Vineri, 27 iunie 2014, la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sf. Gheorghe, în cadrul „Zilelor Andrei Şaguna”, ediţia a XXII-a, a avut loc colocviul Geopolitica entităţilor – între multiculturalism şi dreptul minorităţilor şi al popoarelor, organizat de Centrul European de Studii Covasna – Harghita, în parteneriat cu Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, avându-i ca moderatori pe prof. univ. dr. Radu Baltasiu şi pe dr. Alexandru Porţeanu. Prof. univ. dr. Radu Baltasiu de la Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, Bucureşti, în expunerea Managementul minorităţilor a evocat Tratatul de sociologie al lui Anton Golopenţia şi planul acestuia de managerizare a minorităţilor din România. Minorităţile pot fi, în opinia autorului, de trei categorii: minoritatea instrumentalizată, minoritatea-scop în sine (în viziune multiculturalistă în care se operează cu conceptul de toleranţă) şi minoritatea-punte despre care scrie acad. Ioan Aurel Pop că este varianta optimă, într-o viziune interculturală.
De asemenea, prof. Baltasiu a mai analizat conceptul de autonomie care nu se poate realiza decât într-un stat puternic în care instituţiile funcţionează bine, de aceea este necesară întărirea statului, singurul „purtător de stat” fiind naţiunea, autonomia neavând voie să afecteze suveranitatea statului. În această viziune, este bine ca minorităţile să fie integrate, nu asimilate, iar în cazul minorităţuii maghiare să se vorbească nu despre ţinutul secuiesc, ci despre maghiarii din România ca membri ai statului român şi ai societății româneşti.
Dr. Alexandru Porţeanu din Bucureşti, a făcut Unele consideraţii istorice asupra relaţiilor româno-maghiare din România în primul sfert de secol după redobândirea libertăţilor şi drepturilor democratice (1990-2014), iar ambasadorul Traian Pleşca a prezentat Autonomia Tirolului de Sud arătând de ce situaţia din Tirolul de Sud nu poate fi comparată cu cea din fostele scaune secuieşti, actualele judeţele Covasna, Harghita şi Mureş.
Cercetătorul ştiinţific dr. Mihai Ungheanu de la Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române din Bucureşti a vorbit despre falsificarea istoriei în foiletonul „Autonomia”, de Bedo Zoltan, apărut în cotidianul „Szekely hirmondo”.
Dr. Cristian Pantelimon de la Universitatea „Spiru Haret” din Bucureşti a prezentat Geopolitica autonomiilor analizând situaţia solicitărilor permanente de drepturi din partea reprezentaţilor minorităţii maghiare, care ascunde pretenţii politice majore. Vorbitorul a mai menţionat veşnica autovictimizare a unor maghiari cu referire la Trianon.
Dr. Liliana Trofin de la Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti a susţinut comunicarea Aspecte etno-culturale în spaţiul intracarpatic în Evul Mediu. Reţinem că în spaţiul locuit de români literatura canonică a avut un rol major în uniformizarea dogmei niceo-constantinopolitane, contribuind la păstrarea identităţii etno-culturale şi a unităţii de credinţă. Nu este exlusă ipoteza potrivit căreia nomocanoanele slavo-bizantine au fost traduse în limba română, fapt care facilitează accesul creştinilor de rând la adevărul de credinţă, le permite să facă deosebirea între dogma ortodoxă şi ereziile timpului şi, nu în ultimul rănd, să-şi conserve patrimoniul cultural. Într-o lume dominată de neştiinţa de carte, predica în limba poporului, simbolul vizual şi manuscrisele cu conţinut religios au avut darul să edifice moral o societate aflată sub semnul influenţelor venite din Orient şi Occident şi să-i confere o perspectivă eschatologică eliberată de umbra morţii. Aceste elemente au venit în sprijinul sentimentelor nutrite de români cu privire la păstrarea tradiţiei şi a propriei lor identităţi, dar şi a respectării alterităţii, chipul divinului în om.
Traian Cepoiu a vorbit la modul general-teoretic despre Acţiuni maghiare de spionaj pe teritoriu României în perioada 1939 -1941 iarDaniel Niculae de la Asociaţia Istorică „Dimitrie Cantemir”din Bucureşti, a prezentat O pagină din realitatea raportului minoritate-majoritate in regimul comunist. Episcopul Papp Laszlo şi spiritul libertăţii religioase (1976) subliniid numeroasele drepturide care s-a bucurat minoritatea maghiară şi înainte de 1989, fapt evocat de episcop la Consiliul Ecumenic al bisericilor din 1961. Dr. Maria Cobianu-Băcanu şi dr. Elena Cobianu au prezentat lucrarea Maghiarii şi proiectele de legi autonomiste si separatiste.
