În urmă cu mai multe zile am avut prilejul să cumpăr o carte ce expunea concis principiile de bază ale „Căii Războinicului” (Bushido). Cu interes am parcurs fiecare pagină citind cu atenţie diferitele reguli specifice mai multor şcoli de instruire în această filozofie de viaţă cu rădăcini seculare în Japonia. Surprinzător, indicaţiile se derulau succint, în secvenţă logică şi pe înţeles, dar aprofundarea lor presupunea o experienţă continuă mereu rafinată în contact cu realităţile concrete ale vieţii.
Diferită de codurile cavalerilor medievali din Europa, această „Cale a Războinicului” mi-a oferit prilejul adâncirii unei viziuni inedite prin accentul pus pe viaţa de zi cu zi în care se dezvoltă adevăratul luptător. În mod neaşteptat, adevărata sală de antrenament era constituită din întreaga experienţă a vieţii cu neaşteptatele şi sinuoasele ei transformări. În plus, am remarcat accentul pus pe interiorizarea luptei, ca o cale de explorare a universului prin evoluţia conştiinţei către noi trepte de realizare spirituală.
De aceea, am preluat şapte principii de bază şi am încercat în rândurile care urmează să le ofer o scurtă expunere în context european. Pe scurt, acestea sunt: judecată dreaptă, curaj, bunăvoinţă, amabilitate, corectitudine, demnitate şi loialitate. Această listă nu poate fi completă, dar ea exprimă acele elemente fundamentale pentru ce înseamnă să fii un adevărat războinic.
„Să distrugi, când este drept să distrugi; să loveşti, când este justificat să loveşti”
Aşa se enunţă principiul de bază al acţiunii corecte. Niciodată nu trebuie să cauţi cearta, controversa şi lupta. Nici nu este recomandat să bravezi şi să cauţi să te impui în faţa altora prin puterea şi aptitudinile tale. Un războinic se află întotdeauna în slujba unei cauze drepte şi intervine ca apărător al respectării dreptăţii. Într-un alt text de referinţă se spune că un luptător niciodată nu trebuie să atace primul, ci el trebuie să aştepte prima mişcare a celui ce intenţionează să îi fie adversar. Acest principiu exclude cruzimea şi actele de agresiune inutilă desfăşurate împotriva celor nevinovaţi.
„Să trăieşti când este drept să trăieşti; să te sacrifici, doar dacă este drept să te sacrifici”
Sacrificiul inutil trebuie evitat, ca dealtfel şi jertfirea pentru o cauză nedemnă fiindcă ele nu reprezintă respectarea standardului desăvârşirii. Dimpotrivă, dacă merită să trăieşti, atunci trebuie să cauţi acest lucru cu toată puterea ta. Un luptător nu este un ucigaş dornic de plăceri crude sau masochiste. De fapt, el este o persoană nobilă care iubeşte viaţa, fără însă să se ataşeze de ea dincolo de ceea ce este drept pentru sine şi ceilalţi. Aici se află adevărata sursă a curajului care nu poate fi înfrânt, fiindcă el se articulează pe o intenţie nobilă şi lipsită de egoism.
„Bunătatea supune orice opoziţie, aşa cum apa supune focul”
Bunătatea, dragostea, afecţiunea pentru ceilalţi, simpatia şi nobleţea sentimentelor sunt cele mai înalte atribute ale sufletului. Ele conferă consistenţă interioară pentru toate calităţile unui adevărat luptător. Niciodată el nu se va lăsa călăuzit de ură sau de interese egoiste şi nici nu va desconsidera pe altcineva, nici măcar pe adversari. De fapt, cel mai mare duşman se află în chiar interiorul sufletului şi de aceea, orice impuls spre violenţă, asemănător cu focul, trebuie să fie stins prin revărsarea bunătăţii în toate împrejurările vieţii şi faţă de orice om.
„Amabilitatea rafinată până la cea mai înaltă formă devine iubire”
Amabilitatea nu trebuie să izvorască din dorinţa de a evita să jigneşti pe cineva. Mai degrabă, ea reprezintă manifestarea simpatiei faţă de sentimentele celorlalţi. Orice formă de grosolănie trebuie exclusă cu desăvârşire indiferent de manifestarea ei. Prin rafinament succesiv, actele de amabilitate te conduc la o iubire plenară faţă de semeni şi la compasiune. Acest lucru te va motiva să acţionezi corect indiferent de împrejurare.
„Corectitudinea ce nu se manifestă evident devine imediat o minciună”
Corectitudinea trebuie să se manifeste în fiecare clipă a vieţii. Ascunderea lucrurilor, denaturarea lor şi minciuna dezonorează pe cel care merge pe Calea Războinicului. Cuvântul dat trebuie să fie respectat până la ultimele consecinţe, chiar dacă acest lucru presupune sacrificii din partea ta. Niciodată nu este permis să promovezi minciuna şi să îţi induci în eroare semenii. Un adevărat luptător a învăţat să îşi subordoneze întreaga voinţă încât ea să reflecte pe deplin calea pe care el merge până la capăt.
„Lipsa demnităţii se aseamănă unei plăgi care în timp nu se micşorează, ci se măreşte”
Demnitatea presupune o vie conştientizare a valorii personale, indiferent de ce spun cei din jur. Ea dinamizează întreaga viaţă conferind sens şi dinamism dezvoltării personale pe drumul perfecţionării luptei împotriva întunericului, nedreptăţii şi minciunii. Un om lipsit de demnitate este slab prin excelenţă şi nu va putea să se ridice la adevărata împlinire pe care poate să o aibă în decursul acestei vieţi. Dinamismul promovării sau respingerii demnităţii se reflectă prin reducerea sau întinderea elementelor josnice de caracter, care în final ajung să fie vizibile pentru toţi.
„Sinceritatea în faţa conştiinţei te obligă să mergi până la capăt, indiferent de situaţie”
Spre deosebire de slugărnicie, loialitatea se referă la concordanţa faţă de propria ta conştiinţă ce te determină să acţionezi ferm şi până la capăt indiferent de afecţiuni sau consecinţe. Un luptător nu va acţiona din frică faţă de alţii sau din spirit constrângere, ci din convingerea că este dreaptă calea pe care merge şi justă în raport cu standardele adevărului. Fără a fi mituit de răsplată sau împins de frică, un luptător merge înainte acceptând preţul pe care trebuie să îl plătească pentru a deveni un adevărat războinic în lupta cu duşmanii interiori şi exteriori ai dreptăţii.
Acestea au fost doar câteva principii expuse sumar asupra unei filozofii de viaţă ce pune în umbră spiritul meschin al vremurilor pe care le trăim caracterizate de compromis, ipocrizie, minciună şi laşitate. Chiar dacă principiile Bushido au fost încălcate în Japonia de către cei care au provocat ultimele războaie mondiale, totuşi adevăraţii luptători din Ţara Soarelui Răsare nu au dispărut niciodată. Fără arme de luptă sau vestimentaţii bizare desprinse din evul mediu, luptătorii anonimi au adus prosperitate şi au reclădit ţara distrusă de un război pustiitor, cum niciodată nu a mai fost pe pământ. Cu siguranţă, că şi noi, românii, am avea nevoie de astfel de războinici anonimi care să apere judecata dreaptă, curajul, bunăvoinţa, amabilitatea, corectitudinea, demnitatea şi loialitatea. Te-ai gândit vreodată că un astfel de războinic ai putea să fii şi tu?
Lasă un răspuns