Țara lui Papură Ponta: partidul parlamentar… neparlamentar!

După ce a eliminat, prin fel și fel de tertipuri, partidele naționaliste din alegerile europarlamentare, acolo unde România a fost cam singura țară din Europa care nu s-a prezentat cu o variantă naționalistă, Guvernul a venit acum cu o redefinire a noțiunii de partid politic parlamentar!

Și ar fi poate de râs… Căci pare că, răzbunător, nătângul s(t)atului s-a urcat în turlă să demonteze clopotul să nu mai aibă răspopitul Cotrocenilor unde să bată în dungă a politică. Iar ceea ce nu a reușit nimeni, adică felierea mărului Elenei pe răzătoarea electoratului, a zdrelit printr-o dungă de neșcolit în ale bunelor maniere democratice papură Ponta, printr-o ordonanță de impertinență, „dorelul” care bate la porțile clopotniței țării desființând cu de la sine putere statutul unei formațiuni pe care Traian Băsescu o visa pe post de școală politică personală.

Astfel, printr-o adnotare adusă Legii de alegere a președintelui României (acțiune abuzivă pentru că nu se fac modificări la legea electorală în an electoral!), un partid ajunge să fie considerat parlamentar, nu prin prezența în Senatul ori Camera Despoților României (prin „aleși” proveniți fie și din migrarea de pe la alte formațiuni, că, deh’, așa-i în democrație!), ci prin strecurarea condiției de a fi obţinut „în urma ultimelor alegeri generale pentru Parlamentul României mandate de deputaţi sau senatori”. Adică de a fi participat la un asemenea scrutin electoral.

Aparent, o lovitură dată traseismului politic, dar care ascunde lucruri mult mai periculoase. Căci este vorba de un articol pe care Guvernul Ponta l-a strecurat în lege așa cum știe mai bine: „cu dedicație”. De data aceasta pentru a strica jucăria personală a președintelui: Partidul Mișcarea Populară. Care nu îndeplinește condiția participării la „ultimele alegeri generale”, pentru a fi considerat partid parlamentar, pentru că, pur și simplu, la acel moment nici nu exista!

O adnotare care s-ar putea dovedi o adevărată otravă pentru mărul Elenei, prin acest tertip, al obligației de a fi obținut mandate la „ultimele alegeri parlamentare”, fiind radiate în ultimii ani din Registrul partidelor numeroase formațiuni „mici”. Or, după turul prezidențialelor, s-ar putea invoca inclusiv obligația Mișcării Populare, ca partid care nu a participat la un set de alegeri generale, să-și reînnoiască lista de semnături!

În plus, nemaifiind considerat partid parlamentar, PMP s-ar putea trezi pe post de subvenție cu nimicul acordat simplelor partide. Lucru care ar putea determina migrația inversă a membrilor Mișcării Populare spre formațiunile parlamentare „de drept”. Mai ales că până la viitoarele alegeri generale, singura ocazie în care PMP își va putea obține apostila de „partid parlamentar” mai este multă vreme.

Totodată, aberație promovată de Victor Ponta pentru a strica, în principal, jucăria președintelui v-a determina, dacă ordonanța nu va fi contestată la CCR, încă o situație absurdă, PNȚCD, chiar dacă nu mai are nici un parlamentar (ultimul migrând spre o altă formațiune politică) rămânând conform noii definiții dată de papură Ponta partid parlamentar. În timp ce Mișcarea Populară, care are 20 de deputați și senatori, fie ei și proveniți prin dezertări de pe la alții, nu mai este considerat partid parlamentar!

Și totuși, în acest moment, cel mai important este efectul asupra dreptei. Pentru că, fie și indirect, prin definirea PMP ca partid… neparlamentar se reduc drastic pretențiile acestei formațiuni de a mai reclama dreptul de propune candidatul dreptei pentru Cotroceni. Ba, chiar dacă pare paradoxal, Mișcarea Populară devine mai utilă… stângii, decât tentativelor de unficare a dreptei. Pentru că, dacă PMP nu va mai avea o propunere credibilă pentru candidat unic al dreaptei, unul acceptat și de celelate formațiuni, electoratul mișcării va trebui să marșeze spre susținerea candidatului oferit de celelalte formațiuni de dreapta. Iar în acest moment, cea mai probabilă este „oferta” liberală, fiind greu de crezut că PMP va accepta vreodată candidatul portocaliilor lui Blaga. Asta dacă va mai exista o astfel de desemnare din partea unui PDL aproape fuzionat cu PNL (iar dacă democrat-liberalii chiar vor fuziona cu PNL, vor confirma și urarea de mai ieri a lui Traian Băsescu: „Adio PD! Adio PDL!”) .

Prin urmare, PMP va trebui să susțină pe post de candidat unic al dreptei (în ideea ca va exista totuși o unitate a dreptei) propunerea liberalilor. În speță, Antonescu sau Johannis, adică, oricum ar fi, tot o „desemnare” venită dinspre grupul de interese Grivco…

Or, un candidat al dreptei venit dinspre liberali reprezintă garanția victoriei lui Victor Ponta („selecția” candidatului de dreapta devenind într-un fel apanajul stângii!). De altfel, din această perspectivă trebuie privită și brusca readucere în cursă a lui Crin Antonescu și vehicularea, pentru furnizarea candidatului, a unui aparent concurs de frumusețe electorală în partid între acesta și Johannis. Iar jocul celor doi în interesul stângii este cât se poate de credibil. Pentru că amândoi sunt încă tributari sforilor trase de păpușarul de la Grivco (de care nici unul nu s-a dezis) în așa fel încât Victor Ponta poate rămâne în cele din urmă cu șansele reale în turul al doilea pentru Cotroceni. Și explică și motivul pentru care, după „revenirea” în cursă (din somnul de câteva săptămâni), Crin Antonescu a vorbit ca variante de „candidați ai dreptei” doar despre sine și Johannis, eliminându-l, bunăoară, pe Cătălin Predoiu…

Este un tablou care dovedește că partidele aflate la putere vor face absolut orice pentru a-i asigura cale liberă candidatului lor la Cotroceni. De va fi ori nu Victor Ponta! O mișcare pe care puterea nu ar fi putut să o facă dacă PSD-ul nu ar fi atras în debaraua cu schelete politice inclusiv partidul lui Dan Diaconescu.