C-aşa-i în tenis!

Cred că este limpede pentru toată lumea, chiar şi pentru lumea din afara României, că bătălia cea mare pentru prezidenţiale, finala, cum ar veni, se va da între Victor Ponta şi Klaus Iohannis. Chiar dacă cei doi prezidenţiabili, şi partidele politice care îi sprijină, mai fac piruete, genuflexiuni, spun că se mai gândesc, cu scopul de a dovedi seriozitatea cu care sunt selecţionaţi candidaţii.

Spre deosebire de alegerile prezidenţiale trecute, când candidaţii erau cunoscuţi cu mult timp înainte, pentru a li se face o campanie electorală directă şi pe faţă, acum, campania se face pe după colţ. Cei doi viitori candidaţi îşi cunosc potenţialul, acesta fiind cam jumătate la jumătate, cu un uşor avantaj pentru Victor Ponta. Însă, Iohannis este în creştere, fiindcă vine din urmă şi reprezintă ideea de SCHIMBARE, atât de dragă românilor. Şi nu numai lor. Pentru că tot omul, fie el bogat sau sărac, are nemulţumiri şi speră ca schimbarea să-i aducă mai binele. Sau măcar binele.

Până nu de mult, schimbarea era sinonimă cu Victor Ponta, pentru că el reprezenta alternativa la Traian Băsescu, preşedintele care a jucat pe tot terenul şi s-a uzat în ochii alegătorilor. Retras pe banca de rezerve, înainte de retragerea finală, Băsescu mai are parte de admiraţia unor băieţi de mingi fideli, mai stârneşte simpatia unor spectatori nostalgici, chiar şi a unora care nu l-au aplaudat, dar, care, văzându-l la timpul trecut, încep să-i (re)descopere calităţile de jucător. S-ar putea să-i facă şi statuie. Oricum, cu sau fără statuie, Traian Băsescu reprezintă trecutul.

Dar, şi Victor Ponta are deja un trecut. Au fost meciuri grele, şi murdare, cu Traian Băsescu şi, ulterior, cu fostul său coleg de dublu, Crin Antonescu. Acum, Ponta este nevoit să joace la simplu.

Victor Ponta a servit prima minge, de încălzire, zilele trecute, când a spus că Iohannis este creaţia unor forţe oculte din jurul lui Traian Băsescu. Serviciul a fost slab şi Iohannis a returnat sec, arătând că pentru un prim-ministru, în permanenţă informat de serviciile secrete, nu trebuie să existe forţe oculte. Primul-ministru trebuie să ştie care sunt forţele ce mişcă-n ţară, altfel e un prim-ministru slab. În plus, apropierea lui Iohannis de Traian Băsescu este, evident, forţată. Nu ţine. Cei doi n-au jucat niciodată în echipă. Şi Ponta s-a retras să-şi regleze cordajul la rachetă.

Ponta ar putea ataca pe ideea că Iohannis nu este român. Am şi auzit astfel de rumori. Dar, şi pe zona aceasta a terenului Iohannis este destul de bine blindat, fiindcă există o simpatie românească tradiţională faţă de neamţul exemplar, sârguincios, meticulos, harnic, corect şi punctual. În plus, astfel de atacuri nu fac decât să îi deplaseze pe suporterii maghiari (UDMR-ul) cu totul în tabăra lui Iohannis.

În această situaţie, pentru Victor Ponta cel mai bine ar fi să nu facă nimic şi să încerce să tragă de timp, să amâne meciul cât mai mult, să-şi conserve poziţia în clasament. Dar, şi această tactică poate fi periculoasă, fiindcă, atunci când va începe meciul oficial, s-ar putea să fie prins nepregătit de câteva servicii precise ale neamţului. Şi să returneze în aut. C-aşa-i în tenis!

2 răspunsuri la C-aşa-i în tenis!

  1. Viorel spune:

    O fi in tenis asa!!!….Dar, in viata romanului, nu trebuie sa mai fie un asemenea „Joc murdar”. Nu avem dreptul sa mai acceptam sa fim, copii de mingi ai baietilor destepti. Nu mai avem dreptul sa mai acceptam compromisuri peste compromisuri…Nu trebuie sa accepta sa ne jucam soarta tarii, la ruleta Destinului. Trebuie sa stim de la inceput ca este un Joc Aranjat….Un Blat!!! Unde cei care vor pierde, tot Noi vom fi…!!!!

  2. Unu spune:

    C-asa-i la sofisti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*