu (Societatea Filatelică “Moldova” Iaşi), am considerat că este necesar să aducem în atenţia Parlamentului oportunitatea reluării unor asemenea vechi şi bune iniţiative, în mod greşit curmate în urmă cu cîţiva ani.

Întrucît este vorba de atragerea de fonduri de la populaţie, prin suprataxe poştale, trebuie iniţiată o lege specială însoţită de norme de aplicare, care să asigure emiterea de timbre poştale în beneficiul Crucii Roşii, al bolnavilor TBC şi de SIDA, al persoanelor cu handicap etc. Emisiuni similare de timbre se bucură de mare succes în rîndul filateliştilor din ţări europene cu administraţii poştale de veche tradiţie (cum sînt: Franţa, Germania, Italia, Elveţia, Olanda, Belgia, Cehia, Grecia, Danemarca, Finlanda, Iugoslavia, Malta), dar şi în ţări de pe alte continente (Statele Unite ale Americii, Canada, India, Ecuador, Cuba, Mexic, Coreea de Sud, Filipine, Maroc, Burundi ş.a). În fiecare an, Poşta Germană şi Ministerul Federal de Finanţe pun în circulaţie cîteva emisiuni de timbre cu suprataxă, purtînd denumiri generice: “Pentru sport”, “Pentru tineret”, “Opere de binefacere”, “Crucea Roşie”. Sumele de bani strînse prin acest procedeu al suprataxelor sînt substanţiale, deoarece valoarea suprataxei este, uneori, egală cu jumătate din valoarea de francare a timbrului. Aceste timbre sînt foarte căutate de filateliştii din toată lumea, ceea ce constituie un avantaj pentru statul emitent: prin schimburi internaţionale se poate promova imaginea ţării respective, prin alegerea unor subiecte adecvate specificului naţional.

De-a lungul timpului s-au folosit, în principal, două procedee de colectare a fondurilor pe mărcile pentru binefacere. În prima variantă, acestea se prezintă sub forma unor timbre distincte, aplicate alături de timbrul de francatură. A doua variantă presupune emisiunea poştală sub formă de suprataxă (uneori benevolă, alteori obligatorie), înscrisă în desenul mărcii poştale respective, sau supratipărită pe aceasta. Primele timbre cu suprataxă s-au tipărit în 1897, în statele New South Wales şi Victoria din continentul australian, în beneficiul construirii unui spital. În timp, tot mai multe state au început să emită timbre cu suprataxă.

În România, prima emisiune poştală cu suprataxă în scopuri de binefacere, intitulată „Torcătoarea“, apare în anul 1906. Apoi, emisiuni de acest gen au fost o constantă a Poştei Române, avînd diverse teme: 1) “Asistenţa bolnavilor TBC” (1913); 2) “Timbre de ajutor” (1915-1918, 1921); 3) “Asistenţă socială” (1921-1928); 4) “Pentru cercetaşii României” (1931-1932, 1934-1936); 5) “Pentru fondul aviaţiei” (1931-1932, 1936, 1940); 6) “Pentru construirea unui sanatoriu TBC” (1932); 7) “Pentru tineret” (1935-1936); 8) “Pentru sport” (1937, 1943-1946); 9) “Pentru înzestrarea Armatei”: (1939-1940); 10) “Pentru Crucea Roşie” (1941, 1943, 1945); 11) “În folosul Filarmonicii Române” (1947); 12) “Casa Şcoalelor” (1947); 14) “Pentru înfometaţii din secetă” (1947); 13) “Invalizi, orfani, văduve de război” (1947-1948) – şi lista nu este completă. În acest moment, cea mai practică şi mai eficientă metodă, atît din punct de vedere financiar, cît şi pentru filatelişti, este marca poştală cu suprataxă înscrisă prin adiţionare (cu +) la valoarea taxei de serviciu poştal. Durata de colectare a fondurilor poate fi limitată la o anumită perioadă de timp, sau poate avea caracter continuativ, pînă la epuizarea tirajului.

În cazul României, ultima variantă (fără limitare în timp) este cea mai potrivită, ţinînd cont că, prin tradiţie, mărcile poştale româneşti au valabilitate de francare fără nici o limitare calendaristică. Atragem atenţia asupra faptului, deosebit de important, privind valorile suprataxelor poştale. Aceste valori trebuie aplicate în mod obligatoriu numai pe timbrele de francare curentă a corespondenţei, şi nu pe timbre cu valori nominale mari. Secretul colectării unor fonduri relativ importante (în raport cu numărul populaţiei şi puterea ei de cumpărare) constă în tiraje mari ale acestor emisiuni de timbre şi valori modice ale suprataxelor în scopuri de binefacere. Doar aplicînd această strategie, vom obţine cel puţin trei mari beneficii: Reluarea tradiţiei caritabile şi umanitare a Poporului Român; Recoltarea de fonduri în beneficiul acţiunilor descrise mai sus; Promovarea imaginii României pe plan mondial, prin circulaţia mărcilor poştale cu subiecte de binefacere, mărci care au o foarte mare căutare printre filatelişti. Putem spune că – fără să cheltuim nici un ban – mărcile poştale (care trebuie să conţină subiecte emblematice specifice ţării noastre) vor purta în lume imaginea României, cu frumuseţea şi bogăţiile ei.

Un răspuns la Coletele Naționale și mărcile poștale românești

  1. Viorel spune:

    Se uita mereu un lucru….
    Noi nu mai traim intr-o societate normala din ’90 cel putin, asa cum sunt tarile cu traditie in civism, democratie si traditii nationale….(Franta, Anglia,Germania, Austria, SUA, Canada…etc)
    Nu mai avem cultura, nici sport (se fac sacrificii enorme pentru unii performeri),
    nici literatura/arta, nu avem cum sa dezvoltam Hobby-uri, orice hobby cere investiti…suntem doar o societate de consum, o entitate amorfa, un soi de robotei, doar sa cumparam si sa producem lichiditati pentru niste interlopi…..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*