Procesomanii…

Au existat întotdeauna oameni care au fost numiți, pe bună dreptate, „procesomani”. Tradus, cuvântul ar însemna ,,oamenii proceselor”. De la bun început facem precizarea că nu ne referim la acei oameni de bună credință, care apelează la instanțele de judecată să-și caute dreptatea. Este dreptul lor de cetățeni, care aparțin unui stat de drept.

Procesomanii sunt însă acei oameni, care frecventează judecătoriile și tribunalele de la tinerețe până la bătrânețe. Fie că au, fie că nu au motive, ei sunt acolo. Îi interesează problemele altora, care se judecă, dar îi interesează în primul rând cauzele lor. Când nu au probleme reale, și le crează. Ei se judecă cu oricine și pentru orice. Cunosc numeroase legi, cu care jonglează ca artiștii de la circ, știu să redacteze acțiuni, recursuri și apeluri. Știu să recuze instanțele, să găsească motive pentru transferări de dosare, să ceară recursuri în anulare. Știu să acuze și să bârfească oamenii legii. Toți sunt răi, corupți și ,,cumpărați”, dacă se întâmplă să nu le dea dreptate; toți sunt capabili, imparțiali și incoruptibili, dacă se întâmplă să le dea dreptate. Știu să angajeze martori și să-i învețe ce să spună în fața instanței; știu să se angajeze ca martori de meserie și să pledeze ca niște avocați cu vechi ștate de plată. Ce mai! Cum, necum, ei trebuie să fie în tribunal prezenți. Altfel nu s-ar simți bine.

Dacă ai nenorocul să te încurci cu un astfel de tip, îți iei lumea în cap. Nu termini bine cu un proces, până îți deschide alte dosare. Până ieri îți era prieten, de azi îți devine dușman de moarte. Te asaltează cu reclamații la toate instituțiile statului. Controale peste controale, anchete peste anchete. Nu mai știi de masă, de casă, de odihnă. Omul vrea cu orice preț să-ți arate cine este el, ce poate și cu cine ai de-a face. Nu are rușine de oameni și nici frică de Dumnezeu. Minte de îngheață apele, inventează probe, te bălăcărește ca-n albia porcilor și te face din om neom. Ciudată specie! Într-un sat vecin a trăit una până de curând, care avea ,,plan de muncă” să alcătuiască zilnic câte trei-patru reclamații sau chemări în judecată. Nu a scăpat nimeni din sat nereclamat de ea, sau să nu se fi judecat cu ea. O cunoșteau cei de la judecătorie, cei de la tribunal, cei de la procuratură, cei de la poliție. Dar cine n-o cunoștea?!

Am văzut o acțiune de chemare de judecată a unui procesoman. Începea cam așa: ,,Domnule președinte, subsemnatul…. chem în judecată pe fratele meu……, domiciliat…, pentru următoarele motive: în ziua de…., la ora de… mi-a murit câinele otrăvit. Nimeni altul nu ar fi fost în stare să-mi otrăvească animalul decât fratele meu. Prin dispariția câinelui, fratele meu ar fi putut să-mi fure….” Pe două pagini erau înșirate toate posibelele rele ce ar fi putut să-i facă fratele.

L-am întrebat pe un procesoman dacă a existat vreo săptămână în viața lui din ultimii treizeci de ani în care să nu aibă vreun proces. A răspuns prompt, cu mândrie: ,,Am avut și săptămâni cu trei-patru procese!”

Astfel de oameni sunt periculoși ca niște scorpioni. Misiunea lor pe lume este doar aceea de a ,,îndrepta” lumea. Pentru asta nu au tată, nu au mamă, nu au frați, nu au surori, nu au copii, nu au soție. Au doar o idee: ,,dreptatea lor”! Pentru această ,,dreptate” sunt în stare să vândă pe oricine și orice, să nu aibă nimic sfânt, să jure pe orice și pe oricine, să bage în pușcărie oameni nevinovați, să răpească bunuri drept ,,despăgubire” pentru cauze inventate, să facă zile negre oricui, să mituiască și să șantajeze, să amenințe și să facă rău. Au ceva demonic în firea lor, și fiecare rău pe care-l provoacă le face bucurie, mulțumire, împlinire.

E bine să nu te afli în apropierea unor astfel de indivizi, să le faci cale, să nu ai nici o relație cu ei, ce mai, să te dai la o parte din calea nebunului, cum spune în Biblie.