Rahat… cu apă rece!

De o bună bucată de vreme şi din când în când, asistăm pe toate canalele de televiziune, la o mulţime de spoturi publicitare în format de apeluri umanitare. Din capul locului, trebuie să precizez că nu sunt împotriva acestor apeluri umanitare, atâta doar că acestea, făcute cu responsabilitate şi într-o societate normal, într-un sistem politic aşezat îşi au efectul scontat. Nu e cazul, însă şi la noi, în această economie gri, cu o economie de semisubzistenta, aceste apeluri umanitare par desuete.

De 25 de ani sistemul de sănătate, pentru că despre acest sistem vorbim, este aidoma celorlalte ramuri ale economiei. O imensă găură neagră unde se scurg fără încetare şi fără număr miliarde de euro, pierzându-şi urma instant. Inutil să reamintesc situaţia spitalelor, a cabinetelor de stat penru consultaţii sau a decontării medicamentelor prescrise bolnavilor. Inutil să reamintesc inexistența medicamentelor pentru bolile cronice, precum cancerul, leucemia, TBC, hepatita B şi C, scleroza în placi, diabet, epilepsie, psoriaziz… etc, etc… La fel de inutil să reamintesc şi celebrele lipsuri pentru vaccinarea copiilor. Ministerul Sănătăţii şi guvernul ţării, prin politicienii săi, numai la acest lucru nu se mai gândesc. Strategiile lor, dacă există, nu se potrivesc deloc cu starea de sănătate a naţiunii.

Aşa se face că avem mii de bolnavi cronici, unii dintre aceştia cu şanse reale de ameliorare/vindecare, dar care aleargă în disperare după medicaţia propusă. Mii de farmacii, apărute ca ciupercile după ploaie, nu mai fac faţă la zecile de cereri de medicamente, care, la un moment dat, se vând precum alimentele din supermarket. Toate acestea te duc cu gândul la mega-afacerile cu medicamente, te duc cu gândul că există o „strategie” privind stare de îmbolnăvire a populaţiei, de rău necesar, pentru a da iama prin farmacii după tot felul de medicamente, precum drogaţii… Pentru prosperitatea marilor lanţuri farmaceutice care, acum 20 de ani, nici nu existau. Pentru prosperitatea oligarhilor din sistem care întreţin acest fapt.

În fecare oraş existau câteva farmacii şi acelea foarte puţin frecventate, iar bolnavii erau trataţi cu atenţie şi profesionalism, în sistemul de sănătate de atunci, care funcţiona mult mai bine, din acest punct de vedere.

Dar, să revenim la problemă de fond, a apelurilor umanitare, prin care suntem chemaţi de semenii noştri sau de către organizaţii non-guvernamentale, să venim în sprijinul acestora, bolnavi fiind, cu diverse sume de bani în lei sau valută. Prin urmare, să punem mâna de la mână, pentru a acoperi găurile din sistem. Punem mâna de la mână, pentru a acoperi scurgerile de fonduri şi furtişagurile din sănătate. Punem mână de la mână pentru a-i acoperi pe funcţionarii ministerului, cu salarii nesimţite inclusiv ministrul, pentru incompetenţa, neprofesionalismul cât şi nepăsarea de care dau dovadă faţă de starea de sănătate a naţiunii.

Să punem, dară, mână de la mână pentru a ne vindeca singuri dar în acelaşi timp să plătim asigurările de sănătate cât mai mult şi cât mai bine pentru ca apoi, ajungând în sistem, bolnavi şi neputincioşi, să apelăm cu mâna întinsă la semenii noştri să ne ajute, pentru că nu-i aşa?, Guvernul n-are bani, pentru că suntem în criză economică, unde se fură mai vârtos decât într-o stare normal a economiei…

Videoclipul cu găleata de apă cu gheaţă, conceput în occident, pentru a atrage atenţia extinderii unei boli incurabile, dar şi pentru a solicita strângerea de fonduri pentru aceasta maladie s-a tranformat automat şi la noi în videoclip comic şi electoral… S-a schimbat totul inclusiv apa cu gheaţă, rămânând doar apă chioarădacă nu şi puţin încălzită ca nu cumva VIP-urile autohtone să răcească la inteligenţa deja „sclipitoare”… A fost deturnat şi sensul şi scopul, astfel, dacă priveşti prima dată videoclipul românesc, cel cu galețica, nu mai înţelegi nimic. De ce şi pentru ce? Oricum ar fi, pare desuet să ceri cetăţenilor sărăciţi de sistem să sprijine acest sistem, din care se fură cel mai mult….

Dar, dacă arunci o privire spre parlamentul ţării, nu se poate să nu observi „monştrii” politicii româneşti cu figurile lor hidoase şi ceafa lată de animal pus la îngrăşare. Nu poţi decât să crezi că această naţiune are doar belşug şi prosperitate…. Apoi, imediat ce treci dincolo de palate, simţi duhoarea unei societăţi muribunde, bolnave şi pe cale de dispariţie. Însă noi uităm repede… mai ales dacă suntem invitaţi de telviziuni să ingurgitam toate show-urile de foarte proastă calitate care lucrează bine la mentalul cetăţeanului de rând, inducându-ne o stare de confort mental. Să priveşti şi să râzi, să râzi şi de propriul tău deget, să râzi şi de propria ta durere!

Tot de acest tip de videoclipuri am avut şi avem parte şi în alte domenii. Să reconstruim case memoriale de patrimoniu, să ne revitalizam tradiţiile… prin urmare să ne ajutăm reciproc, iar guvernanţii şi parlamentarii, împreună cu acoliţii lor, să se lăfăie din bugetul ţării… Să punem umărul să ne reconstruim ţară şi să refacem bugetul ţării pentru a avea interlopii politicieni de unde fură. Într-un fel chiar aşa şi facem, plecăm în ţări străine pentru un loc de muncă, ne întoarcem cu mii de euro câştigaţi cu sudoare, privaţiuni şi umilințe, pentru a aduga, la bunăstarea poporului, la puşculiţa partidelor deja abonate. Să punem mână de la mână să ajutăm partidele să ne asuprească şi să ne jefuiască…

Avem prin urmare o politică dezastruasă, de-a dreptul nimicitoare şi cu care, se pare, că ne-am şi obişnuit. Suntem dintr-o dată adepţii şi susţinătorii unor partide, le comentăm acţiunile, îi criticăm pe aşa-zişii oponenţi, dar, când vine vorba să punem umărul la o reală schimbare, atunci suntem dintr-o dată nostalgigi, dintr-o dată nu mai suntem de găsit, totul ni se pare de prost gust, cum să schimbăm noi un sistem politic? De ce? Majoritatea ne căutăm scuze şi inventăm modele politice demne de urmat!

Geoge Orwell spunea un mare adevăr: „Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă! Este complice!”. Mai rămâne doar să ne turnăm singuri apă rece pe cap… poate aşa ne-om trezi din viziunea virtuală pe care o avem…

Un răspuns la Rahat… cu apă rece!

  1. Pingback: Rahat… cu apa rece | Lupul Dacic

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*