Jurnalistul Dorin Suciu din Tg. Mureş în lucrarea Neorevizionismul şi autonomia Ţinutului Secuiesc a spus, printre altele:«Acţiunile de înfiinţare în mijlocul României a unui teritoriu autonom pe criterii etnice, care să refacă defuncta Regiune Autonomă Maghiară de tristă amintire stalinistă, reprezintă în mare parte, dincolo de nostalgiile unor foşti activişti comunişti reciclați în „lideri autonomişti”, şi reflexul politicii neorevizioniste promovate, începând cu 1990, de unii politicieni din Ungaria faţă de România. Practicând o triplă ofensivă, politică, diplomatică şi de imagine în media internaţionale, şi orchestrând minorităţile maghiare din ţările vecine Ungariei, guvernele naţionaliste de dreapta ale lui József Antall (1990 – 1994) şi Viktor Orbán (1998 – 2002) au făcut din forţarea obţinerii de autonomii pe baze etnice un exerciţiu curent. În ceea ce priveşte România, cheia de boltă a strategiei neorevizioniste a fost desemnarea „ţinutului secuiesc” drept „ţara-mamă din interior” pentru maghiarimea din Transilvania care trăieşte „în diasporă internă”, scopul final fiind „construirea unei (…) lumi maghiare, cu toate instituţiile ei, de la grădiniţe şi până la autoguvernările de rigoare”, aşa cum preconiza chiar fostul prim-ministru ungar Viktor Orbán. Deosebit de grav este faptul că, folosind contextul creat după intervenţia NATO din 1999 în Iugoslavia, guvernul Orbán i-a „indoctrinat” pe unii dintre viitorii lideri ai Uniunii Civice Maghiare, Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania şi ai Consiliului Naţional Secuiesc făcându-i să creadă că diplomaţia americană ar fi favorabilă autonomiilor pe criterii etnice şi că acestea vor fi „garantate internaţional” de către NATO. Deşi Departamentul Apărării al SUA a dezminţit prompt aserţiunea, ulterior această veritabilă intoxicare a fost promovată tacit. Astfel se explică de ce Ferenc Csaba, secretarul general al CNS, a declarat public pe un post naţional de televiziune, înainte de ţinerea la 15 martie 2006 la Odorheiu Secuiesc a primei „adunări naţionale secuieşti”, că minoritatea maghiară din „ţinutul secuiesc” va lupta până la capăt pentru autonomie fiind „sub protecţia NATO” ! Afirmaţie care a nedumerit sau a fost persiflată, când de fapt ea ar trebui să îngrijoreze pentru că, în virtutea acestei gogoriţe, pot fi generate şi pe viitor acţiuni destabilizatoare cu consecinţe grave.»
Dr. Ioan Lăcătuşu, în cadrul intervenţiei intitulate Dimensiuni ale convieţuirii româno-maghiare oglindite în presa de limbă maghiară, a prezentat principalele concluzii ce se desprind din sinteza documentară întocmită de Centrul European de Studii Covasna-Harghitacu tema Acţiuni ale unor organizaţii maghiare extremiste, revizioniste şi antiromâneşti. Pe baza materialelor din presa de limbă maghiară, au fost menţionate acţiunile organizaţiei din Transilvania a Mişcării de Tineret 64 de Comitate (HVIM), legăturile acestei mişcări extremiste cu organizaţia moldavă prorusă, Mişcarea Naţional Democrată (MND), susţinerea de către HVIM-iştii transilvani a independenţei Noii Rusii şi a Ucrainei Subcarpatice, întrunirea care a avut loc în orăşelul Veroce din Ungaria, şi la care au participat, pe lângă delegaţiile din Bulgaria (Mişcarea Naţională Bulgară – VMRO), Croaţia (Partidul Pur al Drepturilor Croaţilor – HCSP), Polonia (Tineretul Polonez – MW), Suedia (Tineretul Nordic – NU), Flandra (Avanpostul – Voorpost), Italia (Forţa Nouă) şi Mişcarea Naţional Democrată (MND), organizaţie din Basarabia care susţine că moldovenii sunt o naţiune de sine stătătoare, diferită de români, atât etnic cât şi cultural, faptul că, potrivit declaraţiilor publice ale conducerii HVIM „ violenţa este un mijloc legitim pentru membrii acestei organizaţii”.
Drd. Vasile Lechinţan de la Despărţământul ASTRA Cluj, Cluj-Napoca a vorbit despre „Ţinutul Secuiesc”. Un document oficial al Uniunii Europene incitǎ pe maghiarii din România. Istoricul clujean s-a referit la consecinţele grave ale faptului că un document oficial al UE incitǎ la separatism etnic în România. Este vorba de Raportul ECRI privind România. Al patrulea ciclu de monitorizare, adoptat la 19 martie 2014 şi publicat la 3 iunie 2014, document care, la pagina 47, nota de subsol nr. 107, spune cǎ “Ţinutul Secuiesc a existat ca entitate legală din timpurile Evului Mediu până la compromisul Austro-Ungar din 1867” şi cǎ, “Din timpuri medievale a avut propriul său steag şi propria sa stemă”. Vasile Lechinţan consideră că această menţionare «nu este decât o incitare a maghiarilor la a pretinde ceva ce nu au avut niciodatǎ ca autonomie statal-teritorialǎ pe criteriul etnic. Nu a fost niciodatǎ un “Ţinut secuiesc” ca “entitate statalǎ” autonomǎ, niciodatǎ voievozii Transilvaniei şi regii Ungariei nu le-au permis secuilor autonomie teritorialǎ faţǎ de Transilvania sau faţǎ de Ungaria. Secuii au avut comiţi totdeauna dinafara lor, români precum Balc şi Drag, voievozi ai Maramureşului, au fost şi comiţi ai secuilor pe la sfârşitul secolului al XIV-lea, la fel românii Ioan de Hunedoara şi Ştefan Mailat au fost şi ei comiţi ai secuilor.»
Comunicările prezentate au prilejuit dezbateri susţinute. S-a convenit continuarea dezbaterilor pe această temă, în cadrul unui grup de lucru interdisciplinar format din istorici, sociologi, jurişti, diplomaţi, publicişti şi alţi specialişti din domeniul geopoliticii.
A transmis Irina Airinei
Lasă un răspuns