Păstorii și lupii

Parabola ”bunului păstor”, asumată exemplar de Cristos, aparține Cărții de Învățături ale Umanității, sensurile și profunzimea depășind arealul unei religii prin istoricitate și adevăr. ”Bunul păstor” îl reprezintă în sine pe omul creator de civilizație din momentul în care își asuma conștient înstăpânirea universului viu din care el însuși era parte. De aici obligația de a elabora și respecta un cod comportamental redefinit de biserică în esența ”Poruncilor”.

”Bunul păstor”, precizează textul scripturic, nu își înfeudează turma, nu își revendică locul de dinaintea mișcării acesteia ci dimpotrivă, mereu în al doilea orizont, cu o supoșenie de slugă, de servitor, schimnicește acesteia mereu preocupat de starea de bine a componenților turmei, de asigurarea protecției împotriva ”hiarelor și hainilor”, alegând cu grijă ”loc de verdeață”, doftorind când este nevoie, ducând în brațe neputința pruncilor și a bătrânilor, împărțind propria hrană pentru nutrirea celor în nevoie. Ba chiar doarme în țarc priveghind sub abur de ceață ori ploaie ori brumă groasă, nașterea mai grea a unei mieluțe.

Și reiterez cu mâhnire vărsată în scârbă șirul pinguinilor politici înghesuindu-se necuvenit în fața altarelor, mereu în frunte, pe locuri de protocol, într-o făloșenie găunoasă de creștinism de care ar dispune suplimentar (cum de stipendii halucinante, de profituri în dunga penalității). Mereu în față dar nu cu fața rugătoare de Dumnezeu, mereu cu spatele întors ”turmei”. Sunt aceștia tocmai cei care, în orgoliul puterii vremelnice de care dispun ard iarba, alungă oile în suferință de frăgezime ori bătrânețe, asmut câinii dar nu spre lupi.

Lipsa de protecție socială, exorcizarea micului proprietar sau întreprid, a cetățeanului prin taxe și suprataxe, prin ruleta prețurilor, scoaterea la mezat a resurselor, bandustanizarea serviciilor medicale sunt doar câteva dintre nenumăratele vinovății ale ”păstorului politic”, lupul pe care dintr-o anumită cecitate ”turma” l-a ”angajat” să-i apere interesele, existența, speranțele. Și revin la ”biserica vie”, suma rugătoare a credincioșilor și prelaților suprapunându-i imaginea peste cea a Țării. Ce țară slujesc și pentru care țară lucrează politicienii? Cărei turme îi sunt dedicați dacă pe aceasta o deposedează de valori, de surse și resurse, o risipesc în vânturile lumii? Se mută țara din țară iar ăștia se bat de ceasul morții pentru oarece macru bruxellez, fac statistici, se mârâie și hârâie de-aiurea și de bâlci.

Păstorii cei buni sunt însă printre noi, anonimi și în delict de valoare și nimeni nu are curajul să le pronunțe numele, să-i oblige să răzbune anii aceștia pierduți. Prea am fost mințiți! Prea vom fi mințiți, furați!

Un răspuns la Păstorii și lupii

  1. ionel spune:

    Felicitari dle.Aurel Bruma,pentru analiza pertinenta, de bun simt a materialelor publicate.Din pacate,inca dormim si asteptam ca altii sa ne rezolve problemele,dar, traim cu speranta ca intr-o zi mamaliga v-a exploda.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*